Profesorul Gheorghe Noaghea (1877-1956)
Autor: Pr. Daniel Alic
Gheorghe Noaghea s-a născut la 3/15 martie 1877, în comuna Bran-Poarta din judeţul Braşov, din părinţii ţărani: Bucur-Coman şi Marina, născută Zecheriu, fiind al cincilea copil al familiei binecuvântată de Dumnezeu cu nouă copii.


Şcoala primară a urmat-o în satul natal Bran-Poarta, iar după absolvirea celor patru clase primare ajunge, datorită mamei sale, să fie înscris la liceul ortodox-român „Andrei Şaguna” din Braşov, unde urmează opt clase luându-şi bacalaureatul „eximio-modo”, ca premiant întâi în fiecare an.


După absolvirea liceului s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe din Cluj, specialitatea matematică-fizică. După doi ani este nevoit să întrerupă studiile pentru a-şi face stagiul militar la regimentul 31 infanterie Sibiu. Apoi şi-a continuat studiile la Universitatea din Budapesta şi le absolvă în 1901, obţinând diploma de profesor pentru şcolile medii.


După absolvire s-a stabilit în oraşul Lugoj, unde a desfăşurat o activitate multilaterală. La început este nevoit să se întreţină dând ore particulare, iar apoi, între anii 1904-1907, lucrează ca administrator al internatului „Dr. Liviu Marcu” de pe lângă liceul teoretic „Coriolan Brediceanu”din Lugoj, colaborând şi la ziarul naţional român „Drapelul”.


În acea vreme viaţa naţională, culturală, socială şi politică din Banat era dominată de figura lui Coriolan Brediceanu, mare luptător naţionalist, preşedinte al partidului naţional-român din Lugoj, orator renumit, scriitor, colaborator al ziarului „Drapelul”, al cărui fondator a fost împreună cu alţi fruntaşi, printre care se numără marele patriot dr. Valeriu Branişte, directorul şi sufletul ziarului, dr. Ştefan Petroviciu, avocat, neînfricat luptător pentru drepturile românilor din Banat, şi alţi membri ai partidului naţional-român din Lugoj.


Profesorul Gheorghe Noaghea, a fost redactor intern şi redactor responsabil al numitului ziar, de unde i s-a tras şi porecla de „Ghiţă calfă la Branişce”…


În martie 1908, Gheorghe Noaghea a fost numit profesor la Şcoala pedagogică ortodoxă din Caransebeş, unde a funcţionat până în luna septembrie 1918.


Dar Gheorghe Noaghea, crescut de mama sa Marina de mic copil ca bun creştin, a ţinut să citească educaţia aleasă primită de la mama sa, şi, împlinindu-i dorinţa, a urmat în particular cursurile la Academia teologică din Caransebeş. Astfel, în 1913, îşi ia examenul de calificare preoţească cu nota „distins”, iar la 16/29 aprilie în acelaşi an se căsătoreşte, cununia religioasă având loc în biserica din Eşelniţa (Regiunea Severin).


Soţia sa Elisabeta, născută Costescu, provine dintr-o familie de preoţi, în neamul căreia se află şi episcopul Iosif Badescu (era nepoata de soră a episcopului Badescu). În 7 august 1914, Gheorghe Noaghea este hirotonit diacon, iar în 30 septembrie 1915 preot, de către episcopul Miron Cristea al Caransebeşului.


Începând din anul 1918, părintele Noaghea a lucrat pe tărâm didactic, ca profesor titular definitiv la liceul ortodox-român „Andrei Şaguna” din Braşov, alături de valoroşii săi profesori care i-au îndrumat paşii ca elev, cu ani înainte.


Curând după aceasta, în 1920, se transferă la liceul de stat din Caransebeş unde funcţionează până la pensionare, în 1938. aici s-a bucurat tot timpul de aprecierea şi stima unanimă a caransebeşenilor care l-au cunoscut. Datorită însuşirilor sale deosebite era solicitat ori de câte ori liceul „Traian Doda” din Caransebeş avea nevoie de priceperea şi competenţa lui profesională. Astfel a condus acest liceu ca director, între anii 1924 şi 1931.


Pe lângă activitatea de profesor, Gheorghe Noaghea a primit şi îndeplinit şi alte activităţi:

- În vara anului 1921, a fost delegat ca profesor la cursurile de învăţători din Deva;
- Din 23 iulie 1923 până la 15 iunie 1936, a fost preşedintele Consistoriului spiritual de pe lângă Episcopia Caransebeşului.
- Din 1 februarie 1925 – 20 august 1934, a fost administrator şi econom al internatului teologic din Caransebeş.
- În anul 1924-1925, a predat limba română, iar în anii următori pedagogia la Academia Teologică din Caransebeş.
- La 12 februarie 1937, a fost numit administrator parohial la parohia a II-a din Caransebeş, făcând şi catehizaţie la şcoala elementară de ucenici (până în 25 august 1937). Astfel şi-a realizat dorinţa de a fi slujitor, ca paroh, al bisericii.
- În anul 1947 a fost ales de „Adunarea generală” membru supleant în consiliul eparhial, unde a activat până în aprilie 1949, când acesta s-a desfiinţat. În acelaşi timp a fost şi membru al consiliului parohial din Caransebeş.
Din activitatea lui trebuie amintită şi colaborarea sa la „gazeta matematică din Timişoara”, fiind membru în comitetul de redacţie, calitate în care îndemna şi antrena pe elevi la colaborare cu revista.
De asemenea a redactat, un timp, şi „Foaia Diecezană”.


A publicat:

- În anul 1923, în colaborare cu prof. Sabin Evuţianu, anuarul liceului „Traian Doda” din Caransebeş, iar în 1924, ca director, a redactat şi publicat anuarul pe anul şcolar respectiv.
În anuarul Institutului Teologic a publicat un studiu despre Pestalozzi.


După ieşirea sa la pensie şi până în seara zilei de 21 februarie 1956, când s-as stins din viaţă, şi-a continuat activitatea ştiinţifică, neuitând nici problemele bisericeşti. A fost înmormântat în cimitirul bisericii Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul din Caransebeş.

Bibliografie:

Feneşan, Dr. Iancu, Profesorul Gheorghe Noaghea (1877-1956), în MB anul XXX, nr. 1-3/1980, p. 131-134;
Informaţii primite de la D-l prof. Nicolae Streian din Lugoj, ginerele lui Gheorhe Noaghea.

Data: 24 iulie 2009 • Vizualizari: 2658