Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” Moldova Nouă – ridicată în anul 1777
categ. II urban; 621 familii cu 1665 credincioşi
Adresa bisericii: 325500 Moldova Nouă, str. 1 Mai, nr. 3
Adresa casei parohiale: 325500 Moldova Nouă, str. Nicolae Bălcescu, nr. 40
Paroh: Protopop iconom stavrofor BOGOLIUB MARTINOVICI
N: 16.07.1973 – Moldova Nouă, jud. Caraş-Severin
Hirotonit în anul 1996.
Paroh la Moldova Nouă din anul 2012.
Tel.: 0745539099;
Email: protopopiatulmn@gmail.com
Preot coslujitor: Pr. sachelar GHEORGHIȚĂ BĂLOIN: 06.02.1985 – Moldova Nouă, jud. Caraş-Severin
Hirotonit în anul 2015.
Preot la Moldova Nouă din anul 2015.
Tel.: 0722445033;
Email: bobby_otx@yahoo.com
Situată în Clisura Dunării, Moldova Nouă reprezintă o parohie etalon în contextul celorlalte așezări parohiale din zonă. Localitate străveche, Moldova Nouă are o istorie proprie ce gravitează în jurul ocupației de bază a locuitorilor de aici și anume mineritul. Surse istorice, unele confirmate altele mai puțin plauzibile, duc începuturile acestei așezări în perioada romană, când primii cuceritori ai Daciei au descoperit aici zăcămintele de cupru existente și azi.
Orașul Moldova Nouă, centru administrativ, comercial, cultural și muncitoresc al Clisurii Dunării de la Baziaș la Cozla, este așezat pe valea pârâului Boșneag, la o depărtare de 4 km de Dunăre, la 100 km de Orșova și la 26 km de Baziaș.
Localitatea este însă târziu atestată documentar, în 1717, ca având 32 de case, și aparținând districtului Palanca, cu numele de ,, POZNIAC”, menționată apoi în 1751; în 1757 avea 161 case, în 1774 avea 201 case, în 1910, 945 case și 3.437 locuitori. Pe harta din 1723 este trecută cu numele de „POSNAK”. În 1761 apare cu numele de BOSNEAT”, iar în 1780 Griselini o numește „BOSNIAC”. În sec. XVIII pe harta de la Viena este trecută cu numele de „BANYA MOLDOVA”, adică Mina Moldova, iar în cartea funciară de la 1808 apare cu numele de „Neu – Moldova”, adică Moldova Nouă.
Săpăturile arheologice operate în anii 1970-1972 de către istoricul reșițean Ilie Uzum în perimetrul orașului Moldova Nouă, au scos în evidență câteva mărturii arheologice care atestă prezența unei populații românești din cele mai vechi timpuri (sec. IX-XIII d. Hr). O monedă este datată în timpul împăratului bizantin Alexie I Comnenul (1081-1118). Această monedă prezenta pe avers chipul împăratului, ținând în mâna stângă un glob pământesc însemnat cu o cruce, iar în dreapta sceptrul imperial. Reversul monedei redă chipul Mântuitorului pe tronul ceresc, ținând în mâini Evanghelia. O altă monedă e din vremea regelui ungur Bela III (1172-1196). Pe urmă, engolpionul de la aceeaşi Moldovă Nouă, semn distinctiv al arhiereilor ortodocşi, datează din secolele X-XI.
Biserica ortodoxă cu hramul ,, Sf. M. Mc. Gheorghe” a fost zidită și terminată în 1774-1777. A fost precedată de un sf. locaş din lemn, ridicat în 1733. Nu se cunoaște meșterul care a zidit-o și nici planul; dimensiuni: 20,10 x 8,50 m. Scaunele (jețurile) sunt făcute începând cu 1898 și ulterior. Pardoseala este din plăci mozaicate, frumos decorate în diverse culori în 1906. Restaurări: anii 1850, 1871, 1888, 1944, 1945 și 1988, când au fost retencuite întreaga biserică și turnul, tencuială trainică și bine executată.
Clopotele vechi au fost rechiziționate în timpul Primului Război Mondial. În prezent biserica are 4 clopote de diferite mărimi, fabricate la Timișoara în 1926.
Casa parohială, din 1874, a fost cumpărată de parohie în 1895.
Biserica este construită din piatră și cărămidă, în stil baroc, cu un singur turn în partea de apus, așa cum sunt majoritatea bisericilor din Banat. A fost acoperită multă vreme cu șindrilă, după aceea cu aramă, iar în 1900 cu tablă zincată. Bolta este simplă, semicilindrică, din cofragi de scândură tencuită. Nu are ctitori; a fost clădită prin munca, obolul și strădania credincioșilor.
Pictura murală este executată în ulei, în stil baroc, în anii 1878 şi 1901 de către pictorul Gheorghe Putnic din Biserica Albă. Pictura a fost restaurată în 1962 de pictorul Toader Iulian din Arad, care a făcut atunci și zugrăveală nouă, iar în 1987-1988, de Maria Tudor.
Iconostasul este din zid și are pictură în ulei pe toată suprafața. Ușile iconostasului sunt sculptate, de asemenea tronurile precum și crucea de pe iconostas împreună cu 4 icoane. Sculptorul nu se cunoaște. Cărţi vechi. Îndreptarea legii (Târgovişte, 1652), Penticostar (Râmnic, 1767), Triod (Râmnic, 1777) etc.
Lista preoţilor: Ştefan Gavril(ovici) (1751-1775, în 1775 ca protopop), Tatomir Nesici (1751-1757), Ion Balea (1778-1792); Ioan, Toma, Atanasie şi Constantin Popescu (1784-1890), Traian Oprea (1894-1906), Constantin Băleanu (1900-1918), Alexandru Blasiu, Traian Blasiu, Pavel Bufanu, Valeriu Dabiciu, Ioan Orăvițanu (1925-1937), Macu Cuzmanovici (1947-1949), Gheorghe Simion (1949-1953), Ilie Crivacucea (1949-1979), Nicolae Sfircă (1972-1979), Iova Megheleș (1979-2015), Dorin Nistoran (1981-1999), Marcel Mărculescu (1995-2004), Iulian Selaje (2000-2004), Remus Căta (2003-2004), Bogdan Belu (2010-2012), Bogoliub Martinovici – protopop (2012-prezent), Gheorghiţă Băloi (2015 – prezent).