Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” Bolvașnița – ridicată în anul 1832
categ. II rural B; 90 familii cu 250 credincioşi
Adresa bisericii: 327035 Bolvaşniţa nr. 147.
Adresa casei parohiale: 327035 Bolvaşniţa nr. 15.
Paroh: Preot sachelar MĂDĂLIN-GABRIEL AFILIPOAEHirotonit în anul 2014.
Paroh la Bolvașnița din anul 2020.
Tel.: 0743944289; 0786826790;
Email: madalin_afilipoae@yahoo.com
Parohia Bolvaşniţa este aşezată pe malul stâng al râului Bolvaşniţa, într-un peisaj cu deschidere spre muntele Ţarcu, la 14 km sud-est de oraşul Caransebeş. Localitatea este atestată documentar din 1376 cu numele de Balasnicza[1], nume oficial până la sfârşitul secolului al XIX-lea. În anul 1898 oficialităţile maghiare au procedat la maghiarizarea localităţii, devenind Bolvas, până la 1918.[2] Conform împărţirii administrativ-teritoriale, Bolvaşniţa este sediul comunei cu acelaşi nume din care face parte şi satul Vârciorova. Suprafaţa totală a satului cu terenurile aparţinătoare, este de 1077 ha. În 1773 Bolvaşniţa avea un număr de 33 de case, iar în 1774 numărul caselor a crescut la 85.[3] În războiul cu turcii din 1788 satul este incendiat; a ars şi biserica. Clopotele bisericii pentru a nu fi luate de turci, au fost aruncate într-o fântână adâncă de la marginea satului. Dărâmăturile vechii biserici s-au văzut până la începutul secolului XX pe locul numit „Satul bătrân“ unde a fost şi cimitirul vechi. În locul caselor răzleţe de pe malul drept al râului, s-au zidit alte case noi, grupate pe malul stâng al râului Bolvaşniţa. Satul este aşezat la altitudine medie, având o stradă principală lungă de 1.100 m şi şase străzi laterale de 800 m. În anul 1937, în faţa bisericii, a fost ridicat monumentul eroilor căzuţi în Primul Război Mondial, din donaţiile credincioşilor. Sunt trecuţi, pe părţile laterale, 49 de eroi. Numele eroilor căzuţi în cel de-al Doilea Război Mondial (15 eroi şi 3 invalizi) au fost trecute pe acelaşi monument, la bază, pe ambele părţi, în anul 1990 prin grija pr. Lazăr Suciu.
La 11 septembrie 1955 biserica a fost sfinţită pentru prima dată de mitropolitul Vasile Lazarescu, schimbându-se hramul din Adormirea Maicii Domnului în Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. Între 1986-1989 s-au făcut retencuirea faţadei exterioare, acoperişul cu tablă de aluminiu şi lucrări de renovare la casa parohială. La 18 noiembrie 2007, într-o atmosferă de aleasă sărbătoare, în cadrul Sfintei Liturghii săvârşită de Preasfinţitul Lucian, Episcopul Caransebeşului, s-au aniversat 175 de ani de la zidirea bisericii şi s-au sfinţit două troiţe. Între anii 2006-2011 biserica s-a înzestrat cu geamuri termopan, încălzire centrală, icoane prăznicar pictate, candelabre, cristelniţă, iar Sfânta Masă a fost îmbrăcată cu marmură albă şi resfinţită la data de 10 aprilie 2011 tot de Preasfinţitul Lucian. În anul 2014 s-a introdus apă curentă şi canalizare, mobilier nou în Sfântul Altar şi 180 m2 de pavele în curtea bisericii.
Biserica actuală a fost zidită în anul 1832 din piatră mare de râu şi cărămidă, în stil baroc (obişnuit în Banat) pe timpul preotului Ioan Jigorea, din donaţiile şi cu ajutorul credincioşilor. Forma interioară a bisericii este de corabie cu o lungime de 16 m, lăţime de 6 m şi înălţime de 5 m.
Biserica a avut şi o pictură interioară cu foarte multe icoane, pictate de un pictor anonim. La renovările făcute în anul 1939 pe timpul preotului Ioan Munteanu, când biserica şi turnul au fost acoperite cu tablă galvanizată peste şindrilă, majoritatea icoanelor erau şterse şi era nevoie de o nouă pictură. Abia în anul 1954 biserica a fost zugrăvită din nou şi s-au aplicat icoane pictate pe tablă de pictorul Petru Lazăr, pe timpul pr. Afinoghen Leviţchi. Între anii 1980-1984 biserica s-a împodobit cu un iconostas nou din lemn de stejar masiv, pictat de Elvira Dăscălescu, şi cu un întreg mobilier, lucrat de atelierele de la Mănăstirea Plumbuita din Bucureşti. În 1996 biserica a fost pictată pentru a treia oară în tempera de către pictorii Florica şi Eugen Papici din Drobeta Turnu-Severin. La 11 iunie 2000 biserica a fost sfinţită de PS Dr. Laurenţiu Streza, episcopul Caransebeşului (actualmente Mitropolitul Ardealului).
Preoţii parohi: Adam Vasilievici (1757), Isaia Martinovici (= fiul lui Martin, 1793), Pavel Dobrovoi (1808), Ioan Jigorea (1831-1848), Constantin Scriitoriu (1848-1850), Pavel Brăila (1850-1873), Mihail Drăgălina (1873-1881), Nicolae Usonescu (1881-1885), Solomon Seracin (1885-1890), Nicolae Iancoviciu (1890-1891), Veniamin Bălan (1892-1894), Ioan Dumitrescu (1894-1895), Patrichie Rădoi (1895-1897), Nicolae Cojocariu (1897-1902), Vasile Usonescu (1902-1907), Valeriu Nemoianu (1907-1909), Ioan Munteanu (1909-1941), Victor Suru (1941-1943), Ioan Clepcea (1943-1950), Afinoghen Leviţchi (1951-1955), Viorel Filip (1956-1979), Ieremia Oancea (1979-1980), Lazăr Suciu (1980 – 2020) și Mădălin-Gabriel Afilipoiaie (2020 – prezent).
Prima şcoală confesională apare documentar în 1774, învăţător fiind Ioan Iancovici (= Iancu) din Ţara Românească.
În parohie se desfăşoară o bogată activitate catehetică şi culturală, marcată de vizite şi slujbe arhiereşti, cercuri pastorale, pelerinaje, emisiuni la Radio Timişoara, articole despre viaţa din parohie în „Foaia diecezană“ şi alte publicaţii. La 22 februarie 2009 într-o atmosferă de mare sărbătoare sufletească, la slujba vecerniei oficiată de Preasfinţitul Lucian, episcopul Caransebeşului, a avut loc lansarea cărţii Biserica din Bolvaşniţa după 175 de ani, o monografie a parohiei de pr. ic. stavr. Lazăr Suciu.