23. Parohia Ciuta

,

Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” – ridicată în anul 1800

categ. III rural; 64 familii cu 203 credincioşi

Adresa bisericii: 327286 Ciuta nr. 89, comuna Obreja
Adresa casei parohiale: 327286 Ciuta nr. 88, comuna Obreja


Paroh: Preot iconom stavrofor MIHAI-MARCIAN COSTINA

N: 30.04.1980 – Caransebeş, jud. Caraş-Severin
Hirotonit în anul 2003.
Paroh la Ciuta din anul 2003.

Tel.: 0726135128;
E-mail: costina.marcian@yahoo.com

 

 

Pe frumoasa vale a Bistrei este situată comuna Obreja, formată din satele Obreja, Ciuta, Iaz şi Var, învecinându-se la est cu comuna Glimboca, în sud-est cu oraşul Oţelu-Roşu şi comuna Zăvoi, în sud cu comuna Turnu Ruieni, în sud-vest cu municipiul Caransebeş, în vest cu comuna Nădrag din judeţul Timiş şi comuna Rusca Montană. Localitatea este atestată documentar din anul 1411. Pe vatra satului şi în imediata apropiere a acesteia au fost găsite urme de locuire din epoca Bronzului. Aşezarea se întinde pe cea de a doua terasă a Timişului, în locul numit „Cornul Dealului“.  La începutul veacului al XV-lea, Mihail, fiul lui Ioan din Zylwmas şi nobilii Măcicaș aveau în stăpânire comună moşia Ciuta. În anul 1739 Mihai Pele din Ciuta a fost obercneaz al cercului Bistra. În anul 1783 printre cele 14 localităţi trecute la militarizare se număra şi localitatea Ciuta. După o legendă locală, pe vechea vatră a satului, la Cornul Dealului, s-ar fi găsit două căprioare (ciute) din marmură, în interiorul cărora ar fi fost aur. De la aceste ciute s-ar trage numele satului. Din punct de vedere etimologic, într-adevăr numele așezării se leagă de termenul autohton (dacic) ciut/ciută. În centrul satului sunt amplasate biserica, şcoala, căminul cultural şi magazinul sătesc. Cu privire la economia localității, aceasta a fost cu precădere agricolă și de creștere a animalelor. Aici oamenii au avut livezi de pomi fructiferi: meri, peri și mai ales pruni. În nordul localității se găsesc Munţii Poiana Ruscăi, ce se întind pe o suprafaţă de 2.640 km² până la valea Mureşului. Partea de sud-est a localității aparţine masivului Muntele Mic (1802 m).

Anul 1800 este ca dată probabilă a  zidirii  actualei biserici, poate – mai sigur – anul 1832 de când se păstrează în arhiva bisericii protocoalele botezaţilor, cununaţilor şi decedaţilor. Cu siguranţă, parohia a existat mult mai înainte. În „Satul bătrân“, spre pădure, a fost biserica veche, din 1718. După sistematizarea localităţii în secolul XVIII, familiile grupându-se pe vatra actuală a satului, luând exemplul satelor vecine, şi-au zidit biserică din piatră şi cărămidă. În turn sunt 3 clopote; ele datează din anul 1920 şi au fost turnate în „România Mare“, în Bucureşti (cel mare şi cel mijlociu), iar cel mic a fost cumpărat de la biserica vecină, din Obreja, un an mai târziu. În 1948 şi 1964 s-au făcut lucrări de reparaţii la exteriorul bisericii. A fost turnată aleea principală, din beton, şi confecţionată poarta metalică la intrarea principală în curtea bisericii. După anul 1960, odată cu electrificarea localităţilor din ţara noastră, şi la biserica din Ciuta s-a făcut această lucrare, cu sprijinul credincioşilor. În anul 1997, odată cu introducerea gazului metan în comună, şi la Ciuta s-au racordat biserica şi casa parohială. În  1830 s-a construit şi casa parohială, aproape de biserică. Aceasta a fost construită din bârne, pe un fundament din piatră; e acoperită cu şindrilă, iar mai târziu cu ţiglă. Mulţi ani casa parohială a fost cea mai veche casă din sat. În anii 1981-1982 vechea casă parohială a fost demolată  şi s-a zidit una nouă.

Biserica are formă de navă, în stil baroc, cu un turn deasupra pronaosului. Turnul este înalt de 26 m; a fost acoperit cu tablă de aramă în anul 1891, până atunci  pe turn a fost tablă de zinc. Biserica are lungimea de 14 m, lăţimea de 7 m şi înălţimea de 5 m.  Pardoseala a fost făcută din mozaic, iar mobilierul din lemn de stejar. Restul bisericii a fost acoperit odată cu turnul, la zidire, cu tablă, dar în anul 1936, aceasta a fost înlocuită cu zinc.

Trifon Achimescu în 1838-1839 a pictat pentru prima dată biserica; în anul 1928, pictura a fost restaurată de Ion Băleanu. O parte din pictura iniţială pictorul Băleanu a păstrat-o. În  1949, s-au făcut noi lucrări de restaurare a picturii de către zugravul Petru Călina din Caransebeş. Lucrări de restaurare a suferit şi iconostasul. Pictorul Călina a făcut noi icoane deasupra intrării principale: Sfinţii Gheorghe şi Dimitrie, iar deasupra celei de a doua intrări – Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. În anii 1995-1996, se face o amplă lucrare de restaurare a picturii de către Damian Mihuţ și soţia Aurelia, din Valea Bistrei. La intrarea principală, în exterior, a fost pictat Sfântul Gheorghe – hramul bisericii şi Sf. Ap. Petru. În anul 1998, s-au confecţionat scaune noi din stejar masiv sculptat. Meseriaşul Apucăloae Vasile din Târgu-Neamţ a executat lucrarea. Pe lângă scaune au fost făcute stranele, masa epitropilor şi un tetrapod mobil sculptat. În anul 2008, au avut loc la biserica parohială lucrări de reparații la exterior și la zidul împrejmuitor. Turnul a fost revopsit și în același an biserica a fost binecuvântată de PS Episcop Lucian al Caransebeșului. Pr. paroh Costina Marcian a fost ridicat la rangul de Iconom stavrofor.

Lista preoților: Zaharia (1717-1751), Ioan Popovici (1757), Leonte Iancovici (alias: Iancu, 1808), Constantin Iancovici sau Iancu (1832-1835), Gheorghe Nica (1835-1860), Adam Musta (1860-1870),  Nicolae Munteanu (1870-1871), Ferdinand Musta (1871-1873), Romulus Ianoşel (1873-1874), Ioan Rădoi (1874-1914), Anton Novac (1914-1929), Ioan Ostrovan (1929-1973), Ioan Pociump (1974-1979), Turnea Ioan  (1979-2000), Guiman Iulius Ionuţ (2000- 2003); în data de 21 noiembrie 2003 este instalat pr. Costina Marcian. Cântăreți de seamă: Iosim Iacob, Andraş Ion, Crâstea Nicolae, Oprea Petru, Poznan Ioan, Albai Cornel, Urşica Constantin, Crăciun Toma, Roşianu Traian, Ivaşcu Rusalin şi Munteanu Avram – Fişăr. Epitropi  au fost următorii: Mihai Stănescu (la anul 1928), Metea Ion, Ciutean Ion, Muntean Nicolae şi Ivaşcu Nicolae, Cristescu Dorin. La 16 octombrie 1949 are loc o vizita canonică a episcopului Dr. Vasile Lazarescu de la Caransebeş. Și Episcopul Emilian Birdaş vizitează parohia în două rânduri, după 1994. Nu a mai ajuns să binecuvânteze biserica, întrucât a trecut la cele veşnice. Binecuvântarea bisericii din Ciuta după schimbarea completă a interiorului a fost făcută la 25 ian. 1999 de PS Dr. Laurenţiu Streza al Caransebeşului. La fel, PS Episcop Lucian cercetează canonic parohia, în câteva rânduri.

Inițial, în 1776, școala comună era la Iaz. În această perioadă în satul Ciuta erau 103 case şi un număr de 19 elevi. Nu se cunoaşte exact anul construirii localului de şcoală. Școala a funcţionat într-o singură sală de clasă, cu un singur învăţător, cu un număr mare de elevi. Această situaţie se menţine până în 1944, când şcoala funcţionează tot într-o singură sală de clasă cu un învăţător la şapte clase. Din anul şcolar 1944/1945, şcoala funcționează doar cu clasele I-IV, situaţie care se menţine şi în prezent. De atunci şi până astăzi numărul elevilor este între 35-40. În  1956 la şcoala din Ciuta se fac unele modificări. Se construieşte alăturat Căminul Cultural şi încă o sală de clasă. Într-una din sălile de clasă, în anul 1958 a luat fiinţă grădiniţa. Referitor la numărul de copii care au frecventat grădiniţa după 1958, acesta a fost între 22-30 copii. După 1989 însă numărul copiilor înscrişi la şcoală şi la grădiniţă a scăzut. La şcoala din Ciuta a existat şi o bibliotecă a şcolii pentru elevi şi săteni, dar a fost distrusă în 1989. În parohia Ciuta, în trecut au fost multe activități culturale legate în special de folclor. Sunt cunoscuți  aici  în special instructorii de folclor Nicolae Stănescu și soția acestuia, Brândușa Stănescu. În ceea ce privește  filantropia, aceasta se practică în parohie (ce numără, azi, doar 226 enoriași). Apoi, colectele Fondului Central Misionar cât și colecta pentru Catedrala Mântuirii Neamului se strâng tot de la enoriașii parohiei. La diverse evenimente negative , incendii, inundații, comunitatea este alături de cei încercați.

Ocazional, parohia organizează pelerinaje la mănăstiri și are în atenție catehizarea credincioșilor, implicit a tineretului. Cu prilejul vizitelor arhierești, s-a mobilizat toată obștea, iar tineretul a îmbrăcat portul popular. În anul 2002, pr. paroh de la Obreja, Petru Itineanțu a inițiat și coordonat Monografia comunei Obreja, care a cuprins și parohia din Ciuta.