Adresa bisericii: 327246 Moceriş nr. 273, comuna Lăpuşnicu Mare
Adresa casei parohiale: 327246 Moceriş nr. 274, comuna Lăpuşnicu Mare
Paroh: Pr. sachelar CĂLIN SMEUN: 09.11.1984 – Reşiţa, jud. Caraş-Severin
Hirotonit în anul 2008.
Paroh la Moceriş din anul 2008.
Tel.: 0762671783;
Email: parohiamoceris.cs@gmail.com
Localitatea Moceriş este situată pe malul drept al râului Nera, atestată documentar în 1439, menţionată apoi în anul 1757, cu precizarea că avea 55 de case, în 1774 –83 de case, în 1910, 314 case şi 1.329 locuitori, în 1935, 225 case şi 1.138 locuitori. În 1992, satul număra 792 membri, în 2002 doar 704. Se învecinează cu comunele Lăpuşnicul Mare şi Dalboşeţ. A făcut parte din Regimentul de graniţă, din compania 1 cu sediul la Dalboşeţ.
În privinţa întemeierii satului Moceriş, tradiţia orală spune că au fost două familii: familia Negru din Berlişte şi familia Iana venită din Muntenia. Restul satului s-a închegat după ce colibele de la poalele dealurilor din apropiere au coborât şi s-au adunat într-o unitate compactă în jurul anului 1439.
Odată cu așezarea nou formată, obştea şi-a construit pentru început o bisericuţă din lemn pentru ca apoi să fie ctitorită biserica din piatră la anul 1802. Şi toponimul „Țârcoviţa“ indică existenţa, odinioară, a unui monument religios.
Construită din materialul aflat la îndemână, piatră şi cărămidă, în stil baroc vienez provincializat, biserica s-a ridicat cu sprijinul nemijlocit al locuitorilor care au depus mari eforturi pentru construcţia ei. Aceasta s-a zidit în timpul păstoririi preotului Teodor Tîrba (1796-1830), probabil localnic după numele pe care îl poartă. Turnul a fost construit mult mai târziu şi este din cărămidă, lemn de stejar şi acoperit la început cu şindrilă; apoi aceasta s-a schimbat cu tablă în anii 1938, prin contribuţia obștii de la care s-au colectat 60.000 lei. Biserica a fost sfinţită în 1805 de către Episcopul Iosif Ioanovici Șacabent al Caransebeşului şi Vârșețului. Casa parohială se află lângă biserică şi a fost construită în anul 1911, din piatră şi cărămidă, acoperită cu ţiglă; e compusă din 5 camere şi dependinţe.
La început biserica nu a fost pictată, ci doar zugrăvită. De pictură a beneficiat doar tâmpla fiind opera lui Bartolomeu Delliomini din Caransebeş. Iconostasul este din lemn sculptat, lucrat de sculptorii Ioan şi Aurel Cotârlă din Oraviţa. Pictura interioară s-a făcut în anul 2003 de către pictorul Valeriu Dragomir din Lăpuşnicul Mare; pictura actuală cuprinde scene din viaţa şi pătimirile Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Fiind nouă, pictura este cât se poate de reprezentativă în ceea ce priveşte transmiterea mesajului biblic. Slujba de binecuvântare a picturii s-a făcut de către Dr. Laurenţiu Streza, Episcopul Caransebeșului, în 31 mai 2004.
Lista preoţilor: Ioan Popovici (1757-1775), Vasile Avram (1785), Teodor Tîrba (1796-1830), Constantin Goanţă (1830-1864), Adam Goanţă (1849), Nicolae Goanţă (1864-1897), Petru Suciu (1897-1939), Ioan Negrei (1941-1963), Valeriu Popescu (1963-1966), Ioan Valuşescu (1966-1968), Gheorghe Ţunea (1968-1970), Ioan Ţunea (1970-1972), Iosif Berbentea (1972, 1978), Nistor Cernescu (1978, 2002), Moise Gherescu (2002-2008), şi Călin Smeu (2008 – prezent).
La şcoala primară, în 1799 era învăţător Ioan Novacovici (românul Novac, având numele sârbizat). Un cor bisericesc ia fiinţă în 1924. Ocazional, parohia organizează pelerinaje la mănăstirile din țară și are un grup de cateheză, format odată cu implementarea Proiectului Patriarhiei Române și Organizației World Vision – Romania: Hristos împărtășit copiilor.