13. Parohia Cuptoare

,

Biserica „Înălţarea Domnului” Cuptoare – ridicată în anul 1810
categ. I rural B; 129 familii cu 533 credincioşi

Adresa bisericii: 327107 Cuptoare nr. 25, comuna Cornea
Adresa casei parohiale: 327107 Cuptoare nr. 21, comuna Cornea

 
Paroh: Pr. iconom stavrofor MOISE OLARIU
N: 28.12.1982 – Caransebeş, jud. Caraş-Severin
Hirotonit în anul 2008.
Paroh la Cuptoare din anul 2024.
Tel.: 0761545822

 

 

 

 

Parohia se află în satul Cuptoare, comuna Cornea, județul Caraș-Severin; este situată pe valea apei Mehadica, parte componentă a depresiunii Caransebeș-Mehadia. Această localitate bănățeană este atestată documentar la începutul sec. XVI, dar urmele unei vechi necropole din sec. XII-XV descoperite în hotarul satului dovedesc că această vatră de locuire românească a fost populată şi anterior anului 1501. Denumirea localității Cuptoare provine de la numele unui anume Ștefan Kastrucz (=Căstruţ) de Cuptor înnobilat de regele Ladislau al II-lea printr-un act din 1501, pentru faptele deosebite de arme, când i s-a dat terenul actual al satului Cuptoare drept răsplată. Aceste însemnări despre actul de danie și numele satului se găsesc în lucrarea istoricului maghiar Pesty Frigyes din 1878. Prima şcoală apare în localitate în anul 1766, fiind condusă de către preotul local care era și învățător. În 1808 învăţător era Ilie Mihuţ.

În veacul al XVIII-lea a existat un sfânt locaş de lemn. Construirea bisericii actuale a început în anul 1812, fiind terminată în 1825. După ce pictarea bisericii a fost terminată, preoții care au slujit în parohia Cuptoare doar au întreținut ceea ce au făcut înaintașii lor, mai ales începând cu anul 1948 când regimul de tristă amintire pune mâna pe frâiele țării noastre și totodată începe prigonirea Bisericii. Timpul trecea, iar biserica suferea din ce în ce mai mult pentru că parohienii împreună cu conducătorii oficiului parohial care s-au zbătut atât de mult pentru biserica lor, erau de acum legați la mâini, neputând face decât cu greu renovări sau reparații capitale de care sf. locaș avea atâta nevoie.

În anul 1980 prin numirea preotului Nicolae Iliescu a început, totuși, un program de restaurare a întregii biserici. În 1986 s-a confecţionat și mobilierul bisericii de către maistrul Mitroi Alexandru. În anul 1987 s-a construit un monument pentru eroii-ostași din Primul și al Doilea Război Mondial. În 1991 s-a ridicat o troiță în memoria revoluționarului Ruvineanțu Remus, decedat la Reșița. Tot în anul 1991 biserica este sfințită de către mitropolitul Banatului Nicolae Corneanu care a pecetlui sfânta masă, punând în ea sfinte moaște. În 2012, prin cooperare cu consiliul comunal Cornea, biserica din satul Cuptoare intră din nou în reparații exterioare, finanțate de Uniunea Europeană; s-a resfințit în anul 2014 de către Preasfințitul Lucian, Episcopul Caransebeșului. În 1967-1968 preotul Ioan Popa se îngrijește de construirea casei parohiale.

Biserica este construită în forma de navă, cu turn, și poartă hramul „Înălțarea Domnului”. Arhitectura este în stil baroc; biserica este zidită din cărămidă și piatră, acoperită cu țiglă, iar turnul cu aramă. Sfântul locaş are dimensiunile următoare: 18 m lungime, 8 lățime şi h de 18 m. Prima pictură a fost realizată în anul 1939 de pictorul Ioan Băleanu  din Caransebeș prin tehnica tempera, cu ajutorul tuturor credincioșilor care au dorit ca prin efortul lor să facă în așa fel încât biserica din Cuptoare să fie cea mai mândră din valea Mehadicii. În 1981 a început  restaurarea exteriorului bisericii și continuată cu pictura din interior în tehnica frescă, executată de pictorița Maria Tudur și terminată în 1985.

Lista preoţilor: Vasile Popovici (1757), Oprea Vlăduceanu (1775), Grigore Vasilescu (1790-1839), Petru Văleanu (1839-1841),  Isac Trailovici sau Trăilă (1842-1874), Ioan Trailovici (1875-1927), Nicolae Goanță (1928-1963), Iosif  Rațec (1963-1966), Ioan Popa (1967-1980), Nicolae Iliescu  (1980 – prezent).

Un cor este menţionat în documente la anul 1914. În Parohia „Înălțarea Domnului” din Cuptoare au loc periodic seri de catehizare, în care se discută despre problemele pe care le întâmpină tinerii astăzi. În fiecare an, de Sfintele Sărbători, parohia este aproape de cei nevoiași, aducându-le puțină alinare prin ajutoarele pe care aceștia le primesc prin grija preotului. Pe lângă acestea, măcar odată pe an se face un pelerinaj la o mănăstire din apropiere.