37. Parohia Mâtnicu-Mare

Protopopiatul Caransebeș, Șematisme

Paroh: Preot iconom stavrofor RAUL DORIN VASILE BUT

N: 16.09.1978 – Mireșu-Mare, jud. Maramureș
Hirotonit în anul 2000.
Paroh la Mâtnicu-Mare din anul 2000.

Tel.: 0758640146;

E-mail: parohia27@yahoo.com

Cel mai probabil, numele localității provine de la nobilii de Mâtnic, întemeietorii cnezatului Mâtnicului, localizat în nord-vestul districtului, pe valea râului cu acelaşi nume care trece actualmente chiar prin mijlocul satului, sat menţionat întâia oară în anul 1352. Familia despre care vorbim era o familie extrem de cunoscută începând cu secolul al XIV-lea, datorită relaţiilor pe care le avea cu conducerea Ungariei şi a Transilvaniei. Aceasta a fost o familie ce a acces în rândul elitei româneşti bănăţene graţie acelor renumiţi membri, Ştefan şi Mihai de Mâtnic, veri după tată, ajunşi bani al Severinului, menţionaţi în acte în jurul anului 1467, urmaşii primului Ştefan de Mâtnic  pomenit supra. Localitatea Mâtnicu-Mare face parte din comuna Constantin Daicoviciu (Căvăran), judeţul Caraş-Severin, la o distanţă pe şosea de aproximativ 20 km faţă de Caransebeş şi de aproximativ 26 km faţă de Lugoj. Localitatea se află pe un loc deschis, respectiv pe platoul drept al Timişului, aşezarea sa de formă dreptunghiulară fiind paralelă cu şoseaua Europeană 70 şi linia ferată care leagă Caransebeşul de Timişoara. Din comuna de care aparţine, vizavi de biserica din localitate, în stânga (din direcţia Timişoara în dreapta), un drum asfaltat şerpuieşte până la intrarea în Mâtnic, purtând pasul călătorului într-un loc mirific, locuit de bănăţeni făloşi, primitori, harnici şi credincioşi, o localitate cu un trecut minunat şi cu un viitor pe măsura trecutului, la care toţi locuitorii sunt chemaţi să participe. Turla frumoasei biserici este prima care atestă, încă de departe, că acolo există o comunitate de oameni credincioşi, o „familie” de români vrednici, care şi-au legat casele unele de altele ca într-o îmbrăţişare în jurul Casei Domnului.

Se ştie că satul a avut o altă vatră, cea de astăzi fiind de dată mai recentă. Vechiul amplasament al satului se găseşte în spațiul numit astăzi „morminţii ăi bătrâni” (= vechiul cimitir), înspre vest, în direcţia de mers spre comuna învecinată, Copăcele. Acolo se mai păstrează locul, marcat cu o cruce din lemn de  pe vremea preotului Rusalin Trică în anul 1956, unde erau îngropaţi morţii satului. Existenţa unei biserici este atestată şi de faptul că satul avea pe sigiliul sătesc ce circula pe la sfârşitul veacului al XVII-lea-începutul veacului al XVIII-lea, gravată o biserică. Biserica din Mâtnic a fost arsă de turci în 1788, iar o locuinţă mică a fost – provizoriu – transformată în biserică. De aici, vatra satului a fost mutată pe actualul loc, pe la sfârşitul veacului al XVIII-lea sau la începutul veacului al XIX-lea.

Biserica actuală a fost zidită în formă de navă, din piatră şi cărămidă nearsă, în anii 1815-1816, prin contribuţia benevolă a credincioşilor din sat, preoţii parohi de la vremea aceea fiind cunoscuţi ca descendenţi ai familiei preoţeşti Tablă, de loc din Mâtnicu-Mare. Va fi acoperită iniţial cu şindrilă, ca şi turla ce se va ridica  în anul 1843 din cărămidă arsă, acoperită cu tablă abia în 1866.

Biserica (13 x 9,8 m) a fost pictată (în ulei) în 1932 de către Traian Bălaşa, apoi a fost repictată în frescă în 1988 de Ioan Albulescu. Refacerea ansamblului pictural de pe iconostas are loc în 2010.

Lista preoților: Ianoș (1745), Constantin Enea (1751-1757), Petru Ianoșovici (alias: Ianoş – român, 1757-1783), Naum (1783-1791), Petru Tablă (1815-1825), Matei Tablă (1815-1846), Ion Tablă (1817-1852), Dimitrie Tablă (1833-1870), Ioan Ștefanovici (1845-1888), Nicolae Tablă (1848-1883), Ioan Lația (1873-1899), Ioan Bogdan (1900-1913), Gheorghe Bria (1913-1931), Pavel Cornean (1922), Eftimie Lepăduș (1931-1933), Iova Drăghina (1933-1947); Remus Olariu (Prisaca), Gheorghe Cornean (Ohaba-Mâtnic), Ioan Barbăroșie (Copăcele) – suplinitori în 1947-1948; Iova Drăghina (1948-1954), Rusalin Trica (1954-1972), Ioan Gorcinsky (1972-1973), Gheorghe Șuvăgău (1973-1996), Nicolae Hațiegan (1996-2000), Raul But (2000-prezent).

Pe cheltuiala parohiei ortodoxe Mâtnicu Mare se ridică în anul 1791 prima școală confesională a localității. Clădirea acesteia va fi folosită pentru educația copiilor din localitate până în 1894, când, tot pe cheltuiala bisericii parohiale va fi ridicată o altă clădire, cu două săli de această dată. Acestei clădiri i se va adăuga o cameră pentru dascăl în 1934, sub purtarea de grijă a învățătorului de atunci, Ștefan Dumitrașcu. Clădirea școlii se folosește și în prezent. 1913  este anul în care va lua naştere un cor bisericesc şi la Mâtnic. Corul se numi „PLUGARUL”. Cu întreruperi şi reluări, corul a supravieţuit până în anul 1985, pe la conducerea lui trecând învăţătorii Ioan Roşca (1918-1920), Corneliu Roşca (1931-1932), Gheorghe Dobreanu (1932) și Ştefan Dumitraşcu (1932-1949), preotul paroh de mai târziu Iova Drăghina, Ştefăniga Gheorghe de la nr. 119, Cornean Pavel de la nr. 47, Minea Dimitrie de la nr. 36 şi Bătrânu Ion de la nr. 184, care încheie şirul dirijorilor corului.

Parohia (având 321 enoriaşi) a organizat diverse activități cultural-misionare, dintre care putem aminti pelerinaje la mănăstirile din Ardeal și Moldova – 2002. Din anul 2003, prin purtarea de grijă a actualului preot paroh, apare în parohie foaia parohială intitulată „Cale, Adevăr, Viață” care, din 2010, cu binecuvântarea Preasfițitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, va apărea în colaborare cu parohia Zăgujeni. Ca realizare pe plan cultural-religios putem aminti contribuţia Parohiei Mâtnicu-Mare şi a tinerilor din Parohie pentru desfăşurarea taberei de vară „Hristos în mijlocul nostru” ediţia I, între 4 și 11 august 2005, organizatori fiind mănăstirea Brebu, Centrul Eparhial Caransebeş şi Parohia Mâtnicu-Mare. Parohia a organizat cu succes tabăra de vară „Tinerii în Biserica lui Hristos” vreme de patru ediții, din 2006 până în 2010, adunând zeci de tineri sub purtarea de grijă a Bisericii. Cu aceștia s-au organizat excursii, concursuri și pelerinaje. De asemenea, în parohie s-au derulat programele catehetice propuse de Patriarhia Româna, în colaborare cu Organizația World Vision, respectiv „Hristos împărtășit copiilor”, „Alege Școala”, „The Way”. De amintit și organizarea serilor duhovnicești în perioada posturilor de peste an, când vreme de șapte zile sunt invitați preoți  care, după ce slujesc vecernia, rostesc cuvânt de învățătură spre zidirea sufletească a credincioșilor prezenți. Parohia are un cor de colindători numit Vestea cea bună, sub purtarea de grijă a preotesei, cor ce reprezintă cu cinste parohia la evenimente specifice Postului Crăciunului.