3. Mănăstirea „Duminica Tuturor Sfinților” Piatra Scrisă

Mănăstiri

De la Caransebeș, drumul spre Orșova lasă în urmă regiunea deluroasă, pătrunde în munții cu tiv de creste înzăpezite și se întâlnește cu apele Timişului în strâmtoarea peste care arcuiește podul ce continuă linia ferată în negura unui tunel. Aici, la „Cheile Armenișului”, unde dinamita a mușcat adânc în stâncă ca să facă loc șoselei, peisajul se schimbă neașteptat. Spre stânga, lângă ieșirea din chei, sub stânca abruptă, stă de veghe ocrotitor locașul de închinare „Piatra Scrisă”.

Când s-a construit linia ferată ce trece pe aici, potrivit planului, deschiderea tunelului era stabilită pe locul icoanei, ca fiind cel mai potrivit. Reacția credincioșilor, pentru care icoana avea o adâncă semnificație, a determinat pe inginerul Mihlheisen, conducătorul lucrărilor, să schimbe calculele, cum istorisește primarul de atunci al Armenişului, Grigore Dragomir: „Noi, şi mai ales răposatul preot Ilie Sîrbu, i-am răspuns că acea icoană și acel loc pentru noi şi pentru toți trecătorii de lege românească sunt sfinte și că nu trecem niciodată pe lângă ele fără să ne descoperim capul şi a ne face sfânta cruce. Cine a fi zugrăvit sfânta icoană, din ce îndemn şi împrejurări şi cînd, nu avem cunoștință deplină. Genunchiul de oameni de astăzi și părinții noștri s-au pomenit cu sfânta icoană la loc, unde este acum. Poporul nostru ştie să spună diferite predanii. Noi însă nu ştim nimic mai ales, – de cum știe poporul. După ce am spus acestea domnului ober-inginer Mihlheisen, … a luat în considerare rugămintea noastră, căci la croire a încovoiat tunelul aşa, că iese înspre Armeniş cu 4-5 metri spre apus de icoană, ceea ce se vede şi azi”.

Nu sunt date precise, dar ctitorirea icoanei e atribuită în vremuri diferite unor credincioși salvați aici, în mod miraculos, din primejdiile pe care le puteau cauza despicăturile din munți, furia dezlănțuită a râului sau cetele de haiduci. Aproximativ pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, unul dintre acești credincioși a lăsat să se zugrăvească pe stâncă icoana „Sfintei Treimi” ca semn de pioasă recunoștință și să se scrie câteva rânduri, de unde şi numele de „Piatra Scrisă”. Icoana a fost restaurată în 1822 de Moise Buru Scriitorul, din Caransebeș, iar credincioșii ortodocși şi puținii catolici din jur, au cinstit locul prin pelerinaje la „Duminica Tuturor Sfinților”, prima duminică după Rusalii, hramul așezământului monahal, prăznuit și acum, ca odinioară.

Prima mențiune documentară sigură despre „Piatra Scrisă” apare pe o hartă militară austriacă din anul 1788, în care, pe acest loc, era trecută „Stânca Sfintei Treimi”. Probabil că icoana exista atunci, dacă a dat denumire locului. Sfântul locaș în interiorul căruia este icoana a fost construit în 1929 de Vasile Dragomir din Slatina Mică, împreună cu soţia sa Ana, în amintirea unicei lor fiice care a decedat. Dimensiunile în exterior sunt de 8 m lungime și 4 m lăţime, iar în interior de 3,5 m lungime, 3 m lăţime și 3,50 m înălțime. În anul 1930, Episcopia Caransebeșului a construit o casă cu etaj pentru personalul monahal și o clopotniță, și astfel a apărut o mică așezare monahală numită Schitul de la Piatra Scrisă.

Despre acest așezământ monahal se cunosc multe întâmplări deosebite, cum s-a petrecut cu toate așezările mănăstirești intrate în conștiința poporului drept credincios. Există mărturii de necontestat că locul acesta este binecuvântat, deoarece s-au întâmplat nenumărate minuni. Copii şi vârstnici cu diverse probleme de sănătate s-au vindecat rugându-se şi atingând icoana. Aceste vindecări prin icoană sunt cunoscute în regiune, și poate de aceea în aceste părți este mult mai răspândit numele de „Icoana” sau „Iconia”, nume foarte rar întâlnite în alte zone.

După anul 1990, s-au făcut şi alte lucrări la această mănăstire: s-a refăcut sfântul locaș, s-a construit un altar de vară pe dealul din apropiere, iar din cauza poziţionării la marginea drumului european, la iniţiativa părintelui ieromonah Hristofor Bucur, s-au amenajat în vecinătatea altarului de vară un nou corp monahal şi o nouă biserică. Biserica este ridicată în stil bizantin, având 30 m lungime, 12 m lăţime şi aproximativ 20 m înălţime. Târnosirea ei a fost săvârșită în 22 iunie 2008 la sărbătoarea „Duminica Tuturor Sfinţilor”, hramul mănăstirii.

În anii 2024-2025 s-au efectuat ample lucrări de restaurare și înfrumusețare a sfântului locaș care adăpostește icoana Sfintei Treimi. Lucrările au constat în zidirea unui nou jertfelnic (sfânta masă), împodobirea interiorului și exteriorului cu icoane din mozaic, montarea unor ferestre noi și a ușii de la intrare, pardoseala a fost placată cu piatră, iar icoana făcătoare de minuni a Sfintei Treimi a fost restaurată. Toate acestea s-au realizat sub îndrumarea părintelui arhimandrit Constantin Timiș, vicar eparhial. Sfințirea acestei biserici a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, în 15 noiembrie, 2025.

Câteva mărturii din tradiția locală

1. Se spune că un conducător de oaste creștin, urmărit de otomani, a căzut împreună cu calul său de pe coama unui deal până în râul Timiș, scăpând nevătămat. Drept mulțumire, el a dat poruncă să se zugrăvească pe stâncă icoana Sfintei Treimi.
2. O altă tradiție spune că mergând niște călători din Muntenia cu trăsura pe drum, la un moment dat caii s-au speriat, au început să alerge fără control, și tocmai când oamenii se așteptau să se prăbușească în râu, trăsura s-a înțepenit în stâncă, chiar în locul unde mai târziu s-a numit „Piatra Scrisă”, iar călătorii au scăpat teferi. Întru pomenirea acestei întâmplări și preamărirea lui Dumnezeu ei au pus să se zugrăvească icoana Sfintei Treimi.
3. Se mai spune că un neguțător de vite a fost surprins tocmai în „Duminica Tuturor Sfinților” de o furtună puternică, iar un fulger a despicat stânca sub care se adăpostise, dar prin minune nu a pățit nimic. Preotul din sat l-a sfătuit să zugrăvească icoana Sfintei Treimi, căci Dumnezeu Atotputernicul l-a salvat din primejdie împreună cu cetele tuturor sfinților, care se pomeneau în acea zi.

Există și alte mențiuni care ne spun că icoana Sfintei Treimi ar avea origine miraculoasă, nefiind zugrăvită de mână omenească.

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ție!