categ. I urban; 1579 familii cu 6104 credincioşi;
Adresa bisericii: 320067 Reşiţa, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 30
Adresa oficiului parohial: 320067 Reşiţa, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 30
Paroh: Protopop iconom stavrofor GHEORGHE-ADRIAN ȘUVEȚI
N: 04.10.1977 – Anina, jud. Caraş-Severin
Hirotonit în anul 2000.
Preot în Reşiţa din anul 2014.
Tel.: 0741539447;
Email: gheorghe_suveti@yahoo.com
Preot coslujitor: Pr. iconom stavrofor GHEORGHE-CRISTIAN MANOLE
N: 22.10.1974 – Bocşa, jud. Caraş-Severin
Hirotonit în anul 2002.
Preot în Reşiţa din anul 2012.
Tel.: 0747041925;
Email: cris.preot@hotmail.com
Preot coslujitor: Pr. iconom COSMIN-FLORIN COSMA
N: 15.02.1985 -Beiuș, jud. Bihor.
Hirotonit în anul 2011.
Preot în Reșița din anul 2018.
Tel.: 0768009067;
Email: cosmaflorincosmin@gmail.com
Reșița este municipiul reședință al județului Caraș-Severin, Banat, România. Orașul este considerat ca fiind împărțit în două zone distincte, el fiind format din unirea a două sate numite Reșița Montană şi Reșița Română.
Imediat după preluarea parohiei ortodoxe din Reșița Română de către preotul Matei Bălan (1859-1910) în anul 1862, au început lucrările pentru ridicarea bisericii actuale. În acel an a fost turnată fundația și, apoi, în 1863 s-au construit zidurile până la nivelul ferestrelor. În anul 1863, Banatul a fost lovit de o foamete cumplită, care a sărăcit populația, țărănimea în primul rând. Efectele crizei s-au întins pe mai mulți ani. Plugarii din Reșița Română și-au vândut animalele, şi-au ipotecat bunuri şi pământul, pierdute în cele mai multe cazuri datorită insolvenței. Din lipsă de fonduri, lucrările la sfânta biserică au fost sistate până în anii 1870-1871. În acest interval de timp, peste zidurile bisericii au crescut buruieni, încât construcția arăta ca o ruină. Sub conducerea «fruntașului» Ioan Avram Gârlişteanu şi a comerciantului şi judelui comunal George Nicolaevici, cu sprijinul autorităților locale şi cercuale de la Bocșa din acea vreme, a Societății de cale ferată (STEG), lucrările au fost reluate în anul 1871, când a fost sfințită crucea de pe turnul bisericii de preoții George Pocrean din Reșița Montană şi Matei Bălan din Reșița Română. În 15 august 1872, în noua biserică a fost oficiată slujba de protopopul Oraviței, Gh. Popovici, însoţit de un sobor de patru preoţi. Biserica a primit hramul Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavriil. Au fost turnate patru clopote la Uzinele reșițene care, după ce au fost expuse la Viena, au fost aduse şi amplasate în turnul bisericii. În timpul Primului Război Mondial, clopotele au fost rechiziționate pentru front. După încheierea războiului au fost turnate alte trei clopote care funcționează până astăzi. În anul 1873 au fost realizate scaunele din biserică (licitate de credincioși) şi podul corului construit din lemn. În 1876, credinciosul Nicolae Drăgălina a împrejmuit biserica cu zid de piatră şi gard, în interior amenajându-se straturi cu flori şi plantându-se brazi. Biserica cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavriil a avut un destin aparte, fiind singura construcție translatată din Banat. Translatarea s-a datorat noului plan arhitectural (schița de sistematizare ISART, 1971) din zona centrală a Reșiței, devenită reședință de județ. Autorul proiectului de translație a fost inginerul Eugen Iordăchescu (primarul Reșiței în funcție la vremea respectivă). Translatarea a început în ziua de 11 octombrie 1985, orele 9,30, în prezența ÎPS Nicolae, Mitropolitul Banatului, Ilie Matei, președintele Consiliului popular județean Caraș-Severin, a primarului Reșiței, Eugen Iordăchescu, a P. On. Protopop Vasile Petrica şi a unui numeros public. Biserica în greutate de 21.000 tone a fost translatată pe o distanță de 55 m, pe un plan înclinat de 2%, timpul fiind de 22 ore şi 49 minute, cu o viteză de 2,44 m/oră. După ce biserica a ajuns pe amplasamentul final, au fost executate lucrările de betonare sub cadrul purtător realizându-se o nouă fundație. Având în vedere faptul că, în acest fel, în subsolul clădirii s-a creat un spațiu util, a fost executată o hidroizolație corespunzătoare şi orificii de ventilație (aerisire). Astfel, la final biserica a fost ridicată cu 1,10 m față de planul inițial şi a dobândit o încăpere mai puțin obișnuită unei biserici – pivnița. Deplasarea s-a făcut prin tragere cu trolii electrice, comandate de la un pupitru de comandă, pe 34 de boghiuri pe o cale de rulare alcătuită din șine de cale ferată. În anul 2000 s-a construit pridvorul bisericii, o lucrare foarte necesară datorită spațiului restrâns pentru numărul mare de credincioși. În același timp a fost construit și aghiazmatarul pe latura de sud a bisericii, cu acces direct din pridvor. În 2007 s-a construit sacristia pe latura de miazăzi a altarului.
Biserica cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil a fost construită în stil baroc, în formă de corabie, din zidărie de piatră intercalată cu cărămidă arsă. Turnul a fost ridicat numai din cărămidă arsă. Bolta bisericii are formă cilindrică ce se sprijină pe opt stâlpi construiți din piatră (patru pe o parte, patru pe cealaltă parte). Între stâlpi sunt ferestrele, iar între perechea de stâlpi dinspre altar este montat iconostasul realizat din lemn, sculptat de frații Cotârlă din Oravița. Biserica a fost pictată în anul 1914 de pictorul Virgil Simonescu din Lugoj. În anii 1957-1964 s-au executat mai multe lucrări în interiorul şi exteriorul bisericii. Podul corului, până atunci din lemn, a fost construit din fier şi beton armat, au fost înlocuite ferestrele, ușa de la intrare şi s-a refăcut tencuiala. Acoperișul bisericii a fost executat inițial cu șarpantă din lemn şi țiglă tip „solzi”. Partea de pe altar este acoperită cu tablă galvanizată, iar pe turn este tablă de aramă. În anul 1962, țigla veche a fost înlocuită cu țiglă în dublu falț. În anii 1964-1965 s-a refăcut pictura de către pictorul Iosif Vasu din București. În ziua de 14 mai 1967 biserica a fost sfințită (pentru prima dată!) de regretatul ierarh Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului. Biserica a mai fost vizitată de un ierarh în 29 mai 1938, de episcopul Caransebeșului, Vasile Lăzărescu.
După translatare, biserica a fost repictată în 1986 de către Elvira Nica Dăscălescu din București. Ultima pictură s-a executat între anii 2008-2010 de către Maria Tudur Sârbu din Reșița, în timpul păstoririi preoților Ioan Albu şi Rusalin Chincea.
Șirul preoților slujitori începe cu Iosif Teodorovici (= Teodor, 1836) și se continuă cu Eftimie Popovici (1838), Vichentie Popovici (1839-1840), Constantin Tulbure (1840-1842), Ioan Nicolaevici (1842-1859), Matei Bălan (1859-1910), Romulus Ancușa (1906-1909), Ioan Vida (1910-1952), protopop Constantin Tismănariu (1952-1956), protopop Victor Cazacu (1957-1975), preot Gheorghe Țunea (1970-1987), pr. Ioan Lăpuște (1975-1996), pr. Ioan Albu (1988-2014), pr. Rusalin Chincea (1997- 2017), protopop Gheorghe Șuveți (2014 – până în prezent), pr. Gheorghe-Cristian Manole (2016 – prezent), pr. Cosmin Cosma (2018 – prezent).
. Pe lângă această parohie a funcționat o școală confesională, atestată întâi la 1776, primul învățător fiind Atanasiu Nicolaevici, urmat de către Ianăș Nicolaevici (= Nicolae, român), Ștefan Albu și Ioan Mărilă. Școala era amplasată în apropierea bisericii și a funcționat până în anul 1919. Palatul cultural al plugarilor a fost condus de membrii Consiliului parohial care erau și membri în Reuniunea de cântări și muzică înființată în anul 1894. Primul dirijor a fost învățătorul de origine germană Adalbert Henn, apoi învățătorul Ioan Mărilă și I. Iliasă – plugar. Acest cor a participat la mai multe concursuri locale și regionale. În anul 1934 se sfințește steagul acestui cor, cu ocazia serbării a 40 de ani de la înființare.