Adresa casei parohiale: 327180 Dognecea, nr. 185 A
Paroh: MIHAI ZAHARIAHirotonit în anul 2019.
Preot la Dognecea din anul 2019.
Email: pr.mihaizaharia@yahoo.com
Parohia este situată în comuna Dognecea, județul Caraș-Severin. Dognecea este atestată documentar în 1358. Locuitorii actuali ai localității sunt urmașii românilor care au emigrat din Oltenia din cauza birurilor grele și s-au stabilit în Bocșa Montană, Ocna de Fier, Dognecea, Reșița, etc. În anul 1722 au fost aduși din Austria și Württemberg coloniști de origine germană care trebuiau să lucreze la furnalele și topitoriile așezate în partea de est a comunei Dognecea. Coloniștii din Oltenia s-au stabilit în jurul celor două lacuri. În 1724 au fost construite cele două lacuri la ordinul generalului guvernator al Banatului, contele Mercy. Cele două lacuri sunt reprezentate pe harta din anul 1765. Gloria și faima Dognecei au fost zăcământul de cupru din minele de la Simon și Iuda care i-a adus lui David Hubner din Timișoara o mare bogăție, titlul de consilier minier și înnobilarea.
Prima biserică s-a ridicat pe locul numit Gura Vârâţului. Construcția bisericii actuale, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, a început în anul 1750 și s-a finalizat în 1792, an în care s-a primit antimisul. În curtea bisericii este ridicată o cruce cu „Răstignirea Domnului”; în apropiere mai există o cruce înălțată în memoria evenimentelor din decembrie 1989 din Timișoara.
Biserica este în formă de navă, în stil baroc, din piatră și cărămidă, acoperită cu tablă de cupru. Iconostasul este de zid, peste care s-a aplicat unul de lemn, bolta din cărămidă, pardoseala din plăci de marmură gălbuie, turnul tot din cărămidă acoperit cu tablă de cupru. Biserica are dimensiunile: 25 x 7,20 x 7 m.
Biserica a fost pictată în 1859 de D. Turcu, iconostasul fiind pictat împreună cu D. Popovici. Pentru biserică, a pictat icoane între 1867 și 1869, Matei Popovici. Pictura bisericii din Sfântul Altar și iconostas este în stil renascentist. Întreaga pictură a fost restaurată în 1925 de Nicolae Mărișescu; ultima restaurare s-a făcut în 1999 de Ștefan Gurmai. Biserica a fost sfințită de Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului în 9 decembrie 2007. Mai există un paraclis în cimitirul din partea estică a comunei cu hramul „Pogorârea Sf. Duh”, construit din piatră și cărămidă între 1935-1937, târnosit prima dată în 27 noiembrie 2002 de Preasfințitul Părinte Laurențiu Streza, Episcopul Caransebeșului din acea vreme. De asemenea, a fost resfințită în 3 mai 2015 în urma placării mesei Sfântului Altar cu marmură, de către Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului. Casa parohială este construită din cărămidă crudă și acoperită cu țiglă; are 3 camere și un birou. Biserica nu deține obiecte de valoare.
Preoții slujitori: Ioan (1751), Ioan Tomici (1795-1804), Petru Nestorovici (= fiul lui Nistor, 1808-1844), Mihai Velceanu (1838-1883), Lazăr Băleanu (cca 1884-1924), Constantin Tismănariu, Gheorghe Patriciu Lugojan (1928-1975), Aurel Bendariu (1975-1989), Mihai Vucu (1989-2002), Ioan Petrică (2002-2004), Datcu Florin Ioan (2004-2008), Doru Melinescu (2008-2011), Cosma Florin Cosmin (2011- 2018). Dintre marile personalități ce le-a avut localitatea Dognecea, amintim pe Mihail Velceanu – preot, traducător. S-a născut în 1815, în Dognecea şi a decedat la 12 sept. 1883, tot în Dognecea. Gimnaziul l-a făcut în Seghedin (1827-1833), studiile teologice la Seminarul din Vârșeț (1833-1837). A fost preot – cum s-a spus – în Dognecea (1838-1883) și profesor la Institutul teologic din Caransebeș (1865-1870). Are traduceri și prelucrări din limba latină, precum și alte lucrări.
Parohia catehizează în fiecare sâmbătă și duminică seara după slujba vecerniei. Catehizarea a început odată cu implementarea Proiectului Patriarhiei Române și Organizației World Vision – Romania Hristos împărtășit copiilor. De asemenea, se are în vedere amenajarea a unui centru de tineret lângă biserică pentru o și mai bună activitate cu tinerii și nu numai. Oamenii vârstnici și cu probleme de sănătate sunt cercetați periodic de preotul paroh.