Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” – ridicată în anul 1938
categ. II urban; 398 familii cu 1438 credincioşi
Adresa bisericii: 325700 Oţelu Roşu, str. Republicii, nr. 90
Adresa casei parohiale: 325700 Oţelu Roşu, str. Republicii, nr. 92
Paroh: Pr. MANUEL BORANHirotonit în anul 2014.
Preot la Oțelul Roșu din anul 2020.
Email: b_manu_20@yahoo.com
În frumoasa şi pitoreasca vale a Bistrei, pe malul stâng al râului Bistra, la confluența celor două ape Bistra Mărului și Bistra Ruscăi se află orașul Oțelu Roșu, la 18 km de municipiul Caransebeș și la 110 km de municipiul Timișoara. La început era o comună minieră cu numele Ferdinand, fiind aduși aici mulți coloniști cehi, slovaci, germani, italieni și maghiari, având în fruntealor pe industriașul Ferdinand Hoffman care întemeiază cel dintâi laminor pentru fier din viitoarea Uzină Metalurgică Ferdinand. Localitatea este atestată documentar în anul 1829. În 1910 avea 1694 locuitori, în 1920 erau 955, din care germani 580, români 292, alții 66. În 1940 erau 398 credincioși ortodocși, 1400 romano-catolici, 100 evanghelici, 20 mozaici. În 8 iunie 1948 comunele Ferdinand și Ohaba Bistra s-au unit sub numele de Oţelu Roșu, la 27 decembrie 1960 localitatea fiind declarată oraș. În 1992 erau 10.059 locuitori, din care credincioşi ortodocși erau 8.939; în 2002 erau 10.054 locuitori din care: 8.052 ortodocși, 1.309 romano-catolici, 432 baptiști, 64 greco-catolici, 459 penticostali, 7 adventiști de ziua a șaptea, 42 creștini după evanghelie, 9 mozaici, 1 musulman, alte religii 54. De la 1869 până în anul 1938, credincioșii ortodocși din localitate au constituit o filie a parohiei Cireșa, a cărei biserică o și cercetează în acest timp.
Este singura biserică în stil moldovenesc de pe Valea Bistrei, având trei turle, turla mare a „Pantocratorului“ și două turle mici simetrice. Ele au fost acoperite cu tablă zincată. Biserica (dimensiuni: 25,3 x 15,4 m) este alcătuită din altar semicircular, iconostas, naos, pronaos și exonartex pe coloane circulare, care a fost alungit în timp. În anii 2008-2009, când s-a restaurat pictura, s-au montat ferestre de termopan în toată biserica, inclusiv în turla mare a Pantocratorului.
Între anii 1936 și 1938 s-a pictat integral biserica de către Gheorghe și Corneliu Baba din Caransebeș.În vederea sfințirii bisericii, funcționarul Ilie Fiat a instruit un grup de salariați ai uzinei, punând bazele celui dintâi cor mixt al parohiei. Fiind terminată biserica și împodobită cu toate cele necesare cultului divin, la data de 4 decembrie 1938 s-a sfințit de către Dr. Vasile Lazarescu, fostul Episcop al Caransebeșului, act la care a participat un număr mare de preoți, corul catedral din Caransebeș și foarte mulți credincioși.De la sfințirea bisericii și până la numirea preotului titular a trecut un an și mai bine,timp în care în parohie a slujit secretarul eparhial, preotul Petru Toma din Caransebeș.La data de 6 iunie 1940 a fost sfințit, iar la 23 iunie 1940 a fost instalat în parohie preotul Ioan Racoveanu, licențiat în Teologie, ca întâiul paroh al Parohiei Ferdinand.Preotul Ioan Racoveanu, neavând casă parohială, locuia în chirie la un credincios catolic. Găsind multă înțelegere la Direcțiunea Generală a Uzinelor Titan-Nădrag-Călan, condusă de inginerul Constantin Orghidan, un bun român și credincios convins, prin mijlocirea directorului local Eugen Pucerea, preotul a obținut tot sprijinul moral și material pentru zidirea casei parohiale. Astfel în iunie 1942 se începe construirea casei parohiale, după planul arhitectului Ioan Giurgea din București, din piatră și cărămidă arsă, fiind terminată în 20 decembrie 1943. Sfințirea casei parohiale s-a oficiat la 8 ianuarie 1944.
În anul 1971, s-a spălat pentru prima dată pictura bisericii de către pictorul Varahie Teodor Muraru, iar poleirea cu foița de aur a stâlpilor decorativi de la ferestre și uși s-a realizat in 1972, lucrări la care a luat parte și profesorul Horia Pavel Chioariu, pe atunci tânăr student la Facultatea de Desen Timișoara. Deteriorându-se tencuiala exterioară a bisericii, în anii 1993-1994, s-a înlăturat toată tencuiala veche aplicându-se o tencuială nouă din var stins și nisip, urmată de o stropire cu ciment alb și praf de marmură. O adevărată restaurare-conservare și vernisare a picturii s-a realizat în 2007-2009, de către familia de pictori Carmen și Ioan Lunganu din Craiova. Atât biserica, cât și casa parohială sunt înzestrate cu instalație modernă de curent electric, apă curentă şi canalizare, instalație centrală pentru încălzire cu gaze naturale, instalație de climă, instalație acustică precum și instalație de alarmă și cameră video pentru securitatea edificiilor. S-a completat mobilierul bisericii prin confecționarea de scaune noi și Mormântul Domnului, sculptate în lemn de stejar de sculptorul Sârbu Ilie din Caransebeș. Din schela de lemn necesară picturii s-a confecționat un frumos amfiteatru pentru corul bisericii, executat de meseriașul Nicolae Iasinovschi din parohie, care a înzestrat și Sfântul Altar cu mobilier pentru veșminte și obiecte bisericești. Biserica a fost resfințită de către PS Lucian Mic, Episcopul Caransebeșului în 7 iunie 2009, declarând-o catedrală a Văii Bistrei, prin frumusețea ei artistică, acordând preotului paroh distincția de Iconom stavrofor, iar în data de 17 iulie 2011, Preasfinția Sa a binecuvântat exteriorul bisericii, oficiind şi slujba de înnoire a Sf. Mese din Altar, precum și sfințirea unei troițe impunătoare de marmură, în zona Gura Jgheabului.
Preoții slujitori în decursul vremii sunt: Ioan Popovici (1907), Ioan Turcan (1910-1938), Petru Toma (1938-1940), Ioan Racoveanu (1940-1987), preot pensionar Traian Dobromirescu (1987-1988), Mihai Petru Suru (1988 – 2020) și Manuel Boran (2020 – prezent).
Parohia a desfășurat activități pastoral-misionare, catehetice, filantropice, oficiind servicii religioase la Spitalul Orășenesc Oțelu-Roșu, acasă la credincioși, la școlile din parohie, conform parteneriatelor încheiate, iar împreună cu corul bisericii activități filantropice la Căminele de bătrâni din Reșița și Sacu. S-au făcut mai multe pelerinaje la mănăstiri, de asemenea cu corul.
La casa parohială se află biblioteca parohiei cu un număr de 455 de cărți. Activitatea catehetică este susținută și întărită în perioada posturilor mari, la Crăciun și Sf. Paști, în săptămânile duhovnicești, cu preoți invitați din parohiile vecine, prin cuvântările din duminici și sărbători și cele ocazionale, rostite la Taina Sf. Maslu de obște, Botez, Cununie, înmormântări și sfințiri de locuințe. Se vine în ajutorul celor nevoiași, aflați în diverse încercări și lipsuri.