Învierea lui Hristos, sensul unităţii de credinţă

Învierea lui Hristos, sensul unităţii de credinţă
Pastorală la măritul Praznic al Învierii Domnului - 2018
Autor: † Lucian, Episcopul Caransebeşului

† LUCIAN,
DIN MILA LUI DUMNEZEU
EPISCOP AL CARANSEBEŞULUI


Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler
şi preaiubiților credincioșidin cuprinsul Eparhiei Caransebeșului,


Har, pace și bucurie de la Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, iar de la noi părintești binecuvântări!


HRISTOS A ÎNVIAT!


În fiecare an la Sfintele Paști și în fiecare duminică de peste an mărturisim, în unitate de credință, Taina și Adevărul că Hristos Domnul a înviat din morți, a biruit moartea și păcatul, a redeschis raiul, a dăruit viață celor din morminte și a dat sens existenței noastre pe acest pământ. Trăim aici o viață în Hristos ca să viețuim cu El în eternitate, ne împărtășim cu Hristos Euharistic la fiecare Sfântă Liturghie, ca să putem rosti cu toată ființa noastră cântarea: O, Paștile cele mari şi preasfințite, Hristoase; O, Înțelepciunea şi Cuvântul și Puterea lui Dumnezeu. Dă-ne nouă să ne împărtășim cu Tine mai adevărat, în ziua cea neînserată a Împărăției Tale. Astfel, îi cerem Mântuitorului să ne ajute ca să ne împărtășim cu El, mai cu adevărat în ziua a opta, ziua cea neînserată a Împărăției Sale celei veșnice. Acesta este sensul vieții noastre și adevărul ultim al existenței noastre. De aceea, vă îndemnăm pe toți la mai multă receptivitate și responsabilitate duhovnicească, să ne pocăim cu adevărat și, primind iertare și dezlegare, să ne apropiem în unitate de credință și cu multă dragoste de Trupul Care se frânge și Sângele Care se varsă pentru noi și pentru mulți spre iertarea păcatelor.

Sensul unității noastre de credință se găsește și se concretizează în jurul Sfântului Potir, când clericii se roagă, iar credincioșii ascultă și meditează la cuvintele din cadrul Sfintei Liturghii: Iar pe noi, pe toţi, care ne împărtăşim dintr-o pâine şi dintr-un potir, să ne uneşti unul cu altul prin împărtăşirea Aceluiaşi Duh Sfânt și pe niciunul dintre noi să nu ne faci a ne împărtăși cu Sfântul Trup și Sânge al Hristosului Tău spre judecată sau spre osândă, ci să aflăm milă și har împreună cu toți sfinții, care din veac au bineplăcut Ție… .

Atunci când ne împărtășim cu Sfintele Taine, Hristos înviază în ființa noastră și noi înviem împreună cu Hristos, iar în momentul primirii Euharistiei, devenim toți, și fiecare în parte, fii și fiice ale Învierii, în aceeași unitate de credință și de mărturisire, căci Învierea lui Hristos este și va rămâne învierea fiecărui credincios, care, îndată după ce se împărtășește, se roagă cu o bucurie şi veselie cerească, zicând: Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi, toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit, prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui; că, răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

Suntem însă datori să ne pregătim atunci când ne împărtășim, să mărturisim credința cea adevărată și să cultivăm în sufletul nostru florile virtuților creștinești, având întotdeauna inima înfrântă și smerită și citind cuvintele, adeseori uitate ale Sfântului Apostol Pavel, scrise corintenilor, îndemnuri care pot trezi conștiințele adormite ale unora dintre noi: „Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi de sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi. Dar, fiind judecaţi de Domnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea” (I Corinteni 11, 26-32).

Iubiți fii și fiice ai Învierii lui Hristos,


Unitatea de credință în această lume desacralizată și secularizată trebuie permanent mărturisită și împărtășită. Suntem și noi, împreună cu apostolii și mironosițele, martori ai Învierii lui Hristos dacă rostim, ne salutăm și cântăm, în aceste patruzeci de zile de praznic al praznicelor, troparul acestei sărbători, care cuprinde o scurtă, dar profundă mărturisire de credință. Cântarea cântărilor, Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte calcând și celor din morminte viață dăruindu-le, s-a auzit în noaptea sfântă în toate bisericile creștinilor dreptmăritori. În unitate am cântat și ne-am bucurat că Domnul Slavei a înviat și moartea nu este finalul vieții, ci puntea care ne trece în veșnicie – Pasha sau Paștile însemnând mai ales trecerea prin moarte la viață și de pe pământ la cer. Apostolul neamurilor ne spune atât de frumos: „Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră… Dar acum, Hristos a înviat din morţi, fiind începătură a învierii celor adormiţi. Că, de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor. Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia” (I Corinteni 15, 14 și 20-22). Așadar, vom învia toți cei care credem și mărturisim Învierea lui Hristos și toți suntem datori să ne silim ca să păzim unitatea Duhului întru legătura păcii (Efeseni 4, 3). Părintele Dumitru Stăniloae ne învață că puterea din trupul înviat al Domnului continuă să li se comunice atât ucenicilor cât și tuturor celor ce cred în El și după Înălțarea lui Hristos la cer. Li se comunică la început prin coborârea Duhului Sfânt și apoi în tainele Bisericii. «El v-a făcut vii împreună cu Sine», spune Sf. Apostol Pavel (Coloseni 2, 12). «Hristos este viața voastră» (Coloseni 3, 4). «Să umblați întru El înrădăcinați și zidiți fiind într-Însul…Iar întru El locuiește trupește toată plinătatea dumnezeirii» (Coloseni 2, 6-7 și 9). Prin urmare, în Hristos Cel Înviat este viața dumnezeiască pentru că în El e și moartea omului, luată în El Însuși, și amândouă acestea sunt active și în noi. «Noi totdeauna purtăm în trup moartea lui Hristos, ca și viața Lui să se arate în trupurile noastre» (II Corinteni 4, 10). Din puterea morții, dar și a Învierii Lui, murim păcatului și viem lui Dumnezeu. «Iar dacă Hristos locuiește în voi, trupul vostru este mort pentru păcat…și dacă Duhul Celui ce a înviat pe Hristos din morți locuiește în voi, …vii va face și trupurile voastre» (Romani 8, 10-11). „Hristos Se sălășluiește deplin în noi prin împărtășirea Duhului și nu S-a împărțit (cf. I Corinteni 12, 4). Punându-Și Sângele pentru noi, Hristos a desființat moartea și a nimicit stricăciunea; și așa ne face ai Săi, ca unii ce nu mai trăim viața noastră, ci mai degrabă viața Lui”. La iubirea Lui, răspundem cu iubirea noastră, prin care renunțăm la noi, cum a renunțat El la Sine. Hristos ni Se dă nouă mort, înviat și înălțat la cer, lărgind prin Duhul în chip spiritual, inimile celor ce-L primesc. Viața lui Hristos a devenit viața noastră. Incoruptibilitatea trupului Său înviat lucrează în noi în vederea învierii noastre.

Iubiți frați creștini,


Hristos Cel ce a înviat și iarăși va să vină să judece viii și morții ne îndeamnă să fim credincioși până la moarte și ne făgăduieşte că vom primi de la El cununa vieții (cf. Apocalipsa 2, 10). Suntem chemați mai ales în acest an -2018 - al unității de credință și de neam, dar și în ceilalți ani ai vieții noastre, la unitate de credință, la unitate de mărturisire a Învierii lui Hristos în vremuri grele și complicate, în vremuri care ne îndeamnă pe diferite căi să ne despărțim sau chiar să ne lepădăm de Cel Care ne-a răscumpărat și Care, din iubire, S-a jertfit ca noi să devenim liberi de păcat, moștenitori ai Împărăției veșnice și fii ai lui Dumnezeu după har (cf. Ioan 1, 12).

Dacă Învierea lui Hristos este cu adevărat sensul vieții și sensul unității noastre de credință și de mărturisire, atunci nimeni și nimic nu ne va putea despărți de iubirea jertfelnică a Mântuitorului, după cum ne spune același apostol convertit pe drumul Damascului: „Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Precum este scris: Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere” (Romani 8, 35-36).

Prin urmare, vă îndemnăm pe toți să aveți, la acest praznic al Jertfei și Învierii lui Hristos, mai multă iubire față de Dumnezeu și față de aproapele, mai multă răbdare în ispitele și încercările vieții acesteia și mai multă disponibilitate când e vorba de purtarea crucii și urmarea lui Hristos. Fără Golgota și fără Cruce nu ajungem la Înviere, iar fără unitate de credință nu putem înțelege taina și adevărul că Hristos a înviat din morți și a biruit moartea și păcatul.

Vom încheia această scrisoare pastorală gustând iarăși din cuvintele pline de sens și de iubire, rostite de Sfântul Pavel colosenilor în vremea aceea, dar și credincioșilor Episcopiei Caransebeșului din vremea aceasta: „dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde Se află Hristos, şezând de-a dreapta lui Dumnezeu; Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ; Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos, întru Dumnezeu. Iar când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă” (Coloseni 3, 1-4). Amin.

HRISTOS A ÎNVIAT!


Cu binecuvântări părintești și doriri de tot binele

+LUCIAN
Episcopul Caransebeşului



Note bibliografice:

- Rugăciunea de la așezarea în Potir a miridelor pentru cele nouă cete ale sfinților - Sf. Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur și a Sf. Vasile cel Mare;
- Rugăciune din cadrul Sf. Liturghii a Sfântului Vasile cel Mare;
- Icosul Canonului Sfintelor Paști;
- Preot prof. dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă Vol. 2, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1997, p. 116;
- Preot prof. dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică... p. 116;
- Preot prof. dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică... Ap. 118, apud. Sf. Chiril din Alexandria, Glaphyr., col. 425 A, 437 B, 242 A;


Data: 4 aprilie 2018 • Vizualizări: 577