categ. II rural B; 119 familii cu 301 credincioşi
Adresa casei parohiale: 327106 Cruşovăţ nr. 176, comuna Cornea
Paroh: Pr. iconom stavrofor MOISE-VASILE JURESCUHirotonit în anul 1987.
Paroh la Cruşovăţ din anul 1996.
Tel.: 0786294397;
Satul Cruşovăţ aparţine Banatului montan din judeţul Caraş-Severin, comuna Cornea. Localitatea face parte din teritoriul numit în vechime de locuitori Craina. Localitatea a avut vechea aşezare în locul numit ,,Săliştea bătrână” pe care locuitorii satului o mai numesc ,,Oboară”.
Prima atestare documentară a satului este din anul 1440. Despre sat se mai aminteşte în cronicile maghiare în anul 1447, când Ioan Huniade îl donează unor nobili din acea vreme. Noua aşezare s-a făcut, probabil, după anul 1750, când stăpânirea austriacă a trecut la sistematizarea satelor din această zonă, strămutând satul pe malul drept al râului Mehadica. Se învecinează cu satele: Cuptoare, la nord, la sud cu Iablaniţa şi Petnic, la est cu Globu Rău şi la vest cu Globu Craiovei. Relieful predominant este format din dealuri care urcă până la înălţimea de 400 m. Pantele domoale ale dealurilor sunt folosite de locuitori pentru agricultură, pomicultură şi zootehnie. Mijloacele de transport pentru localitate sunt asigurate de calea ferată Bucureşti-Timişoara, cu gara Cruşovăţ, şi şoseaua europeană E70, care este situată la est de sat.
Administrativ, comunitatea aparţine de comuna Cornea, judeţul Caraş-Severin. A mai aparţinut de raionul Orşova. Oficiul poştal se găseşte în satul Cuptoare – Cornea. Astăzi numărul locuitorilor este în jur de 450 persoane, majoritatea români. Sunt şi persoane de naţionalitate ucraineană (femei) care au ajuns în sat prin căsătorie.
În anul 1751 satul Cruşovăţ este amintit ca făcând parte din Eparhia Caransebeş, districtul Mehadia, iar în 1753 este indicat cu 22 de case. În anul 1773 satul avea 48 de case, iar preot era Oprea Vlăduceanu. Pisania bisericii menţionează că în 1775 a fost construită biserica din sat. Bătrânii spun că a existat o biserică în vechea aşezare a satului, situată în vechiul cimitir.
Actualmente Parohia „Cuvioasa Parascheva” din satul Crușovăț nu are casă parohială în proprietate, dar preotul satului s-a îngrijit ca parohia sa beneficieze de o clădire care funcționează ca și casă parohială. În decursul vremii a existat o casă parohiala construită în curtea bisericii, între anii 1959-1962, prin grija preotului Grigore Ștefan, dar care – nu se știe din ce motive – a fost demolată la puțin timp după ce a fost terminată.
Biserica este zidită în anii 1805-1810 din piatră și cărămidă, în stilul baroc obișnuit în Banat. Turnul e construit din cărămidă și acoperit cu tablă de aramă; bolta semicilindrică e din cărămidă și acoperită cu țiglă. Biserica are un vestibul mic (tindă) sub turnul-clopotniță, pronaos (sub cafas) naos și altar și dimensiunile 19,20 x 9,00 m. Lăcașul de cult a fost inclus în lista monumentelor istorice.
Biserica a fost pictată de un pictor necunoscut în 1824, iar în 1834 Popovici Dimitrie finalizează lucrările de pictură. Pictura a fost refăcută în anul 1938 de Petru Drăgilă din Orşova, în 1986 din nou refăcută de către doamna Vid Maria[1], iar în anul 2008 pictura a fost curățată de către Truțan Ion.
] La început au păstorit preoţii din Cornea, apoi la 1775 este menţionat Oprea Vlăduceanu, urmat de Grigore Vasilescu (1790-1839), Petru Văleanu (1839-1841), Isac Trailovici sau Trăilă (1842-1847), Ivan Trailovici (1875-1927), Ilică Ipolit (1951-), Nicolae Goanţă (1928-1963), Iosif Raţec (1963-1966), Ioan Popa (1967-1980), Nicolae Iliescu (1980-1996), Vasile Jurescu (1996 – prezent).
În sat au existat două fanfare care au întreţinut horele populare organizate în sărbătorile religioase, cântând și la nunţi, la botezuri. Dintre conducătorii de fanfară amintim pe Vintilă Tudor şi Pereş Petru. Fanfarele au fiinţat încă din anul 1920. Pe lângă biserică a fost organizat şi un cor mixt care sprijinea slujbele bisericeşti şi interpreta şi muzică corală laică, având ca dirijor pe Nicolae Bănăduc.
Parohia Crușovăț actualmente desfășoară nu puţine activități cu credincioșii ei, printre care sunt mulți tineri. Aceştia, fiind catehizați, s-au apropiat foarte mult de biserică și datorită acestui lucru prin grija părintelui Vasile Jurescu oamenii nevoiași în pragul sărbătorilor au parte de alinare, fiind ajutați cu alimente și întăriţi moral în suferința lor.