Adresa casei parohiale: 327275 Mehadica, nr. 73
Comuna Mehadica este o comună rurală din sud-vestul judeţului Caraș-Severin, fiind așezată în regiunea „Craina”. Teritoriul comunei Mehadica este apreciabil de mare, fiind delimitat la est de comunele Domaşnea, Cornea şi Cuptoare, la sud de Globu-Craiovei, Lăpuşnicel, la vest de Pârvova şi Borloveni, la nord de Teregova, Verendin şi Luncaviţa.
Numele comunei Mehadica este un diminutiv al comunei mari Mehadia de lângă Băile Herculane. Prima atestare documentară a localităţii este din anii 1440-1444. În 1896 sătenii s-au răzvrătit împotriva asupririi străine. Revolta a fost înăbuşită, 6 ţărani fiind împuşcaţi şi mai mulţi răniţi. Dacă în 1935 satul avea 2.165 de locuitori, în 1922 avea doar 1.026, toţi ortodocşi, ca în 2002 să fie 922 locuitori, dintre care 904 ortodocşi.
Vechea biserică de lemn s-a ctitorit în anul 1748. Biserica actuală este construită în formă de navă, cu un singur turn, cu ziduri groase de 1 m, având lungimea de 26 de m, lățimea de 12 m, iar înălțimea turnului de 22 m. A fost zidită în anii 1769-1771, cu contribuția credincioșilor. Sfințirea sfântului locaș s-a făcut în 1796 de către episcopul Vârșețului Iosif Ioanovici Șacabent.
Biserica este în stil baroc, din cărămidă, piatră și acoperită cu țiglă, iar turnul cu aramă. Pardoseala este făcută din plăci de piatră, șlefuită de către credincioșii parohiei. În anul 1923 biserica din localitate intră într-un radical proiect de restaurare exterioară și interioară, demolându-se acoperișul, iconostasul și cafasul, rămânând în picioare doar pereții. Toate cheltuielile de restaurare au fost suportate de către enoriașii acestei parohii. În 1984 biserica intră din nou întru proces amplu de restaurare exterioară.
În anul 1924, sub conducerea preoților Ilie Imbrescu și Iosif Cristescu se începe pictarea bisericii de către zugravul Carol Papp din Buziaș, care lucrează pictura decorativă și de pictorul Bartolomeu Delliomini din Caransebeș care face pictura artistică. Pictura realizată de către cei doi pictori avea să dăinuie până în 1998 când, sub conducerea părintelui Dumitru Ghimboașă, se restaurează de către pictorii Ion și Ana Bădilă.
Lista preoţilor: Vasilie (1751), Rafael Roşcovici sau Roşca, român ca şi următorii (1790-1820), Pavel Roşcovici (1790-1849), Teodor Roşcovici (1803-1848), Nicolae Roşcovici (1824-1847), Mihail Miulescu (1840-1841), Ștefan Lepădat (1841-1861), Nicolae Cristescu (1843), Pavel Marșavela (1848-1876), Constantin Popoviciu (1853-1857), Zaharia Popoviciu (1860-1863), Iosif Drăgilă (1863-1876), Nestor Brânzei (1876-1877), Nicolae Coca (1877-1911), Gheorghe Marșavela (1881-1913), Nicolae Coca (1912-1918), Ilie Imbrescu (1915-1945), Iosif Cristescu (1923-1925), Mihail Ienea (1926-1954), Iosif Rațeg (1943-1949, 1967-1983), Gheorghe Golopența (1954-1966), Dumitru Ghimboașă (1983-2014), Carol-Marius Bujdoso (2014 – prezent).
În 1908, învăţător la şcoala primară locală a fost Nicolae Roşca. Apoi, înainte de 1906 va lua fiinţă şi corul bisericesc. Ocazional, parohia organizează pelerinaje la mănăstirile din țară, în special la cele din județul Caraș-Severin. Se pregăteşte în fiecare an, în preajma sărbătorilor de iarnă, o serbare în colaborare cu școala, în care au loc un concert de colinde și punerea în scenă a piesei de teatru „Irozii”. În fiecare duminică au loc întâlniri cu tinerii, când se ţin cateheze şi se dezbat probleme de actualitate.