22. Parohia Bucova  Protopopiatul Caransebeș, Șematisme

22. Parohia Bucova

,

Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” – ridicată în anul 1853

categ. II rural A; 116 familii cu 402 credincioşi


Adresa bisericii: 327016 Bucova nr. 243, comuna Băuţar
Adresa casei parohiale: 327016 Bucova nr. 243A, comuna Băuţar


 

Paroh: Preot iconom ADRIAN SOCACI

N: 13.06.1978 – Caransebeş, jud. Caraş-Severin
Hirotonit în anul 2000.
Paroh la Bucova din anul 2003.

Tel.: 0726738836;
Email: parohiaortodoxabucova@yahoo.com

 

 

Parohia Bucova este situată în satul Bucova, comuna Băuțar, la est de Caransebeș, pe valea râului Bistra, la 40 km de Municipiul Caransebeș și la 29 km de orașul Hațeg. Se învecinează la vest cu parohia Băuțarul Superior. Satul Bucova a aparţinut, până în anul 1950, din punct de vedere administrativ, de comitatul (ulterior judeţul) Hunedoara. Localitatea, având înţelesul de „loc cu fagi” sau „făget”, este menţionată sub forma Valea Bucovei, în anul 1390, când Mihail Postăvarul, fiul judelui Benedict al Timişoarei, solicita recunoaşterea moşiilor „Kyspala et Noghpala in districtu Hathzag”, dăruite de către regele Ludovic I d’Anjou al Ungariei (1342-1382); la acea dată, teritoriul constituia un crâng al Băuţarului medieval, în vechime satele Pala Superior şi Pala Inferior. Ca aşezare propriu-zisă, satul apare consemnat însă abia în anul 1459, „possessio Bwkowa” figurând, ca moşie cumpărată, în patrimoniul funciar al familiei nobiliare româneşti Cândea din Râu de Mori (jud. Hunedoara). Prima ştire despre existenţa unei organizări bisericeşti propriu-zise ne parvine abia de la finele secolului al XIV-lea. În hotarul satului dispărut Remetea (Rimetea) veche vatră a localităţii Bucova, fiinţa în 1390 o sihăstrie românească (azi Dealul Floruşu). Poziţionarea frontalieră a localităţii actuale în cadrul Marelui Principat al Transilvaniei, precum şi înfiinţarea regimentelor grănicereşti haţegane au atârnat greu balanţa opţiunii religioase înspre uniatism, pentru circa un secol şi jumătate. În tot acest timp, prezenţele ortodoxe au rămas neînsemnate, puţinii credincioşi „greco-răsăriteni” fiind deserviţi liturgic de biserica şi preoţii din satul Marga. La 21 octombrie 1948, într-un cadru festiv, s-a anunţat revenirea oficială a clerului şi credincioşilor uniţi la Biserica strămoşească; între semnatarii hunedoreni s-a numărat şi preotul greco-catolic Vasile Berinde din Bucova. Din păcate, această dorinţă sinceră, exprimată de atâtea ori în cursul zbuciumatei noastre istorii moderne şi contemporane (1711, 1744, 1798, 1848, 1918-1919 şi 1939), a fost umbrită de contextul politic inoportun în care s-a parafat măreţul act. După 1989, fapt regretabil, ruptura de la 1701 s-a reactualizat. În toamna anului 1948, parohia Bucova trecuse în subordinea Arhiepiscopiei Ortodoxe sibiene. Începând cu 1 aprilie 1949, s-a aflat, pentru puţin timp, sub ascultarea canonică a Episcopiei Aradului şi Hunedoarei, iar din 1950, odată cu încorporarea localităţilor în raionul Caransebeş (Regiunea Banat), sub cea a Arhiepiscopiei Timişoarei. Din 1994 aceasta se găseşte sub jurisdicţia reînfiinţatei Episcopii a Caransebeşului.

Parohia unită Bucova ar fi luat fiinţă, potrivit istoriografiei greco-catolice, la mijlocul secolului al XVIII-lea, însă abia în anul 1790 obştii locale i s-a rânduit un preot permanent. Ca locaş de închinăciune a fost folosit un edificiu din bârne, menţionat doar în tabelele conscripţiei Buccow din 1761-1762. Între 1847 şi 1853 s-a înălţat o altă ctitorie, mai trainică, din piatră. Casa parohială, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă, a fost ridicată în 1965. Se compune din trei camere, două holuri, bucătărie, baie și cămară.

Locaşul de cult actual, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, este o construcţie solidă din piatră şi cărămidă, de plan dreptunghiular, cu absida semicirculară a altarului nedecroşată; la acoperiş s-a folosit tabla. Are o lungime de 22 m, o lățime de 8 m și o înălțime de 24,5 m. Edificiul, renovat în anii 1971, 1988, 1993, 1999 (adosarea pridvorului închis scund), în anii 2004–2006, sub păstorirea tânărului preot Adrian Socaci, s-au realizat alte lucrări de reparaţii, constând în: refacerea tencuielii, pardoseala, curentul electric, pictură în tehnica frescă, iconostas nou împreună cu mobilierul, executate de maestrul caransebeşean Ilie Romulus Sârbu, geamuri şi uşi din termopan, încălzire centrală, zugrăveală exterioară şi alee cu dale. La toate aceste realizări şi-au adus, în mod substanţial, aportul dl. ing. Ionesie Ghiorghioni, deputat în Parlamentul României; dl. ing. dr. Sorin Frunzăverde, preşedintele Consiliului Judeţean Caraş–Severin, Composesoratul Bucova, dl. dr. Gheorghe Borceanu, Petrică Mihăiloni, Vasilică Mihăiloni, Romeo Răduţă, Horia Dragomir, Muntean Domnosie, epitropul Avram Mestecănean, Consiliul Parohial şi credincioşii parohiei. În 22 octombrie 2006, Întâistătătorului Episcopiei Caransebeşului, Preasfinţia Sa Lucian Mic, a sfințit lucrarea de înnoire a bisericii.

Între 2004-2006, biserica a fost împodobită cu o frumoasă pictură în tehnica frescă, ostenitor fiind pictorul local Ioan Albulescu. Parohia nu deține obiecte vechi de valoare.

Lista preoţilor: Nicolae Ţarină (c.1765-1790), Nicolae Albulescu sen. (1790-1807), Nicolae Albulescu jun. (1807-1855), Ioan Albulescu (1855-1870), George Albulescu (1871-1890), Iustin Ţarină (1890-1900), parohie vacantă (1900-1901: adm. George Albulescu), Iustin Bora (1901-1930), Vasile Berinde (1930-1950), Dionisie Iavorschi (1950-1954), Macu Cuzmanovici (1954-1957), Trandafir Silvăşan (1957-1990), Petru Turnea (1990-1999), Petru Vanvulescu (1999-2001), Sebastian Horgoş (2001-2003) şi Adrian Socaci (din 2003-prezent). Au dat răspunsurile la sfintele slujbe cântăreții: George Albulescu, Săvulescu Moisă. Au ajutat preotul la serviciile divine crâsnicii: Nonu Iovănescu, Nică Mihăiloni, Petru Vasiloni.

Ocazional, parohia inițiază pelerinaje la mănăstirile din țară, iar la praznicele Nașterii Domnului și Învierii Domnului au loc activități culturale specifice sărbătorilor, organizate în parteneriat cu Școala Gimnazială din localitate.