24. Parohia Macovişte cu filia Nicolinț

Protopopiatul Moldova Nouă, Șematisme

Paroh: Pr. MARIUS LUNGU

N: 24.05.1992 – Timișoara, jud. Timiș
Hirotonit în anul 2020.
Preot la Macoviște din anul 2020.

Parohia Macoviște, este situată în localitatea cu același nume, comuna Ciuchici. Localitatea se află situată în sud-vestul judeţului Caraş-Severin. Este delimitată la sud-vest de frontiera de stat cu Serbia, la vest de comuna Ciuchici; înspre nord este satul Potoc, la est – comuna Sasca Montană iar la sud – comuna Naidăş. Teritoriul administrativ al comunei ocupă o suprafață de circa 5.561 ha, din care intravilan 210 ha și extravilan 5.351 h.

Activitatea economică a localității Macoviște a fost mineritul, dar din cauza închiderii minei toată activitatea se restrânge acum la agricultură, susținută de cele două ramuri: cultura plantelor și creșterea animalelor; se cresc în general ovine, cabaline, porcine, păsări. Toate aceste activități agricole se desfășoară cu predilecție în gospodăriile individuale. Prelucrarea lemnului, pomicultura, comerțul și prestările de servicii sunt alte domenii în care își desfășoară activitatea o bună parte din locuitorii acestei comune.

Este atestată documentar din 1531. Din cauza mortalității ridicate și a natalități aproape zero, satul este îmbătrânit și subzistă din  întoarcerea altor persoane de vârsta a doua, ajunse la pensionare.

Deși nu sunt foarte multe de văzut în parohia Macoviște, totuși  putem avea o împlinire spirituală închinându-ne la cele câteva icoane vechi aflate în incinta bisericii parohiale reconstruită în anul 1894. În imediata apropiere regăsim Mănăstirea ,,Slatina Nera” și Parcul Național Cheile Nerei cu numeroase obiective turistice de o frumusețe inconfundabilă.

În sat a existat o biserică construită în anul 1778, din lemn, cu hramul ,,Sfinții Arhangheli”. În 1894, biserica este construită din piatră și cărămidă, acoperită cu tablă; iconostasul e din lemn, pardoseala din gresie, bolta semicilindrică din lemn tencuit; exteriorul bisericii a fost retencuit recent. De-a lungul timpului comunitatea a funcționat ca filie la parohia Petrilova, devenind în vremea din urmă  parohie, prin aprobarea PS Lucian Episcopul Caransebeșului. În momentul de față biserica parohiei Macoviște poartă hramul ,,Adormirea Maicii Domnului”.

Dimensiunea sf. locaș la exterior este de 19,60 x 7m. În 1809 pictorul Ștefan Popovici a pictat pentru biserică icoane împărătești. În 1930 a fost sculptat iconostasul pictat cel mai probabil de Nicolae Hașca. Din  icoanele lui Nicolae Hașca se mai păstrează și azi două icoane ulei pe tablă, una reprezentând ,,Sfânta Treime” iar cealaltă pe ,,Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, și 29 icoane pictate pe spătarele de la scaune.

  În pronaos sunt icoane pictate în ulei și pe pânză: ,,Maica Domnului cu Pruncul”, Încoronarea Macii Domnului”. Se mai păstrează și o icoană pe tablă cu două fețe în care pe una este reprezentată ,,Răstignirea”, iar pe cealaltă ,,Sfânta Treime”. Picturile de pe Tronul Maicii Domnului și Tronul Arhieresc sunt executate în ulei pe pânză. Afară de cele amintite, biserica se mai poate mândri cu cinci icoane vechi (pictor necunoscut). Pictura actuală este refăcută in 2007-2008 de Mihai Bofan. Parohia a reușit să ridice o casă parohială.

Filia Nicolinț

La o distanţă de 15 km de Oraviţa, pe ruta Oraviţa-Moldova Nouă, întâlnim satul Nicolinţ ce aparţine administrativ de comuna Ciuchici. Localitatea este amintită în sec. XIV-lea (1389), dar date mai multe despre această aşezare găsim abia în anul 1717, când conscripţia din acea vreme menţionează existenţa a 74 de case. Cele mai vechi registre bisericeşti datează din 1770, iar inscripţiile de pe crucile de piatră din jurul bisericii ne arată anul 1760. Satul Nicolinţ a fost locuit exclusiv de români.

În anul 1851 la Nicolinţ trăiau 2620 de suflete. Scăderea în timp a populaţiei de la Nicolinţ a început în perioada anilor 1780-1851, când o mare parte a locuitorilor de aici, ca de altfel şi din alte sate cărăşene, au fost strămutaţi în părţile Torontalului printre sârbii prezenţi în acel district. Ocupaţia de bază a locuitorilor este agricultura, susţinută de un sol mănos şi de hărnicia ţăranilor de aici.

Din anul 1747 exista o biserică de lemn.  Biserica parohială actuală s-a zidit între anii 1840-1842 sub păstorirea preoţilor Sofronie Avramovici (= Avram) şi Matei Alexandrovici (= fiul lui Alexandru) şi a fost sfinţită la praznicul Sf. Împăraţi Constantin şi Elena (21 mai 1842), de către episcopul Iosif Raiacici. Hramul bisericii este „Adormirea Maicii Domnului”. Biserica este de dimensiuni mici, ceea ce i-a determinat pe preoţii George Runcan şi Sofronie Puia (în anii 1930-1936) să întreprindă demersurile necesare şi strângerea de fonduri pentru zidirea unei alte biserici, de dimensiuni mult mai mari. Începerea războiului, concentrările şi lipsurile ivite între timp, au împiedicat realizarea acestei dorinţe, care a fost adusă şi la cunoştinţa episcopului Vasile Lăzărescu al Caransebeşului cu ocazia vizitei chiriarhale din iulie 1937.

În anul 2002 biserica a fost restaurată, fiind şi repictată de pictorul Igor Isac. Biserica cu dimensiunile de 22,10 x 6,40 m, s-a zidit în stil baroc, din piatră și cărămidă, cu bolta semicilindrică din lemn tencuit; pardoseala e din gresie, turnul din cărămidă acoperit cu tablă galvanizată ca și biserica.

Câteva scene  din altar și pronaos au fost pictate de Dimitrie Turcu(1846). În anul 1926 pictura a fost restaurată de pictorul Iosif Liuba. Din pictura veche s-au păstrat icoana de factură barocă „Maica Domnului cu Pruncul” de la tronul Maicii Domnului, iar în registrul de jos „Maria și Elisabeta”.