15. Parohia Armeniş

,

Biserica „Înălţarea Domnului” Armeniș – ridicată în anul 1822

categ. I rural A; 272 familii cu 1002 credincioşi

 

Adresa bisericii: 327005 Armeniş, nr. 69
Adresa casei parohiale: 327005 Armeniş, nr. 369

 

Paroh: Preot iconom stavrofor MATEI-CRISTIAN VULPEŞ

N: 24.07.1972 – Caransebeş, jud. Caraş-Severin
Hirotonit în anul 1995.
Paroh în Armeniş din anul 1995.

Tel.: 0255529602; 0786133220;
E-mail: parohia_armenis@yahoo.ro

 

 

În sud-vestul României, în estul judeţului Caraş-Severin, pe şoseaua europeană E 70 – DN 6 Bucureşti-Timişoara, la 25 de km de municipiul Caransebeş, pe malul drept al râului Timiş, pe un platou frumos, înconjurată de dealuri pitoreşti, se află parohia Armeniş. Satul este atestat documentar din anul 1428 pe locul actual al Satului Bătrân, iar la sfârşitul secolului XVIII, respectiv anii 1789, 1791, are loc strămutarea locuitorilor de pe valea pârâului Armeniş din Sat-Bătrân, pe acest platou şi aşa ia naştere localitatea. Localitatea Armeniş este centru de comună şi are: 466 clădiri, 378 gospodării şi 1226 locuitori stabili. Satele aparţinătoare comunei sunt: Satul Bătrân cu 130 clădiri, 108 gospodării şi 376 locuitori; Sub Marginea cu 87 clădiri, 61 gospodării şi 200 locuitori; Feneş cu 237 clădiri, 203 gospodării şi 581 locuitori şi cătunul Plopu cu 35 clădiri(majoritatea sălaşe), 5 gospodării şi 6 locuitori. Ocupaţiile de bază a armenişenilor sunt: agricultura, pomicultura şi creşterea animalelor. Ca o alternativă de venit, mulţi locuitori au optat pentru un loc de muncă la firme din Caransebeş sau împrejurimi. Un rol important, cu mari perspective în viitor, îl joacă turismul, acum reprezentat, în principal, de punctele de atracţie ale mănăstirii Piatra Scrisă şi de cele două hanuri turistice din apropiere, atât de frumos încadrate în peisajul natural. Mănăstirea Sfântul Nectarie (Feneş) şi deosebit de frumoasa vale a Râului Lung şi Plopu constituie o nouă atracţie turistică. Asemenea şi valea Râului Alb, cu rezervația de zimbri, cabana Ferecata, cascada şi splendoarea peisajului alpin oferit de Muntele Ţarcu.

Prima biserică amintită în documente, a fost construită din lemn în anul 1750, cu hramul Înălțarea Domnului. Cronica parohiei spune că serviciile divine se ţineau în Satul Bătrân, într-o biserică improvizată, care nu avea clopote ci numai toacă. Mutându-se locuitorii din Satul Bătrân în Armeniş şi punând bazele satului actual, au ridicat în mijlocul satului o biserică din lemn. Actuala biserică s-a zidit în anii 1821-1822 în timpul păstoririi preotului Antonie Bogoevici, pe temelia bisericii vechi. Materialele folosite la  construirea bisericii au fost: piatra, cărămida, lemnul şi, pentru acoperiș, şindrila, iar mai târziu o sfinţire a bisericii are loc la 18 iulie 2010 prin Preasfinţia Sa, Episcopul Lucian al Caransebeşului. Clopotele vechi, în număr de două, au fost luate de unguri în timpul Primului Război Mondial. Clopotele actuale sunt  trei: două cumpărate de credincioşi în 1927 cu preţul de 25.000 lei, iar al treilea donat în acelaşi an de către Sofia Faur, fostă învăţătoare în Armeniş.

Stilul bisericii este baroc. Planul este de biserică sală, cu latura de răsărit semicirculară, iar deasupra pridvorului de la intrarea principală în partea vestică, un turn clopotniţă înalt. Dimensiunile bisericii sunt următoarele: 21 m lungime, 8,5 m lăţime şi 18 m înălţime.

În interior, iconostasul este zidit din cărămidă şi, pe acesta, apare prima pictură din biserică în ulei executată de către pictorul Bartolomeu Delliomini în anul 1897. Pictura este realizată în stil renascentist. Întâlnim pictură şi pe faţada exterioară, într-o nişă, deasupra intrării principale, reprezentând icoana hramului. Restul bisericii este pictat în anul 1994, de către pictorul Ioan Albulescu în tempera, în stil neobizantin. Lucrările de pictură sunt sfinţite la 21 mai 1995 prin Emilian Birdaş, Episcopul Caransebeşului.

Lista preoților: Constantin, 1751; Stanciu Gligorievici (adică fiul lui Gligor, 1778- 1782), Constantin Popovici (30 mai 1782 – 26 septembrie 1782), Filip Popovici (1782-1792), Filip Gligorievici (1792-1813), Antonie Bogoievici (sau Bogoiu, 1813-1833); din 1833 şi până în 1837 parohia a fost administrată de Ioan Bumbăcilă din Teregova, Gheorghe Bumbăcilă din Teregova şi Mihai Paica din Feneş; Pavel Bogoievici (1837-1865), Nicolae Bogoievici (1865 -1867), Ioan Bogoievici (1867-1873), Ilie Sârbu (1873-1891), Voiu Sârbu (1891-1895), Ilie Pepa (1895-1935), Marcu Bănescu (1935-1939), Vasile Paica (1939-1941), Octavian Costescu (1941-1971), Ioan Mircea Jumanca (1971-1981), Petru Vladu (1981-1982), Luca Popovici (1982-1995), Cristian Matei Vulpeş (1995 – până în prezent).     Primul cor s-a înfiinţat în parohia Armeniş în anul 1922 fiind condus de pensionarul Nicolae Jura, până în anul 1930. Între 1935-1939 este condus de învăţătoarea Brânduşa Bănescu. În anul 1950 nu mai exista cor. În 1984 este instruit un cor nou de preotul profesor Nicolae Beleanu de la Seminarul Teologic din Caransebeş şi iniţiat ca dirijor cantorul Dragomir Ioan, în timpul preotului Luca Popovici. Astăzi corul este dirijat de cantorul bisericii, Vintilă Pavel. Primii cântăreţi cunoscuți ai bisericii sunt dascălii şcolii, amintiţi în inscripţiile cărţilor de cult începând cu anul 1808. Cu privire la epitropii bisericii avem date începând cu anul 1891. Astăzi sunt epitropi în funcţie: Brumar Ioan, din anul 1993; Iela Aliont, din anul 1994; Dragomir Nistor, din anul 2011.

În toate cele 4 puncte cardinale ale satului străjuieşte câte o cruce, iar în faţa bisericii o alta ridicată în anul 1907 de mai mulţi credincioşi. Tot prin Sfânta Cruce este reprezentat şi monumentul eroilor din cele două războaie mondiale ridicat în curtea bisericii în anul 1990. În cele două războaie mondiale au căzut pe câmpurile de luptă 116 persoane (în Primul Război Mondial) şi 47 persoane (în cel de-al doilea). Pisania: „Ziditu-s-a această Sfântă Biserică cu hramul Înălţarea Domnului în anul 1822 sub preotul Antonie Bogoevici . În anul 1878 a fost acoperit turnul cu foi de aramă . În anul 1897 s-a acoperit întreaga biserică cu tablă şi s-a pictat iconostasul de către pictorul Bartolomeu Delliomini în timpul preotului Ilie Pepa . În anul 1939 s-a reacoperit biserica cu tablă zincată . În anul 1975 s-a reparat exteriorul bisericii. În anul 1991 a fost pregătită pentru pictură în interior, iar în anul 1994 s-a pictat de către pictorul Ioan Albulescu în tehnica tempera în timpul arhipăstoririi Prea Fericitului Teoctist Patriarhul României, a Înalt Preasfinţitului Nicolae al Banatului şi a Preasfinţitului Emilian al Caransebeşului, Protopop fiind Ioan Nicola şi preot paroh Luca Popovici. Toate lucrările au fost executate pe cheltuiala credincioşilor din parohia Armeniş .Dumnezeu să le răsplătească strădania lor”. În anul 1954 se instalează un ceas cu trei cadrane mari pe trei feţe ale turnului bisericii donat de credinciosul Nicolae Dragomir. În 1964 se repară din nou exteriorul de către enoriaşi. În 1965 se spală pictura iconostasului, se zugrăveşte în întregime interiorul şi se vopseşte mobilierul. Tot în acest an se introduce curentul electric în biserică. În 1967, se pardoseşte interiorul cu mozaic iar în anul 1975 a fost reparat exteriorul bisericii din nou. În 1991 biserica a fost pregătită pentru pictură în interior, iar în anul 1995 a fost pictată cu suma de 8000 de mărci germane. În 1997 a fost lambriat pronaosul şi pardosit cu scândură balconul corului de către Ioan Brumar, epitrop. În 1998 s-a sonorizat biserica cumpărându-se o staţie audio. În 1999 a fost construită o clădire în spatele bisericii, compusă din: sală de şedinţe, magazie pentru steaguri, căruţ mortuar şi spaţiu pentru lemne. Tot acum s-au montat două reflectoare pentru luminarea bisericii. În anul 2000 au fost cumpărate trei candelabre, covoare în toată biserica şi a fost vopsită tabla pe biserică, iar în anul 2001 s-au confecţionat ferestre cu grilaj de lemn la turn. În 2002 a fost parchetat altarul pe cheltuiala familiei Ioan Vetreş. Tot în acest an s-a rezolvat problema încălzirii montându-se centrală termică, lucrarea costând 50 milioane lei. Între anii 2005-2010 s-au desfăşurat mai multe lucrări importante: s-au montat geamuri termopan şi s-a betonat trotuar în jurul bisericii; a fost decapată tencuiala exterioară şi refăcută faţada de către o firmă din Caransebeş. Manopera lucrării a ajuns la 300 milioane lei, 100 milioane lei fiind strânse de la credincioşi, iar 200 milioane au fost primite de la Secretariatul de Stat pentru Culte etc. În anul 2011 familia credincioasei Nemuc Magdalena donează bisericii un candelabru mare, adus din Ucraina, în valoare de 4.000 lei; în  2012, se mochetează toată biserica şi se cumpără o nouă stație audio de către Primărie. Casa parohială se află în centrul satului lipită de primărie, peste drum de şcoală şi biserică. Este zidită din piatră şi cărămidă şi acoperită cu ţiglă. După 1989 s-au retrocedat bisericii doar 5 ha şi astăzi sunt continuate demersurile pentru retrocedarea integrală. Vizite arhiereşti în Parohia Armeniş s-au făcut în anul 1937 de Dr. Vasile Lăzărescu, iar în 1947 de alt episcop al Caransebeşului, Veniamin Nistor. În 12 noiembrie 1948 Parohia Armeniş a fost vizitată de patriarhul Justinian Marina. În ultima vreme, de mai multe ori a cercetat parohia Preasfințitul Lucian Mic, Episcopul Caransebeșului.

Prima şcoală confesională apare în 1808. În anul 1956 ia fiinţă o echipă de teatru, formată din locuitori ai comunei. Cu ocazia festivalului de teatru I.L. Caragiale, organizat la nivel naţional, în 1958 Armenişul obține locul doi pe țară. Coordonatorul acestei echipe de teatru a fost dascălul Adrian Georgescu, directorul şcolii din Armeniş. Tot în această perioadă, fiinţa o bibliotecă sătească, ce o regăsim şi astăzi. La acestea se adaugă formaţiile de muzicanţi din Armeniş, ce s-au perindat de-a lungul timpului. Dintre toate, o recunoaştere valorică deosebită a dobândit-o formaţia „Nana Floarea”. În anul 1970, contabilul David Miculescu reorganizează şi instruieşte o nouă echipă de căluşeri. Pe lîngă formaţia de căluşeri ia fiinţă şi o formaţie de fluieraşi. În 1998, din iniţiativa şi sub îndrumarea directorului de cămin cultural, Dumitru Dragomir, ia fiinţă fomaţia de dansuri populare „Armenişana”.

Este o parohie rurală de gradul I A, cu o bogată activitate pastoral-misionară, culturală, filantropică, catehetică ș.a. Parohia (având 1.029 enoriaşi) se implică în organizarea hramurilor celor două mănăstiri de pe raza comunei: mănăstirea Piatra Scrisă – Armeniș și mănăstirea Sfântul Nectarie Feneș. De asemenea participă la pelerinajele anuale iniţiate de Episcopia Caransebeșului. Se fac săptămâni de catehizare în cele două posturi mari de peste an. Proiectele Patriarhiei Române, „Hristos împărtășit copiilor” și „Alege școala” se desfășoară și în Parohia Armeniș. La 24 mai 2012 a fost lansată monografia „Armeniș – istorie și spiritualitate”. Corul parohiei participă la diferite manifestări culturale organizate de Episcopia Caransebeșului. Nici acţiunile cu caracter caritabil nu sunt neglijate.