Bucurie şi comuniune la Schitul Petroşniţa

Bucurie şi comuniune la Schitul Petroşniţa

Album foto
Sâmbătă, 11 decembrie 2010, Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian a binecuvântat noua biserică a Schitului „Înălţarea Sfintei Cruci” de la Petroşniţa
Autor: Ancuţa Câmpean
Dacă în urmă cu două luni de zile, în Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci, credincioşii din zona Văii Timișului îşi îndreptau paşii spre schitul de la Petroșnița, la serbarea hramului, iată că la începutul iernii, clopotul sfântului aşezământ de pe dealul numit „Loc de rugăciune” i-a chemat din nou pe toţi cei dornici de rugăciune şi înălţare sufletească. De această dată, în fruntea pelerinilor s-a aflat chiriarhul Episcopiei Caransebeşului, Preasfinţitul Părinte Lucian, care a poposit la biserica schitului spre a o binecuvânta şi a o deschide pentru rugăciune.
După câteva luni de muncă asiduă, obştea așezământului condus de P. Cuv. Ierodiacon Onufrie Ocu a fost răsplătită, prin oficierea unei slujbe de binecuvântare şi a unei liturghii arhiereşti în noul locaş de închinare.

Cu obşte în formare, Schitul „Înălţarea Sfintei Cruci” este situat la 15 km de Caransebeş, cu acces pe DN 6 Caransebeş - Orşova, pe o culme din apropierea satului Petroşniţa, comuna Bucoşniţa, între cei doi munţi sacri ai Banatului de Munte: Muntele Mic şi Muntele Semenic.
Ridicat la iniţiativa Părintelui Onufrie Ocu, monah venit din Sfântul Munte, cu implicarea Părintelui Ioan Sârbu, parohul din Petroşniţa, Schitul „Înălţarea Sfintei Cruci” îşi are începutul în urmă cu cinci ani, când Înalt Preasfinţitul Mitropolit Laurenţiu Streza, pe atunci episcop al Caransebeşului a săvârşit slujba punerii pietrei de temelie, chiar în ziua hramului, 14 septembrie 2005.

Lucrările de construcţie au fost începute în anul 2006, sub oblăduirea Preasfinţitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului. După ce a s-a zidit o casă pentru obştea mănăstirii, s-a trecut la zidirea bisericii, folosindu-se ca material principal piatra de marmură.

Frumoasa biserică din piatră ce străjuieşte intrarea în Caransebeş dinspre satele de pe Valea Timişului este acum pregătită pentru frescă. „De la zidirea cu mâinile la zidirea cu inima”, Părintele Onufrie a ştiut încă de la început că ceea ce nu e cu putinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu. Cu convingerea că „veşnicia este a noastră, iar aici este doar stagiatura”, Părintele a pornit la drum cu puţine resurse, dar cu încrederea că Dumnezeu se va îngriji de fiecare detaliu.

Sâmbătă, 11 decembrie, când Biserica îi serbează pe doi cuvioşi stâlpnici, Sfântul Daniil şi Sfântul Luca cel Nou, la orele dimineţii, Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian a săvârşit slujba binecuvântării lăcaşului de cult închinat Înălţării Sfintei Cruci, oferind cu această ocazie şi al doilea hram, pe Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei, Făcătorul de minuni, a cărui prăznuire se face în data de 12 decembrie. Gerului cumplit de afară i s-a opus nu numai frumuseţea greu de descris a locului, cât mai ales credinţa fierbinte a obştei monahale şi a pelerinilor care au umplut noua biserică.

După slujba binecuvântării a urmat Sfânta Liturghie arhierească, oficiată de Preasfinţitul Părinte Lucian, alături de un sobor de preoţi şi diaconi, alcătuit din slujitori ai Centrului eparhial, dar şi ai parohiilor din vecinătatea schitului. În acest cadru liturgic, a avut loc şi hirotonia întru ierodiacon a Părintelui Onufrie, care, la final, a ţinut să mulţumească chiriarhului pentru toată purtarea de grijă din cei aproape cinci ani de arhipăstorire la Caransebeş, dar şi tuturor ctitorilor şi binefăcătorilor implicaţi în lucrarea de zidire a noii mănăstiri.

În cuvântul său de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian a arătat că marele merit al monahismului este că a dus la apariţia în lume a mănăstirilor, cele mai multe fiind adevărate oaze de credinţă şi trăire duhovnicească. Din nefericire, însă, în ultimii ani tot mai puţini tineri îmbrăţişează această formă de vieţuire, ajungându-se din această cauză la o adevărată criză în lumea monahală. De aceea, se întâmplă ca multe din aşezămintele monahale să aibă un singur vieţuitor. Prin urmare, se cuvine ca o atenţie deosebită să se acorde, chiar şi în cazul acestui nou aşezământ de la Petroşniţa, formării unei obşti monahale, pe principiile marilor Părinţi ai Bisericii, şi la loc de cinste să se afle vocaţia pentru un asemenea mod de viaţă.

Evenimentul s-a încheiat cu tradiţionala agapă creştinească, oferită de obştea schitului, de acum şi în cinstea noului ocrotitor, Sfântul Ierarh Spiridon, prăznuit de Biserică în ziua imediat următoare.

Data: 13 decembrie 2010 • Vizualizări: 1474