06. Parohia „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” – Oraviţa Română

Biserica „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” – Oraviţa Română – ridicată în anul 1743.

categ. II urban; 635 familii cu 1560 credincioşi

Adresa bisericii: 325600 Oravița, str. Andrei Şaguna, nr. 7
Adresa casei parohiale: 325600 Oravița, str. Vasile Alecsandri, nr. 79

Paroh: Pr. iconom stavrofor GELU-PETRU MOLDOVAN

N: 23.04.1977 – Reşiţa, jud. Caraş-Severin
Hirotonit în anul 2003.
Preot la Oraviţa din anul 2011.

Tel.: 0722913979;
Email: asociatiasfantaecaterinaoravita@gmail.com

Parohia Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul se află în oraşul Oraviţa, judeţul Caraş-Severin; prima atestare documentară a așezării cu actualul nume este din 1697, în Conscripția lui Marsigli. Începuturile acestei localități sunt conjugate cu tendințele de dezvoltare a mineritului încă din vremea romanilor. Anul 1817 înseamnă un mare eveniment pentru viața culturală a Oraviței, fiind anul clădirii celui mai vechi teatru din țară. La inaugurarea acestui teatru au participat împăratul și împărăteasa Austriei, Francisc I și Carolina Augusta. Edificiul a fost construit în stil baroc vienez. Poetul Mihai Eminescu a jucat pe scena acestuia, de unde și numele actual. Calea ferată Oravița – Anina este una din cele mai frumoase linii de cale ferată din Europa, doar că – în prezent – nu este pusă deloc în valoare. A fost dată în folosință în anul 1863 și este cea mai veche linie ferată montană din România. Cea mai veche farmacie montanistică, „La vulturul negru”, a fost fondată în 1793.

Biserica Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul din Oraviţa Română a fost construită, după tradiţia locală, pe locul unei mănăstiri, ascunsă la poalele dealului, pe lângă care trece pârâul Oraviţa. De aceea i s-a zis „Biserica dintre sălcii”. Mai târziu, sistematizându-se strada principală a Oraviţei – aproape unica stradă a oraşului, urcând 7 km spre codrii Marilei – ,cursul pârâului a fost deviat prin spatele bisericii, pentru a o scoate „dintre sălcii”. Statistica bisericilor din Eparhia Caransebeşului din 15 ianuarie 1757 precizează că biserica ortodoxă din piatră a satului Oraviţa cu hramul Sfântul Proroc Ilie, a fost ridicată în 1743. Desigur, puţinii credincioşi de atunci ai Oraviţei Române nu puteau îndeplini deodată toate cele de trebuinţă. De aceea, în anul 1912 au ridicat în jurul bisericii un zid trainic de piatră, executat de arhitectul român Dimitrie Boitor din Oraviţa, pentru suma de 2083 coroane şi un gard din fier forjat, frumos ornamentat, executat de meşterul român Dimitrie Bagherea din Oraviţa Română, iar în anul 1936 au acoperit întreaga biserică cu tablă zincată pentru a rezista vânturilor puternice din această zonă. Lucrarea a fost executată de Ernest Harter din Oraviţa pentru suma de 5880 lei. Aceiaşi puţini credincioşi din Oraviţa Română, au cumpărat pentru biserica lor şi 4 clopote, rechiziţionate în Primul Război Mondial. După rechiziţionare, au mai fost cumpărate cele 3 clopote existente și astăzi.

Arhitectura bisericii este, în plan orizontal, un dreptunghi cu altarul spre răsărit, semicircular în interior şi exterior, și cu un turn patrulater (cu acoperiş baroc), amplasat la apus. Lungimea bisericii este de 26 metri, iar lăţimea de 8,30 metri. Structura este din zidărie mixtă, piatră şi tuf calcaros de Măidan.

Pictura a fost executată în ulei de pictorul Nicolae Popescu şi Matei Popovici, în anul 1868. În 1925 s-au făcut şi alte lucrări importante în interiorul bisericii. Pictura a fost „spălată” de zugravul Gheorghe Mărăşescu din Reşiţa. Pictorul Iulian Toader, în 1961, iluminează pictura bisericii şi adaugă o compoziţie proprie pe bolta bisericii. În anul 1994 se simţea nevoia unei restaurări complete a picturii şi astfel este angajat pictorul Igor Isac, din Basarabia-Chişinău, cu studii superioare şi cu o bogată activitate artistică. El adaugă în pronaos noi scene biblice ca: Răstignirea şi Botezul Domnului, Iisus în grădina Ghetsimani şi Convorbirea lui Iisus cu femeia samarineancă. Iconostasul bisericii a fost sculptat în 1903 de Aurel Cotârlă din Oraviţa. Pictura de pe iconostas a fost executată de pictorii Ioan Zaicu şi Filip Matei. Prin contribuţia credincioşilor ortodocşi, s-au efectuat numeroase lucrări de întreţinere, modernizări şi completări: reparaţii capitale exterioare (1974, 2015), înlocuirea instalaţiei electrice (1981, 2014), parchetarea Sfântului Altar, aşezarea de geamuri la firidele din altar etc.

Preoţii care au slujit biserica au fost: Pavel Nedici sau Neda – român ca şi ceilalţi Nedici (1743), Gheorghe Popovici (1743), Ioan Nedici (1783-1805), Nedelcu Nedici (1794-1817), Nedelcu Popovici (1809-1817), Alexa Popovici (1812-1817), Alexa Nedici (1817-1846), Ioan Nedici (1818-1846), Iacob Nedici (1824-1842), Paul Nedici (1843-1851), Gheorghe Nedici (1847), Nicolae Tătucu (1875-1903), Gheorghe Neda (1896-1939), Cornel Jurca (1904-1949), Ioan Lazăr (1940-1973), Romulus Novacovici (1973-2002), Ionel Bena (1980-2005) Gheorghe Cucul (2001-2011), Gelu Petru Moldovan (2011-prezent).