17. Parohia „Pogorârea Sfântului Duh” – Bocşa Montană

Protopopiatul Reșița, Șematisme

Paroh:  Pr. PETRU BOROICA

Prima menţionare sigură a localităţii datează din 1534, totuşi aşezarea e mult mai veche. Graţie minereului de fier şi aramă aflat în subsolul din împrejurimi, aici a apărut mai târziu o industrie minieră. Pentru înflorirea acesteia, au fost aduşi – în preajma anilor 1720 – mineri specialişti din părţile Austriei; ulterior s-au stabilit în localitate şi români veniţi din Ţara Românească. Bocşa este un oraş din judeţul Caraş-Severin, situat într-o mică depresiune din nordul Munţilor Dognecea, pe râul Bârzava, străjuit de Culmea Mare la sud şi de Dealul Areniş la nord, la 24 km nord vest de municipiul Reşiţa. Cu cei 8 km lungime, este una din cele mai lungi localităţi din ţară. Obiective turistice întâlnite pe teritoriul localității Bocșa sunt: Cetatea Cuieşti (secolul al XIV-lea), Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” (1795), Biserica cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” (1798), Biserica romano-catolică (secolul al XVIII-lea), Mănăstirea de maici „Vasiova” cu biserica cu hramul „Sfântul Ilie” (1905), Clădirea Primăriei (secolul al XIX-lea) Muzeul Spațiul și Lumină Constantin Lucaci (2012). Parohia Bocșa Montană se află situată în partea de est a orașului Bocșa, la intrarea dinspre Municipiul Reșița.

Hramul bisericii a fost şi este Pogorârea Sfântului Duh. Vechimea acesteia este, în unele locuri, datată la 1796, iar Nicolae Cornean susţine ceva similar, construirea ei între 1793-1798. Un eveniment deloc de neglijat ar fi că în anul 1915 comunitatea de credincioşi ai Bocşei-Montane comemora centenarul bisericii. Evenimentul a fost surprins în oficiosul Eparhiei Caransebeului. În cazul ambelor afirmaţii (1796 sau 1815), se găsesc izvoare prin care se certifică vechimea ei, fiind   justificat faptul că e  înscrisă pe lista monumentelor istorice la poziţia 11 B 127.  Cu siguranţă va fi existat aici, ca şi în celelalte cazuri ale parohiilor bocşene, o biserică de lemn, dată fiind vechimea acestei localităţi.

În anul 1973, sub păstorirea părintelui Victor Toldi, are loc o spălare (curăţare) a picturii, împreună cu alte lucrări de înfrumuseţare a sfântului lăcaş, în urma cărora se va sfinţi la data de 13 mai 1973 de către Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu. În anul 1983, sub păstorirea părintelui Nicolae Nicoară, s-au realizat lucrări de consolidare a bisericii, cu precădere în zona Sfântului Altar, în urma apariţiei mai multor fisuri în zid. O nouă spălare-restaurare a picturii s-a realizat în 1987, precum şi pictarea icoanelor de la noul iconostas, sculptat în lemn de stejar de către meşterul nemţean Constantin Fuşalău. Pictura iconostasului, precum şi spălarea-restaurarea întregului ansamblu iconografic din biserică au fost realizate de către pictorul bisericesc Ştefan Gurmai. Din spaţiul pictural vechi încă se mai păstrează, la proscomidiar, o scenă biblică neotestamentară, a Rugăciunii din grădina Ghetsimani, care a fost realizată de către unul dintre ucenicii pictorului bisericesc Filip Matei, pe nume Mihail Spineanu. Este firesc să amintim despre aceste persoane, deoarece este bine ştiut că în Bocşa a existat o şcoală de pictură (şi de pictori bisericeşti), aflată sub îndrumarea meşterului Filip Matei. În cadrul acestei şcoli s-a iniţiat şi pictorul academic Ioan Zaicu din Fizeş, care  a avut privilegiul de a-şi continua studiile printr-o bursă la Viena, fiind unul dintre puţinii artişti care şi-a depăşit maestrul. Preotul Constantin Ciobotea a înfrumuseţat edificiul în anul 1999, acoperindu-l cu stropi albi de ciment şi terasit (praf alb de marmură).

Biserica este zidită din piatră şi se înscrie în stilul unei arhitecturi baroce cu turnul pe pronaos, având naos de tip navă şi altar. Întreg ansamblul bisericesc este acoperit cu tablă galvanizată (1976) şi grunduită, iar turla bisericii este acoperită cu tablă galvanizată, dimensiunile sf. lăcaş fiind de 25 m x 8,10 m x 7 m.

Pictura interioară a fost realizată târziu, în 1843, de către pictorul Dimitrie Turcu sub păstorirea vrednicului părinte Pavel Ioilovici şi restaurată în 1931 de către Ioachim Miloia din Timişoara.

În biserica  din Bocşa-Montană au slujit următorii preoţi: Ignatie Mihailovici (alias Mihăilă, 1796-1800), Ignatie Munteanu (1800-1805), Simion Popovici (1805-1816), Petru Popovici (1816-1817), Trifon Iancovici sau Iancu (1817), Pavel Ioilovici (1817-1849), Siminic Iacobescu (1849-1850), Vasile Mitrofan (1850), Nicolae Popovici (1850-1851), Arcadie Avram (1851), Zaharia Batoş (1851-1886), Paul P. Batoş (1872-1874), Simion Popa (1874-1885), Solomon Andreescu (1860-1885, Vasile Nemoianu (1877),  Timotei Petru (1877), Ioan Velovan (1887-1889), Ioan Popa (1887), Vasile Nemoianu (1889).  Din anul 1891, Bocşa-Montană devine sediu protopopesc, avându-l pe Maxim Popovici ca prim protoprezbiter. Şirul preoţilor slujitori continuă astfel: Coriolan Zuiac (1908), Petru Ieremia (1908-1911), Mihail Gaşpar (1911-1928, instalat ca protopop la data de 24 iulie 1911), Coriolan Zuiac (1928-1929), Petru Ieremia (1928-1929), George Munteanu (1931), Teodor Priţcu (1931-1940), Nicolae Iorgovan (1940-1959, a fost ultimul din şirul protopopilor de Bocşa-Montană, sediul protopopesc fiind mutat la Reşiţa în 1950), Victor Toldi (1959-1976); Trăilă Gherga (1976-1981), Ilie Sârbu (1981, a slujit doar 3 luni la această parohie), Nicolae Nicoară (1981-1996), Constantin Ciobotea (1996-2002), dr. Daniel Crecan (2002-2010), Ciprian Costiş (2011-), Daniel Ionică Adam (2020 – prezent).

Radu Teodor (1916-1997) este cunoscut bocșenilor, mai ales celor din Bocșa Montană, datorită activității de dirijor al corului bisericii de aici. El a reușit să-i conducă pe coriști timp de 40 ani, învățându-i să cânte după partituri.

În jurisdicţia teritorial-canonică a parohiei există şi trei importante troiţe: cea dintâi, ridicată de protopopul Mihail Gaşpar, cea de-a doua, ridicată de către dr. Petru Borlovan şi cea din urmă, la Colţani, ridicată de către şeful Ocolului Silvic din Bocşa-Română, inginer silvic Mihai Piluţ. Troiţa de la Colţani a fost ridicată în anul 2005 şi a fost sculptată de către Sălăjan Ioan din comuna Doclin, judeţul Caraş-Severin. De subliniat că foaia parohială, sub denumirea Drum Nou, a fost înființată de protopopul și scriitorul Mihail Gașpar și a durat în perioada 1924-1929.

De adăugat că autorul primei Enciclopedii Române, dr. Corneliu Diaconovici, s-a născut în Bocşa Montană.

Din anul 2015, în cadrul parohiei funcționează un Centru pentru copii și tineret.