categ. misionară; 52 familii cu 149 credincioşi; 34 familii cu 73 credincioşi (filie)
Adresa bisericii: 327202 Duleu nr. 142, comuna Fârliug
Adresa casei parohiale: 327202 Duleu nr. 148, comuna Fârliug
Paroh: Pr. ALIN-EMANUEL DESPĂUHirotonit în anul 2017.
Preot la Duleu din anul 2017.
Tel.: 0748486127;
E-mail: despau_alin@yahoo.com
Parohia este situată în localitatea Duleu, comuna Fârliug din județul Caraș-Severin. Prima atestare documentară este în anul 1690, fiind vorba despre însemnările lui Marsigli despre aşezările din Banat, în care apare cu numele Duleg. Pavel Ioanovici a fost comerciant în Timișoara, și a ocupat funcția de consilier la Curtea de Apel a comitatului Caraș. La data de 15 mai 1800 cumpără domeniul Duleu și Valea Mare, anul următor, fiind înnobilat de către împăratul Francisc I al Austriei. Ansamblul de clădiri construit la Duleu în secolul al XIX-lea cuprindea, pe lângă clădirea palatului (evaluat în 1910 la 56.199 coroane), și 10 clădiri anexe. În spatele palatului Ioanovici era un parc întins, cu arbori impunători. Pentru frumusețea sa, locul a fost numit ,,Raiul“, denumire păstrată și astăzi pentru acea parte de intravilan. Proprietatea era înconjurată de un zid de piatră, cu stâlpii de cărămidă și gard de fier, iar în față avea de asemenea multe flori bine îngrijite. Ultimii proprietari – după cel de-al doilea război – vând acest parc, parcelă cu parcelă, unde se vor construi mai apoi case noi. Pentru atitudinea patriotică manifestată de Gh. Ioanovici în timpul Revoluției de la 1848, se va pune sechestru pe averea lui, iar în 4 octombrie 1850, pe baza hotărârii guvernamentale s-a ridicat sechestrul. După moartea lui Gh. Ioanovici, în iunie 1910, moștenitorii săi fac succesiunea și vând proprietățile sale din Duleu. De la 1 ianuarie 1965, în baza decretului Consiliului de Stat satul își schimbă demunirea din Dulău în Duleu. La recensământul din 2002, localitatea Duleu avea 247 locuitori, din care 240 români şi 7 de alte naţionalităţi.
În anul 1906, Gh. Ioanovici, bătrân fiind, a venit la Duleu, s-a dus la biserică, și după terminarea slujbei le-a spus oamenilor: ,,Ce aveți de gând, că pică biserica pe voi?” Oamenii i-au răspuns: ,,suntem săraci, nu avem cu ce ne face biserica”. El le-a spus că le va da 2.000 de coroane și lemnul din pădurea sa, și carele să aducă materialele, iar oamenii să contribuie cu brațele de muncă. Imediat s-a început construirea bisericii care s-a terminat în 1908 sub preotul Nestor Damșa. Atunci, în 1906 a fost dărâmată biserica veche de zid, care a fost construită în anul 1797. În această biserică veche s-a păstrat un măsai (faţă de masă) pentru altar, brodat cu fir de aur de mâna Sofiei Ioanovici, care l-a donat bisericii în 1886. Cele două clopote ale bisericii, turnate la Timișoara, au fost instalate unul în 1923, iar celalalt în 1936. Este posibil ca vechile clopote ale bisericii să fi fost rechiziționate și topite în timpul Primului Război Mondial, pentru producția de tunuri, așa cum s-a întâmplat în multe sate bănățene. În anul 1940, pictura avea numai iconostasul, fiind făcută de către Ion Bagiu. Prin testament, Gh. Ioanovici a lăsat 1.000 de coroane bisericii din Duleu, și alte 1.000 de coroane bisericii din Valea Mare. Suma lăsată prin testament, după cum reiese din protocolul parohial Duleu din 20 iunie 1910, se afla la Casa Diecezană din Caransebeș, fiind necesară la plata datoriei către firma care a edificat biserica.
Biserica este zidită în stil baroc, din piatră și cărămidă. Este acoperită cu tablă galvanizată; turnul este din piatră, iconostasul din lemn, pardoseala din ciment, bolta din cărămidă. Biserica are dimensiunile: 19 x 7 x 6,85 m.
Biserica a fost pictată în anul 1974, numele pictorului nu se cunoaște; pictura pereților laterali a fost restaurată în 2002 și s-a pictat doar bolta.
[ŞIRUL PREOŢILOR] Lista preoţilor: Iancu Adam, Petru Popovici (1767), Ioan Popovici (1773-post 1776), Pavel Crăinicescu (1800-1823), Vasile Popovici (1837-1870), Nestor Damşa (1924), Teofil Nistor (1927), Petru Damşa (1928-1948), Melchisedec Eftimie (1948-1968), Ioan Ardean (1971-1977), Petru Tomescu (1977-2002), Dragoş Vasile (2002-2012), Vali Petrică Ungar (2012 – 2016), Pr. Gheorghe Ștefan (2016 – 2017), Alin-Emanuel Despău (2017 – prezent).
Filia Ortodoxă Română Valea Mare
Satul este atestat documentar în 1458. Este amintit în 1717 cu 32 de case. În sat, în anul 1992 erau 132 credincioși ortodocși, în 2002 erau 139 ortodocși, 15 baptiști și 8 penticostali; azi mai sunt 74 de suflete. Localitatea s-a aflat în domeniul deținut de Gheorghe Ioanovici de Duleu și Valea Mare.
La 1749 s-a ctitorit o biserică de lemn; nu a fost singura, după tradiţie. Biserica actuală, monument istoric, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, din filia Valea Mare, a fost ridicată între anii 1800 și 1804. Ctitorii bisericii au fost enoriașii comunei. Biserica a fost construită în stil baroc, cu zidurile de piatră; turnul e construit din lemn, acoperit cu tablă, iar bolta semicilindrică din scândură, pictată. Pictura a fost realizată din culori vegetale, în ulei, autorul fiind necunoscut. Iconostasul este confecționat din scândură, pictată.
Biserica a fost construită în stil baroc; are dimensiunile 13,80 x 5,80 x 5,15 m. Nu se știe anul pictării bisericii.
Lista preoţilor: Isac Popovici (1757), Ion Mărgan Mihailovici (alias Mihăilă, 1775), Ioan Ioanovici (1800), Trifon Mihailovici sau Mihăilă (1800-1818), Gheorghe Mihăilă (1818-1840), Constantin Bratovici sau Bratu (1845-1850), Dimitrie Constantinoviciu (1850-1862), Ioan Popovici Radovan (1862-1875), Eugeniu Georgin (1880-1882), Ioan Sfercoci (1884-1904), Teofil Nistor (1910-1927), Constantin Târziu (1937-1941), Nicolae Toca (1948-1954), Petru Tomescu (1977-2002), Dragoş Vasile (2002-2010), Ioan Damir (2010-2012),Vali Petrica Ungar, Alin-Emanuel Despău (2017-prezent).
De reţinut că fiul satului, pr. prof. dr. Ioan Sauca, este în prezent directorul Institutului ecumenic de la Bossey (Elveţia).