Părintele pensionar Constantin Grozăvescu s-a mutat la Domnul

Miercuri, 8 aprilie 2026, comunitatea credincioșilor din Mehadia și din întreaga Eparhie a Caransebeșului sunt îmbrăcate în doliu. S-a stins din viață, după o viață pusă în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor, preotul Constantin Grozăvescu, cunoscut și iubit de apropiați sub numele de Puiu.

Născut la data de 14 noiembrie 1939 dintr-o viță aleasă de slujitori ai altarului, părintele Puiu Grozăvescu a dus mai departe moștenirea spirituală a familiei sale. A fost fiul preotului Trifon Grozăvescu și fratele preotului Trifu Grozăvescu, obârșia fiindu-i în localitatea Plugova, învecinată Mehadiei, un loc unde credința a fost mereu la loc de cinste.

O parte însemnată a pastorației sale s-a desfășurat în Parohia Mehadia din Protopopiatul Băile Herculane, un loc cu o rezonanță istorică și spirituală profundă. Slujind într-un spațiu care a găzduit Protopopiatul Mehadia (1745-1928) și unde vestigiile sugerează existența unei posibile prime episcopii încă din secolul al VI-lea, părintele Grozăvescu a devenit un continuator vrednic al acestei vechi tradiții de credință ortodoxă.

Analele vremii și articolele de presă păstrează vie amintirea implicării sale active în momentele cheie ale comunității. În aprilie 1990, a fost ales ca membru cleric reprezentant al circumscripției Mehadia în Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Timișoarei și Caransebeșului, dovedind încrederea de care se bucura în rândul confraților și al superiorilor ierarhici.

A fost o prezență constantă și o binecuvântare la marile sărbători și evenimente culturale ale localității, oficiind slujbe de pomenire pentru toate marile personalități ale Mehadiei, alături de Primăria, Consiliul Local și Liceul Teoretic din Mehadia, și în prezența unor înalți ierarhi precum IPS Laurențiu Streza, PS Lucian Mic, episcopi ai Caransebeșului.

Cuvintele nu pot cuprinde întreaga jertfă și devotamentul pe care părintele Constantin ,,Puiu” Grozăvescu le-a arătat față de Dumnezeu și față de turma încredințată spre păstorire. A fost un stâlp de sprijin pentru cei aflați în suferință, un povățuitor înțelept și un model de smerenie și dragoste creștină. Amintirea sa va rămâne vie în inimile tuturor celor care l-au cunoscut și l-au prețuit.

În aceste momente de grea încercare, ne rugăm Bunului Dumnezeu să așeze sufletul adormitului robului Său, preotul Constantin, în corturile drepților, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. (Constantin Vlaicu)

Veșnica lui pomenire, din neam în neam!