08. Parohia Brădişoru de Jos – Oraviţa  Protopopiatul Moldova Nouă, Șematisme

08. Parohia Brădişoru de Jos – Oraviţa

,

Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” Brădişoru de Jos – Oraviţa – ridicată în anul 1770
categ. II rural B; 110 familii cu 285 credincioşi

Adresa bisericii: 325602 Brădişoru de Jos (Oraviţa), nr. 201
Adresa casei parohiale: 325602 Brădişoru de Jos (Oraviţa), nr. 201

 

Paroh: Pr. MIHAI-ALEXANDRU ECOVESCU

N: 07.10.1994 – Tg. Jiu, jud. Gorj.
Hirotonit în anul 2017.
Preot la Brădișoru de Jos din anul 2019.

Tel.: 0787627401;
Email: ecovescumihai@yahoo.com

 

 

Parohia Brădișorul de Jos, numită până în 1960  Maidan, este situată la cca 5 km de Oravița, între dealuri, pe ambele maluri ale Văii Lișava. Prima atestare documentară datează din 1690-1700. Locuitorii satului având un sol arid și pietros, au devenit meseriași, specializându-se în cioplirea pietrei. Prezența granitului de cea mai bună calitate în imediata apropiere a Măidanului a făcut din locuitorii acestui sat cei mai vestiți meșteri pietrari din Banatul Montan. Despre aceștia și aprecierea muncii lor a vorbit adesea scriitorul Virgil Birou.

Puternicele revărsări din anul 1749 ale râului Lișava, au acoperit o mare parte a satului, inclusiv zona unde se afla biserica și cimitirul, luându-se astfel decizia de mutare a bisericii pe un loc mai înalt, unde în 1750 s-a pus piatra de temelie. Aceasta s-a sfințit în anul 1778 de către episcopul Iosif Ioanovici Șacabent, primind hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”. Între anii 1785-1786 din cauza unor ploi torențiale însoțite de descărcări electrice, turnul bisericii a avut mult de suferit, ceea ce a dus la demolarea lui în 1789. Însuși împăratul Iosif al II-lea a donat bani pentru refacerea turnului. Lucrarea a fost executată de către meșterul Petru Corb din Oravița. În anii 1796-1863 s-au efectuat mai multe lucrări, dintre care amintim: pardosirea cu marmură (1801), achiziționarea clopotelor (1805), pictarea bisericii (în 1847 de către Păun Borcean și Dimitrie Popovici din Oravița), executarea treptelor și a stâlpilor de la intrarea în curtea bisericii (1863); în 1916 sunt rechiziţionate clopotele bisericii, procurându-se altele între anii 1923 și 1930.

Prima biserică de zid a satului, construită din piatră, cărămidă și acoperită cu tablă, s-a ridicat între anii 1750-1770 (18,5 x 6,7 m), dar înaintea acesteia a existat o bisericuță de lemn, la numărul de casă 143, unde a funcționat vechea Casă Notarială și Primăria. Biserica de lemn avea un antimis grec din 1733.

În anul 1934 pictorul Nicolae Popovici restaurează pictura bisericii de zid.

Parohia a deţinut cărţi vechi precum: Penticostar (Râmnic, 1743), Triod (Bucureşti, 1747), Evanghelie (Blaj, 1795) etc.

 

Șirul preoților slujitori: Matei Tilovici (recte: Tilea, 1751-1757), Mihai (1757), Petru Ianoşovici (1778-1794), Damaschin Ianoşovici sau Ianoş – român  (1790-1823), Gheorghe Liuba (1823-1856), Dionisie Liuba (1846-1903), Aureliu Iana – colaborator al folcloristului și scriitorului Atanasie Marienescu (1903-1939), Iacob Stoian (1941-1944), Ion Gheorghe Milovan (1945-1947), Ioan Teodorovici (1948-1958), Iancu Tilca (1959-1972), Iosif Ciocloda (1972-1975), Gheorghe Jița (1975-1979), Ioan Pintea (1979-1983), Dimitrie Liuba (1983-1989), Moise Linu (1989-2007), Pavel Toc (2007- 2017), Mihai Alexandru Ecovescu (2019-prezent).