16. Parohia Eftimie Murgu  Protopopiatul Băile Herculane, Șematisme

16. Parohia Eftimie Murgu

,

Biserica „Înălţarea Domnului” Eftimie Murgu – ridicată în anul 1810

categ. I rural A; 383 familii cu 1124 credincioşi

 

Adresa bisericii: 327190 Eftimie Murgu, nr. 260
Adresa casei parohiale: 327190 Eftimie Murgu, nr. 405 

Paroh: Pr. iconom stavrofor RĂZVAN RĂDOI
N: 04.02.1993 – Reşiţa, jud. Caraş Severin
Hirotonit în anul 2014.
Paroh la Eftimie Murgu din anul 2017.
Tel: 0748908576;
E-mail: radoirazvan@yahoo.com

 

 

Localitatea este situată în partea sudică a Văii Almăjului. O perioadă a făcut parte din districtul bănățean „Almăj”, aparținător Banatului de Severin. Atunci se numea Gîrliște și a fost „cuibul” familiei Gîrlișteanu de pe urma căreia a devenit și localitatea renumită. Satul Gârliște e atestat documentar în 1410. Prin gârliște se înțelege strâmtoare. Toponimul Rudăria derivă din cuvântul slav „ruda” (minereu). Satele Gîrliște și Rudăria au format comuna Rudăria care, începând cu anul 1970, poartă denumirea de Eftimie Murgu. Localitatea are cel mai mare complex mulinologic din sud-estul Europei. Localitatea este amintită în 1757 când avea 100 de case; în 1774 avea 187 de case, în 1880 avea 322 de familii, în 1910, 609 case. Satul a fost cuprins în Regimentul de graniță, în compania a 3-a cu sediul la Prigor. În 1992, satul număra 1702 credincioși ortodocși, în 2002, 1.538, iar astăzi au rămas doar 395 de case cu 1180 de credincioși ortodocși.

Personalităţi născute în Rudăria: reputatul revoluţionar paşoptist Eftimie Murgu şi  Dr. Ion Sârbu, cel mai de seamă istoric român bănăţean.

] Prima biserică din  a fost construită din lemn, fiind menţionată la anul 1750.[1] Actuala biserică a început a se zidi, preot fiind Chirilă Sârbu şi Ioan Popovici. Planul  construcţiei i se atribuie lui Lorenţ Seevald [Sewald] din Orşova care a condus şi lucrările executate până la acoperiş (1805-1807) când acestea au fost întrerupte din cauza foametei care a cuprins pe toţi. Cu toate greutăţile anului 1807 rudărenii, printr-un efort deosebit , reuşesc să acopere biserica prin meşterul neamţ Fuke din Boşneag (Moldova Nouă). Din 1807 meşterul Lorenţ  lucrează la turn timp în care la biserică nu se mai face altceva. Lucrarea la turn durează până în 1819 când Lorenţ Seevald se îmbolnăveşte şi moare. După doi ani se reiau lucrările la turn de către meşterul Ianoş Salh care termină turnul şi bolta . Sunt lucrări costisitoare şi depindeau în mare măsură de meşter. Aşa se face că maestrul lemnar Ludovic finisează lucrările la turn iar maistorul Ianoş Huba face uşile şi ferestrele tot în acelaș an”.

Biserica e zidită din piatră şi cărămidă, în stil baroc, fiind cel mai reprezentativ locaş de cult din Valea Almăjului; are lungimea de 24 m, iar lăţimea de 8,10 m. În 12 iunie 1822 biserica a fost antesfinţită de Nicolae Stoica de Haţeg. În 1864 s-a cumpărat clopotul cel mare. Zidurile bisericii sunt afectate de un cutremur în anul 1887.

Lucrări de renovare: s-a retencuit exteriorul bisericii (în 1996), s-a tencuit zidul din jurul bisericii (în 1997), s-a pus tablă de cupru pe turn (în 1999); în anul 2000 se toarnă beton în  jurul bisericii, în 2001-2002 se realizează încălzirea centrală şi se construiește magazia ce adăposteşte centrala, se pun geamuri termopan (2004), se schimbă ţigla de pe biserică (2005), se aşează parchet laminat în altar și gresie în naos și pronaos (2006), la care se adaugă zugrăvirea exteriorului bisericii, confecţionarea de strane noi, construirea unui Altar de vară şi placarea zidului exterior cu piatră (2010), construirea unei noi magazii pentru lemne de foc și a unei săli multifuncționale (2012-2014). Între anii 2007-2014 s-au făcut ample lucrări de renovare la casa parohială. Ca locuință pentru preotul slujitor a fost cumpărat în anul 2009 un apartament ce a fost renovat în 2010.

Pictura a fost făcută prima dată în anul 1823 de către Ştefan şi Dimitrie Popovici (tâmpla), iar restul în perioada 1839-1840 de către  pictorul Dimitrie Turcu. În 1936 a fost restaurată  de pictorul Petru Drăgilă din Oraviţa, iar între anii 1980-1982 Dan Decebal Caceu spală și repictează pictura veche.

 

Şirul preoţilor: Parohia I-a׃ Ionaş Popovici, Dionisie Popovici, Petru Popovici (1790-1796), Nicolae Popovici (1809), Ioan Popovici (1796-1833), Ioan Popovici (1833-1853), Moise Sârbu (1853-1908), Dr. Ion Sârbu (1910-1922), Nicolae Bădin,  Nicolae Careba (-1925). Parohia a  II-a׃ Chirilă  Sârbovici sau Sârbu  (1790-1824), Dimitrie Sârbu (diacon, 1802-1849), Dumitraşcu Sârbu, Ion Sârbu (1824-1876), Iacob Sârbu (1876-1908), Dimitrie Bogoevici din Bănia (1908-1910), Ion Goanţă (1925-1929), Tiberiu Şuta (1931-). O singură parohie: Valeriu Popescu (1944-1951), Octavian Popovici (1951-1960), Stroca Valeriu (1960-post 1980), Dragotă Solomon (1991-2001), Gașpar Mihai (2001-2005), Mökesch Cristian-Ovidiu (din decembrie 2005 – 2017), Răzvan Rădoi (2017 – prezent). La 01.11.2007 este înființat  postul de preot coslujitor și numit  Pr. Petru Șerăngău (până în anul 2015).

A ființat o școală poporală (din 1770, învăţător Simion Murăşanu); există un Cămin cultural ce în trecut administra două biblioteci publice. O însemnată activitate religios-culturală a fost desfășurată între anii 1930-1935 de către Fundația Culturală Regală „Principele Carol”, care a trimis o echipă în localitate. Corul bisericesc bărbătesc a fost înființat în 1903 de către dirijorul Daniel Radivoievici. I-au urmat la conducerea formației Pr. Dr. Ion Sârbu, înv. Aurel Roșeți, Ion Dancea, Iosif Șuta, Dumitru Popovici (acesta își amintește: „Participasem cu corul și echipa de dansuri la București, în 1937 […] unde am luat locul I pe țară la jocurile bărbătești, la brâuri, și locul al II-lea la cor“), în fine Lazăr Sârbu (1975-2010).

Din anul 2010 tradiția corală a fost continuată de un cor mixt pe patru voci dirijat de prof. Ilie Mihăilescu. Există bibliotecă parohială cu acces public. Muzeul sătesc are o secțiune bisericească. Parohia organizează pentru tineri pelerinaje la mănăstirile din Eparhie și are un grup de cateheză.