30. Parohia Goleţ

,

Biserica „Naşterea Maicii Domnului” – ridicată în anul 1840.
categ. II rural B; 73 familii cu 278 credincioşi.


Adresa bisericii: 327061 Goleţ nr. 110A, comuna Bucoşniţa
Adresa casei parohiale: 327061 Goleţ nr. 135, comuna Bucoşniţa


Paroh: Preot iconom stavrofor DUMITRU SURU

N: 06.06.1975 – Caransebeș, jud. Caraș-Severin
Hirotonit în anul 2004.
Paroh la Goleț din anul 2011.

Tel: 0746699645;
Email: parohiagolet@gmail.com

 

 

Localitatea Goleţ este aşezată pe malul drept al râului Timiş, la 30 de kilometri de oraşul Caransebeş. Vatra veche a satului a fost puţin mai la est de cea actuală, dar nu la mare distanţă. Goleț, în cazul așezării de care vorbim, poate fi un derivat românesc . Prima atestare documentară a Goleţului este din anul 1468, când apare într-un act de donaţie; mai târziu, în 1525, este pomenit ca proprietate a familiei Fiath. În anul 1658 districtul Caransebeş, din care făcea parte şi localitatea Goleţ, devine sangiac turcesc. Cum e știut, în 1718, prin tratatul de la Passarowitz, Banatul ajunge în stăpânirea Austriei. În perioada 1769-1872 Goleţul a făcut parte din comunele arondate Regimentului de graniţă numărul 13 din Caransebeş, apoi a fost cuprins în domeniul Comunităţii de Avere întemeiată după desfiinţarea regimentului grăniceresc. Până în 1952 localitatea Goleţ a funcţionat cu primărie proprie, apoi din acel an şi până în prezent este arondată primăriei comunei Bucoşniţa, cu satele vecine: Bucoşniţa, Petroşniţa şi Vălişoara. De-a lungul timpului, populaţia satului a fost în majoritate de etnie română. În 1737 Goleţul avea 69 de case, în anul 1880 erau 560 de locuitori, în anul 1900 erau 681 locuitori, iar în 1910 în Goleţ locuiau 738 de persoane. În anul 2000 în Goleţ trăiau 581 de persoane iar actualmente numărul locuitorilor este de 565.

Bătrânii satului povestesc că înainte de a se construi actuala biserică, ar fi fost alta din lemn, acoperită cu şindrilă, fară turn şi fară clopot, tot pe locul actualei biserici. Acest fapt reiese şi dintr-un raport şcolar pe anul 1808, întocmit la Caransebeş la data de 4 februarie 1809 de către căpitanul Dimitrie Miculescu, preşedinte şcolar şi protopopul Ioan Tomiciu, în care se arată că localitatea Goleţ avea în acea perioadă o parohie păstorită de preotul Vasile Bogoievici.  Clopotele vechi au fost rechiziţionate în Primul Război Mondial, dar s-au înlocuit mai târziu, în anul 1917 cel mic, iar în 1920 cel mare. Hramul bisericii până în anul 1939 a fost la 29 august, la sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, iar din acel an s-a trecut la data de 8 septembrie când se sărbătoreşte Naşterea Maicii Domnului sau „Sfânta Mărie Mică“. În  1898 s-a acoperit turnul bisericii cu tablă din cupru, iar în 1911 s-a făcut o restaurare exterioară. În 1968 s-a schimbat întregul acoperiş al bisericii împreună cu tabla. În anul 1930 biserica a fost închisă cu un brâu de fier, făcându-se o pardoseală din ciment. Curtea  este înconjurată de un zid de piatră. Biserica a fost târnosită pentru prima dată de către Dr. Vasile Lazarescu, Mitropolitul Banatului, la data de 31 iulie 1949. Matricolele botezaţilor datează din anul 1905, a cununaţilor şi a răposaţilor din anul 1940, iar arhiva bisericii, cu documente din anul 1905, a fost distrusă de inundarea subsolului casei parohiale în 2009-2010. În anul 1993 s-a zugrăvit exteriorul bisericii, în 1994 s-a făcut încălzirea centrală  prin strădania preotului paroh Pavel Negrei şi a familiei Mihai Suru. Astfel, s-au construit în curtea bisericii o încăpere subterană pentru cuptorul de încălzire, apoi o cameră unde „Oastea Domnului“ îşi desfăşoară activitatea, o magazie pentru lemne şi una pentru materiale. În anul 1978 s-a achiziţionat o nouă casă parohială. În anul 2010, la biserică şi la casa parohială s-au făcut o serie de lucrări de înfrumuseţare.

Biserica actuală (19 x 6,5 m) s-a ridicat în anul 1840, în mijlocul satului. Este construită din piatră şi cărămidă arsă, are planul în formă de navă; este acoperită cu tablă zincată, iar stilul e baroc cu influenţe provinciale. În 1842 s-a pictat iconostasul de către pictorul Trifon Achimescu, iar între anii 1980-1981 s-a repictat întreaga biserică de către pictoriţa Maria Tudur Belci. În colecţia de artă a Mitropoliei Banatului se află câteva icoane pe sticlă provenite din Goleţ: Plângerea, Maica Domnului cu Pruncul, Sfântul Apostol Pavel, Sfântul Nicolae, Sfântul Gheorghe, Mântuitorul Hristos împreună cu doi apostoli. Icoanele aparţin secolului al XIX-lea, iar autorul lor nu este cunoscut.

Lista preoţilor şi a slujitorilor bisericii: Ioan Petrovici (1757), Vasile Bogoievici sau Bogoiu (1808-1875), Petru Domil (1876-1904), Pantelimon Domil (1905-1938), Remus Suru (1939-1946), Epifanie Vasile (1947-1949), Remus Suru (1950-1960), Adam Petru (1961-1962), Petru Turnea (1963-1964), Pavel Bilca (1965-1977), Ioan Mihuţa (1978-1979), Ioan Bugarin (1980-1991), Pavel Negrei (1992-2010) şi Dumitru Suru (2010 – prezent). Cântăreţii bisericii din Goleţ: Moise Suru, Iosif Suru, Ion Ştefănuţ, Marcu Bărbuţ, Todosie Bărbuţ, Ilie Dragomir. Un rol deosebit în viaţa bisericească îl ocupă „Oastea Domnului”, formată dintr-un grup foarte mare de femei şi bărbaţi din localitate.

Ca aproape toate parohiile bănăţene, comunitatea din Goleţ a avut un cor bisericesc şi a susţinut o şcoală confesională (iniţial, la 1776, şcoala comună era la Petroşniţa). Înainte de anul 1918, un învăţător confesional remarcat în localitate a fost Suru Gheorghe din comuna Bucoşniţa, care a funcţionat la Goleţ între anii 1890 și 1921. Şcoala confesională făcea cursuri şi pentru adulţi.

Parohia susţine în prezent mai multe activităţi duhovniceşti, pastoral-misionare, filantropice şi catehetice. În clădirea din curtea bisericii se organizează întâlniri cu tinerii din parohie şi cu membrii asociaţiei Oastea Domnului. În cele două posturi mari de peste an, în biserica parohială se desfăşoară seri catehetice la care sunt invitaţi preoţi de la Centrul Eparhial şi din localităţile învecinate. Sunt invitaţi şi membri ai Oastei Domnului din localităţile cu care parohia noastră are o colaborare frumoasă: Petroşniţa, Bucoşniţa, Ilova, Caransebeş, Reşiţa, Băile Herculane. Pentru tinerii din parohie, pe lângă întâlnirile periodice se organizează pelerinaje şi excursii la mănăstiri şi la alte obiective turistice. La sărbătorile Bobotezei şi Rusaliilor se organizează procesiuni cu credincioşii pentru a păstra și duce mai departe tradiția şi  obiceiurile bisericeşti locale. La marile praznice creştine, Învierea Domnului şi Naşterea Domnului, parohia acordă ajutoare familiilor nevoiaşe din comună şi oferă cadouri copiilor. Anual se organizează şi o colectă în alimente pentru susţinerea acțiunilor sociale ale Episcopiei Caransebeşului.