23. Parohia Iam  Protopopiatul Moldova Nouă, Șematisme

23. Parohia Iam

,

Biserica „Înălţarea Domnului” – ridicată în anul 1896
categ. III rural; 77 familii cu 173 credincioşi

Adresa bisericii: 327021 Iam, comuna Berlişte
Adresa casei parohiale: 327021, Iam nr. 60, comuna Berliște

Paroh: VACANT

 

 

Istoricul Parohiei 

La o distanţă de circa 30 km de Oraviţa, la apus de Răcăjdia, localitatea Iam se află la graniţa cu Serbia, în apropierea localităţii Berlişte, de care aparţine, şi a localităţilor Vojvodina şi Coştei (azi Serbia), fiind capăt de drum şi pentru trenul Oraviţa-Iam. Toponimia localităţii vine de la sârbescul „jama” (groapă). Documentar, localitatea este pomenită în 1335, pe lista aşezărilor obligate la plata unor impozite, prin Diploma dată din Vişegrad, de către regele Carol. Sub dominaţie otomană, aşezarea ajunge prediu (cătun). Din însemnările lui Ştefan Almády reiese că, la 9 noiembrie 1691, poposind în localitate, acesta găseşte aici doar o pustă, dovadă că satul se depopulase, retrăgându-se din calea năvălitorilor.

În însemnările lui Marsigli, din 1690-1700, localitatea apare în districtul Palanca. În Conscripţia din 1717, Iamul înregistrează 43 de case. În secolul al XVIII-lea a fost localitate erarială, iar apoi este primită drept donaţie de către contele Ferdinand şi Ernö Bissingen, până la Unirea din 1918.

La puţin timp după 1918, Iamul este ocupat de armata sârbă şi rămâne sub ocupaţie până la 5 aprilie 1924 când, în urma unor rectificări de hotar, localitatea revine României. În 1926, în baza unui act de expropriere, emis de către comunitatea din Coştei (Iugoslavia), rămasă între graniţele statului iugoslav, Iamul a fost împroprietărit cu 450 iugăre de pământ arabil, între care 18 iugăre aparţinând fondului parohial al localităţii.

O biserica veche a fiinţat cu mult timp înaintea celei actuale, fapt ce se dovedeşte prin existenţa Sfintei Cruci din spatele Sfântului Altar cu numele vechilor preoţi ai Iamului. Biserica de piatră, având hramul Sf. Nicolae, a fost ridicată sub episcopul Ioan Gheorghevici în anul 1753, parohi fiind în acea perioadă Petru Popovici, Nicolae, Ioan Gruicici.

Iniţiativa zidirii noii biserici a fost luată în şedinţa Consiliului parohial din 4 august 1894, stabilindu-i-se dimensiunile şi anume: 21 m lungime, 8 m lăţime, iar construcţia urma să fie de zid. Biserica a fost terminată cu tot cu podoaba picturii în 1898. Renovarea exterioară s-a făcut în anul 2000.

Parohia Iam a fost centru de protopopiat în  1865, imediat după despărţirea ierarhică de episcopia sârbească de la Vârşeţ şi alipirea parohiilor ortodoxe-române la Episcopia Caransebeşului.

Biserica este construită  în stil baroc, cu dimensiunile 21,70×8 m, din piatră şi cărămidă, acoperită cu tablă; pardoseala e din gresie, turnul din cărămidă acoperit cu tablă galvanizată, iconostasul de zid. Are unele elemente inspirate din arhitectura bisericească apuseană, precum coloanele la exonartex.

Pictura bisericii a fost făcută în 1898 de pictorul Filip Matei din Bocşa, iar sculptura a fost realizată de renumitul sculptor din zonă, Nistor Bosioc. Inscripţia păstrată la intrare ne face cunoscut că vechea pictură a fost restaurată în anii 1951-1952 de către pictorul Toader Iulian din Arad, pe timpul păstoririi preotului Vasile Petru. Pictura a mai fost recondiţionată parţial în anul 2000. Pe spătarele a 18 scaune sunt pictate icoane în tempera.