27. Parohia Naidăş  Protopopiatul Moldova Nouă, Șematisme

27. Parohia Naidăş

,

Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena și Sfântul Ierarh Nicolae” – ridicată în anul 1909
categ. II rural A; 168 familii cu 470 credincioşi

Adresa bisericii: 327280 Naidăş, f.n.
Adresa casei parohiale: 327280 Naidăş, nr. 520


Paroh: Pr. iconom stavrofor VICHENTĂ PONORAN

N: 15.03.1964 – Rusca, jud. Caraş-Severin
Hirotonit în anul 1990.
Preot la Naidăş din anul 1990.
Tel.: 0735464624;
Email: ponoranv@yahoo.com

 

 

 

Prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1370. În trecut, vatra așezării se găsea pe malul drept al Nerei, la cca 1 km față de cea de azi. Actuala localitate a apărut în locul în care se găseşte astăzi, odată cu desfiinţarea regimentului grăniceresc. Pe lângă românii băştinaşi, ea a fost locuită şi de sârbi. Totuşi, populaţia a fost mereu în mod covârşitor românească.

Un document editat în 25 mai 1804, aflat actualmente în Arhivele Statului din Timişoara, înregistrat cu nr. 92, pomeneşte de existenţa unei biserici vechi zidită înainte de 1778, anume în 1752. Această biserică a ars la praznicul Învierii din anul 1906, ceea ce desigur a provocat credincioşilor o mare amărăciune. În incendiul produs atunci s-au pierdut cu certitudine o serie de cărţi şi documente care se păstrau, ca peste tot, în interiorul bisericii. Avem convingerea că nu era doar o simplă biserică parohială (probabil de lemn) din moment ce un recensământ al populaţiei din anul 1895 menţiona că la Naidăş trăiau 2.175 de suflete ortodoxe. Că cifra pare plauzibilă reiese şi din faptul că în Anuarul Episcopiei Caransebeşului din anul 1930, în şematismul parohiilor, Naidăşul apare cu 2.270 de credincioşi ortodocşi.

Actuala biserică a fost construită între anii 1906-1909, prin osteneala credincioşilor, în stil baroc, cu dimensiunile 25 x 8 m; este din piatră şi cărămidă, bolta semicilindrică din beton, iconostasul din lemn, pardoseala din gresie, turnul din cărămidă, acoperit ca şi biserica cu tablă galvanizată. Lucrări la acoperişul bisericii au fost realizate între anii 2001-2002, adăugându-se tablă zincată. Lucrările de renovare exterioare au avut loc în  2009-2010, când  biserica a fost vospită în întregime.

Iconostasul, aurit, a fost realizat în anul 1911; uşile împărăteşti şi diaconeşti sunt mai vechi, inclusiv pictura (ulei pe lemn), de  un pictor necunoscut. Icoanele împărăteşti de pe iconostas sunt pictate în ulei pe pânză şi aplicate pe lemn; în aceeaşi tehnică sunt făcute şi icoanele de la tronul Maicii Domnului şi Tronul Arhieresc. La chivot este icoana „Coborârea de pe cruce”.

Pictura a fost renovată în anul 1994, de către pictorul timişorean Ioan Cosma. O altă etapă în procesul de renovare a fost în anul 2009 – 2010, moment în care au fost adăugate mai multe icoane pe pereţii bisericii. Pictura a fost realizată de către pictorul Cristian Ţighir din Timişoara.