Recenzie: Dumitru Ţeicu - „Geografia eclesiastică a Banatului medieval” , Ed. Presa Universitară Clujeană, 2007, 264 p.
REPERE BISERICEŞTI ALE BANATULUI MEDIEVAL
Autor: Prof. Petru Călin
Prestigioasa editură Presa Universitară Clujeană a publicat, le finele anului 2007, o lucrare cu totul remarcabilă în spectrul cercetării ştiinţifice contemporane, purtând titlul Geografia eclesiastică a Banatului medieval. Autorul ei, Dumitru Ţeicu (fiu al Caraşului, doctor în istorie), este un prolific cercetător cunoscut în lumea ştiinţifică prin numeroasele contribuţii istorice şi arheologice vizând spaţiul bănăţean, atrăgând atenţia mai ales prin masiva lucrare Banatul Montan în Evul Mediu (Cluj-Napoca, 2002), pentru care i s-a conferit, în anul 2004, premiul „Nicolae Bălcescu“ al Academiei Române.

Specializat în istoria şi arheologia medievală, cu frecvente preocupări asupra mărturiilor privind viaţa spirituală bănăţeană în epoca respectivă, Dumitru Ţeicu, prin volumul de faţă, vine să confirme autoritatea sa ştiinţifică în acest domeniu.

Însumând un bogat material documentar referitor la perioada de referinţă – sec. X-XV, cartea, elocventă prin titlul Geografia eclesiastică a Banatului medieval, oferă o imagine de ansamblu în acest domeniu prin următoarea desfăşurare struturală:

Într-un prim capitol expozitiv sunt prezentate, sistematic şi detaliat, principalele aspecte comportate de geografia aşezămintelor bisericeşti din Banat în Evul Mediu, privind definirea istorică a Banatului ca provincie, metoda de lucru în abordarea temei, centrele eclesiastice bănăţene, pe confesiuni şi particularităţile lor specifice. În continuare, alt capitol stăruie asupra surselor istorice pentru confirmarea geografiei eclesiastice a Banatului, printre cele principale aflându-se, pe de o parte, izvoarele scrise din epoca amintită (acte şi documente papale, surse diplomatice ale organizării statale toate în limba latină, colecţii de defte turceşti din sec. XV-XVI, izvoare cartografice), apoi informaţiile oferite de mărturiile arheologice (puţine şi sărace), ca şi indicii proveniţi din toponimia aflată în perimetrul bănăţean.

O arie documentară prezentă în economia cărţii o constituie istoriografia, studiile elaborate de diverşi şi importanţi cercetători (români, maghiari, germani, sârbi, bulgari ş.a.) privind diferitele componente, mai punctuale ori mai extinse, ale geografiei eclesiastice din Banatul istoric în perioada de referinţă.
Aceste aspecte, examinate de analist cu evidentă erudiţie istorică şi probitate ştiinţifică, sunt urmate de alte două părţi structurale de mare interes: repertoriul mănăstirilor medievale, respectiv repertoriul bisericilor medievale, ambele aceste componente ale cărţii fiind o inedită contribuţie la configurarea geografică, la poziţionarea teritorială a aşezămintelor de cult creştin din Banatul istoric în sec. X-XVI, mai ales că, în cea mai mare parte, este vorba de aşezări dispărute, reconstituite documentar de autor.
Realizate sub formă de dicţionar, cu desfăşurarea alfabetică a localităţilor determinate, repertoriile respective concentrează sub aceeaşi acoladă o multitudine de repere documentare dintre cele mai felurite, unităţile eclesiastice micromonografiate oferind, fiecare în parte ori prin însumare, o valoroasă bază pentru dezvoltarea unor ample studii pe diverse coordonate: istorice, de viaţă spirituală, sociologice, etnografice, geografice, demografice etc.

De subliniat că, autorul, procedând la o consecventă abordare ştiinţifică, depăşeşte clişeele partizanale, fiind preocupat, în egală măsură, atât de aşezămintele de rit bizantin, ortodoxe, cât şi de cele catolice. În această privinţă, este remarcabilă capacitatea autorului de a ţine cumpăna dreaptă în analiza fenomenelor de natură eclesiastică, apelând la criteriul etnodemografic, având în vedere realităţile istorice ale acestui spaţiu multiconfesional, multicultural, adesea folosind în analiză metoda abordării interdisciplinare (anunţată încă din titlul cărţii), interferând documentarul geografic, istoric, biologic, etnologic, de artă bisericească etc.

Acest studiu este o primă contribuţie, importantă, meritorie în domeniu, deschizând drumul altor abordări de acest fel, pe măsura înmulţirii informaţiilor arheologice şi a publicării, în colecţii, de noi documente aflate încă în arhive.

Scrisă într-un limbaj accesibil, cursiv, fluent, cu maximă concentrare ştiinţifică, structurată cu evidentă logică interioară, presărată pe alocuri cu imagini adecvate, cartea conf. univ. dr. Dumitru Ţeicu se adresează atât specialiştilor, cât şi altor categorii socioprofesionale.
Data: 2 aprilie 2008 • Vizualizari: 3029