Adresa casei parohiale: 327308 Pătaş nr. 242, comuna Prigor
Paroh: VACANT
În judeţul Caraş –Severin, în Valea Almăjului pe dreapta râului Nera, la confluenţa lui cu pârâul Pătăşel, este aşezat satul Pătaş, având ca sate vecine: la est satul Borlovenii Vechi, fiind despărţite de un singur pod peste Nera în aşa fel că îţi face impresia că Pătaşul cu Borlovenii Vechi ar fi un singur sat; la vest se învecinează cu satul Prilipeţ, fiind la o distanţă de 3 km; spre sud se învecinează cu comuna Prigor, pe care le desparte o distanţă de 4 km, iar la nord cu muntele Semenic.
Este primul sat la intrarea în depresiunea Bozoviciului sau Valea Almăjului, cum i se mai spune acestei depresiuni. După datele pe care le posedăm din Monografia satului Pătaş, întocmită de Pr. Vasile Popovici, editată în anul 1914, satul se cunoaşte înainte de anul 1484 şi era aşezat mai spre nord de Nera, pe pârâul Pătăşel, la circa 2 km, sub numele de Sălişte, când mai târziu în 1780 se stabileşte definitiv cu vatra satului pe locul unde se află în prezent. Pe la anul 1603 se numea Padeş, iar de atunci şi până astăzi se numeşte Pătaş. Numele şi l-a luat de la pârâul pe ale cărui maluri este aşezat.
În ciuda greutăţilor, necazurilor şi cruzimilor provocate de străini, locuitorii satului Pătaş au continuat să trăiască pe aceste meleaguri şi în prezent se ocupă cu agricultura şi creşterea animalelor.
Înaintea celei actuale, o biserică de lemn exista în 1755. Biserica cu hramul „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” din parohia Pătaş a fost zidită în anii 1807-1816, precum rezultă din notiţa lăsată de către preotul Ianăş Roşca, care a scris că fundamentul bisericii s-a sfinţit joi, 30 septembrie 1807. Costul lucrărilor s-a ridicat la suma de 2.000 forinţi. Planul a fost întocmit de Lorinţ Sewald din Orşova.
În faţa bisericii se găseşte un monument al eroilor patriei din anul 1916 iar în curtea bisericii, în spatele acestui monument, este mormântul a doi ofiţeri aviatori eroi: Tereanu Vasile, mort în 21.10.1933, căzut cu aparatul de zbor hidro-avion, pe lacul Mamaia de lângă Constanţa; celălalt ofiţer, înmormântat tot în acelaşi mormânt cu verişorul său, este aviatorul Aurel Serafin, căzut pe câmpul de luptă din răsărit.
Acoperişul bisericii fiind din lemn de calitate mai slabă, determină ca în anul 1856 întreaga şarpantă să fie înlocuită şi acoperită cu ţiglă. Turnul a rămas acoperit cu şindrilă până în anul 1867 când s-a acoperit cu tablă. În cursul anului 1912 se reface turnul bisericii şi se acoperă cu tablă de aramă.
Clopotele bisericii vechi, rechiziţionate în Primul Război Mondial, au fost înlocuite cu clopote noi în anul 1919 cu preţul de 4.412 lei , două bucăţi, iar în 1938 cu încă două clopote de metal cu preţul de 26.200 lei .
În 1992, sub conducerea preotului Martin Valuşescu, sprijinit de Consiliul parohial, prin bunăvoinţa credincioşilor din parohie s-a reuşit să se adune suma necesară pentru a plăti decopertarea şi refacerea tencuielilor exterioare degradate. De asemenea în cursul anului 2014, biserica se acoperă cu tablă Lindab, cu ajutorul Primăriei Prigor şi din donaţiile credincioşilor, iar în 2015, se reface exteriorul bisericii şi se toarnă aleile de ciment în jurul sfântului lăcaș.
Până în anul 1989 nu a existat casă parohială, pe motiv că toţi preoţii au fost din familia Popovici, localnici ai satului, cu gospodăriile lor proprii. În 1988-1989, s-a cumpărat o casă parohială în apropierea bisericii. Casa parohială este construită din piatră şi cărămidă şi acoperită cu ţiglă, are o vechime de 25-30 de ani, iar între timp s-au adus îmbunătăţiri cu ajutorul credincioşilor.
Biserica are formă de corabie, în stil baroc, cu lungimea de 17,40 m şi lăţimea de 6,40 m; este construită din piatră şi cărămidă arsă. Uşile de la intrare sunt din lemn sculptat, la fel şi scaunele şi stranele. Pictura murală în ulei s-a făcut la anul 1840 de D. Turcu, fiind refăcută în 1901 de către pictorul Nicolae Haşca din Oraviţa. Lucrările de restaurare a picturii au fost realizate în perioada 2001-2002, de către pictorul Doru Niţuleac din Haţeg, aşa cum reiese din textul pisaniei situată la intrarea în biserică.
Lista preoţilor: Pavel (1751), Ilie Miluşescu (-1792), Ianăş Roşca (1792-1811), Petru Popescu Popovici (1812-1885), Pavel Popovici (1864-1882), Mihai Blidariu (1882-1885), Vasile Popovici (1885-1929), Petru Popovici (1929-1968), Ioan Ursulescu (1971-1981), Martin Valuşescu (1982 – prezent).
Prima şcoală din Pătaş datează din 1791. În trecut a existat – din 1897 – un cor mixt dirijat mai târziu de către învăţătorul Afrenie Ion (1938-1948). În fiecare an, cu ocazia marelui praznic al Naşterii Domnului, preotul paroh învaţă copiii să cânte colinde şi să recite poezii legate de acest praznic. În noaptea Ajunului, aceşti copii îmbrăcaţi în costume populare, împreună cu preotul colindă pe la casele credincioşilor, unde sunt primiţi cu mare bucurie. În ziua de Crăciun, la biserică copiii cei mai mici recită poezii şi cântă colinde, iar la sfârşit primesc daruri. Tot în cadrul parohiei se fac anual colecte pentru F.C.M., Filantropia, sinistraţi etc.