15. Parohia Domaşnea  Protopopiatul Băile Herculane, Șematisme

15. Parohia Domaşnea

,

Biserica „Sfântul Atanasie cel din Aton” Domaşnea – ridicată în anul 1817
categ. I rural B; 292 familii cu 852 credincioşi

 

Adresa bisericii: 327185 Domaşnea nr. 199
Adresa casei parohiale: 327185 Domaşnea, nr. 318


Paroh: VACANT

 

 

Comuna Domașnea este așezată în sud-vestul țării, în partea de sud-est a județului Caraș-Severin, în nordul Depresiunii Domașnea-Mehadia din culoarul depresionar Timiș-Cerna. Această unitate de relief este situată în bazinul superior al văilor Mehadica și Bela Reca la contactul a două mari unități de relief – Carpații Meridionali și Carpații Occidentali – și constituie o zonă depresionară intramontană, fiind înconjurată de înălțimile Munților Almăj, Semenic și Cernei.

Localitatea este limitată, din punct de vedere fizico-geografic, la nord de Dealul Domașnea, aflat la o altitudine de 540 m, la est de lanțul muntos Cernii Vâr, iar spre vest de Dealul Gherdominului.

Din punct de vedere administrativ, comuna se mărginește la nord cu Teregova, la nord-vest cu Rusca, la est cu Cornereva, la sud cu Cornea, la sud-vest cu Mehadica și la vest cu Luncavița.

După ultima reformă administrativ-teritorială din anul 1968, comuna Domașnea este compusă din localitățile Domașnea – reședința de comună –  și satul Cănicea, situat la o distanță de 3,5 km de Domașnea. Comuna se întinde pe o vatră formată din 81,75 ha, din care Domașnea deține 63,45 ha și Cănicea 18,30 ha.

De la Domaşnea provine şi o diplomă militară romană din anul 159. (Alexandru BORZA, Banatul în timpul romanilor, Timişoara 1943, p. 58.). Ca sat românesc, apare în acte în 1326.

Anul 1695 este anul când satul a fost ars până în temelie de răzvrătiții lui Tököly Emeric, conducătorul insurgenților care s-au pus în slujba sultanului Mustafa II și luptau împotriva stăpânirii habsburgice din Transilvania. În timpurile nesigure, populația din Domașnea afla adăpost în păduri și, ieșind după potolirea furtunilor din ascunzișurile lor, își refăceau casele pe ruinele și tăciunii căminelor vechi. Sătenii vor muta vatra satului din apropierea imediată a drumului roman, căutând un ascunziș mai bun și mai îndepărtat de această arteră de circulație. Încă din toamna aceluiași an, 1695, cele 16 familii rămase, printre care: Jurchescu, Cristescu, Pepa, Răduță, Guran, Andrei, Românu, au început reclădirea satului mai spre răsărit, la poalele codrului Cernii Vâr, pe locul numit Săliște. Au avut biserică de lemn ridicată pe locul numit Gura Godeanului;  pe acest loc a fost ridicată o cruce mare din lemn.

Nici de această dată vatra satului nu a avut o soartă mai bună decât cea de la obârșie, deoarece cu ocazia războiului din 1717, satul a fost din nou pârjolit, iar populația a fost nevoită să se refugieze iar în păduri. În toamna târzie a anului 1738 și la începutul lui 1739, detașamente de cavalerie imperială au fost trimise prin satele răsculate, trecând prin foc și sabie pe toți cei care i-au putut prinde dintre colaboratorii turcilor. Această tragedie a făcut ca locuitorii Domașnei să abandoneze satul și să întemeieze o nouă vatră în locul numit Hotare. Biserica construită din lemn în 1744 era lângă apa Domașnei.[]

În anul 1788 turcii invadează Banatul și toate localitățile montane au avut de suferit. Atrocitățile și distrugerile provocate de ultima incursiune a turcilor au determinat domășnenii să părăsească vatra satului, care era la Hotare, și să se reîntoarcă pe actuala vatră, aceasta fiind și ultima modificare a așezării. Actuala biserică este așezată în mijlocul comunei, pe loc înalt, fiind ctitorită de întreaga obște a credincioșilor.

În fața bisericii, în curte, sunt plasate trei monumente în amintirea fiilor comunei căzuți pe câmpul de onoare în cele două războaie mondiale, respectiv în rezistența anticomunistă din Munții Apuseni.

Datorită faptului că vatra satului a fost de mai multe ori schimbată, putem vorbi de existența mai multor biserici. O biserică din lemn a fost la Gura Godeanului, iar cea atestată documentar în 1744, pe locul numit Hotare. Odată cu schimbarea ultimei vetre a satului se va schimba și biserica.

Piatra de temelie a bisericii din Domașnea a fost pusă în 1807, lucrarea fiind terminată în 1817. La început, actuala biserică a fost acoperită cu șindrilă, dar în anul 1881 se va acoperi cu țiglă solzi și se va construi turla în înălțime de horn, acoperită cu aramă, având patru clopote. Biserica  (27,70 x 8,90) este construită în stilul baroc provincial, de autoritățile militare ale regimentului nr. 13 de graniță. Planurile au fost întocmite de inginerul regimentului grăniceresc cu sediul la Mehadia, maiorul Gheorghiță Duca. Materialul din care este construită biserica este piatra, în blocuri mari lespezite, legate cu mortar de var și cărămidă. Pardoseala este făcută din cărămidă arsă, în 1936; există și astăzi.

În anul 2010 exteriorul bisericii a fost tencuit din nou, iar pe data de 17 octombrie 2010 Preasfințitul Lucian, Episcopul Caransebeșului, împreună cu un sobor de șapte preoți a târnosit sfânta biserică. În anul 2011 s-a renovat casa parohială, care nu a mai fost locuită de către un preot de mai bine de 70 de ani.

Datorită monumentalității sale, a picturii ce o împodobește, biserica din Domașnea a fost vizitată și declarată – în august 1939, de către Nicolae Iorga – monument istoric.

Biserica a fost pictată de Dimitrie Turcu şi Dimitrie Popovici în 1834. Iconostasul este de asemenea din cărămidă, având 3 registre de pictură. Tronul Arhieresc, maiestuos, este sculptat  în lemn de tei și poleit cu aur. Mobilierul din biserică este din stejar, frumos lucrat.

Dintre preoții deservenți cunoscuți amintim pe: Ilie Ciocârlie (1765-?), Vlăduţ Ciocârlie (1775), Dimitrie Petrovici (1765-1790), Nicolae Pepa (1785-1800), Chiriac Pepa (1791-1930), Iosif Pepa (1804-1845), Iosif Pepa (1831-1867), Constantin Pepa (1833-1894), Gheorghe Pepa (1860-1906), Simion Răzvan (1898-1944), Vasile Usonescu (1907-1935), Ilie Adamescu (1937-1979), Ilie Miloș (1945-1976), Lucian Idomir (1976-1977), Dorin Aiuşeriu (1978-1987), Gheorghe Rădulescu (1976-2006), Simion Găvan (1987-2010) și Frenț Iosif (2010- până în prezent), actualul protopop al Protopopiatului Băile Herculane.

Parohia Domașnea (cu 898 enoriaşi) are în prezent un Centru de Tineret ce desfășoară diferite activităţi culturale, catehetice, filantropice, care s-a format odată cu implementarea Proiectului Patriarhiei Romane şi Organizaţiei World Vision Romania „HRISTOS ÎMPĂRTĂŞIT COPIILOR“. Tinerii din Parohia Domașnea au mai participat şi la una dintre etapele proiectului, „Tinerii în Biserică”, care s-a derulat în cadrul Episcopiei Caransebeșului, dar şi la una dintre taberele ortodoxe de creație, „Credința şi arta pentru toți”, organizată tot de Centrul eparhial în 2013. Tot cu tinerii din parohia noastră am organizat şi excursii la unele mănăstiri din ţară.