Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” – ridicată în anul 1750.
categ. I rural A; 262 familii cu 930 credincioşi
Adresa bisericii: 327285 Obreja, nr. 230
Adresa casei parohiale: 327285 Obreja, nr. 498
Paroh: Preot iconom-stavrofor OVIDIU-NICOLAE TINCAN: 26.09.1985 – Reșița, jud. Caraș-Severin
Hirotonit în anul 2008.
Preot la Obreja din anul 2018.
Tel.: 0724278532
Email: ovidiutinca85@yahoo.ro
Localitatea este atestată documentar în anul 1547. Etimologic, Obreja derivă din apelativul românesc comun obrejă. În hotarul localităţii Obreja, au existat mai multe aşezări, fie ele şi cătune precum Olan şi Calova, care cu timpul s-au contopit cu Obreja. Sunt cercetări în curs la o biserică medievală descoperită pe raza localității, anterioară anului 1643. De remarcat că localitatea Obreja la început se găsea pe malul drept al râului Bistra. Mutarea satului pe actuala vatră s-a făcut până la anul 1804. În nordul comunei se găsesc Munţii Poiana Ruscăi. Condiţiile climatice ale văii Bistrei sunt determinate de poziţia geografică în sud-vestul ţării, prezenţa barierei muntoase în sudul şi nordul zonei şi fragmentarea accentuată a reliefului. Temperatura media anuală este de 10-20o C vara și de 6-10o C iarna.
Biserica actuală din Obreja a fost zidită în anul 1750; pe crucea din turnul bisericii este gravat acest an. În anul 1926 crucea a fost schimbată fiind prea grea (fier masiv forjat) și aşezată pe un postament de beton aproape de cimitir. În anul 1984 s-a făcut încălzire centrală cu refulare de aer cald, pe bază de lemne și s-a construit în spatele bisericii o anexă de 40 m2 unde au loc diverse activități culturale. În anii din urmă derulăm tot aici programul ,,Hristos împărtășit copiilor“. În anul 1999 s-au pus la geamurile bisericii vitralii și s-a făcut instalație de climatizare. O reparație capitală la exteriorul bisericii s-a făcut în anul 2007, precum și la zidul acesteia. În anul 2014 s-au automatizat (electrificat) cele patru clopote ale bisericii.
Biserica este zidită din piatră de râu şi cărămidă, cu grosimea de 4 m a fundamentului şi 1,5 m a zidurilor. O parte din materiale au provenit de la biserica din satul bătrân (Obreja de Jos). Biserica este în stil baroc, are formă de corabie, cu lungimea de 32 m, lăţimea de 12 m; turnul are înălţimea de 32 m. Biserica este împrejmuită cu un zid din piatră, cu înălţimea de 2 m. Biserica a fost acoperită cu tablă de zinc, imediat după construcţie. În interior a fost pardosită în anul 1889 cu plăci de ceramică cu motive populare în mai multe culori, de către maistorul pietrar Pavel Bucovici. În 1920 s-au adus patru clopote noi turnate la firma Novotny din Timișoara și așezate în turn. În anul 1937 turnul a fost acoperit cu tablă de aramă. După alte lucrări în exterior şi interior biserica a fost binecuvântată la 10 oct. 1937.
La intrarea principală, în interior se află trei pisanii; prima, cu caractere chirilice, face mențiunea că biserica a fost pictată în întregime în anul 1837 de către pictorul Trifon Achimescu din Caransebeș. Suntem siguri că și înainte de această dată biserica a avut pictură; în altar se păstrează pe boltă trei icoane în alt stil. Altarul este despărţit de restul bisericii prin iconostas. Acesta a fost confecţionat din lemn, cu sculptură perforată, în anul 1937 la Oraviţa, de meşterul Ioan Cotârlă şi a fost poleit cu foiţă de aur. Probabil iconostasul vechi a fost din cărămidă și piatră ca la bisericile vecine. Pictura de pe iconostas a fost executată de pictorul Ioan Băleanu din Caransebeș. În anul 1936 , în urma degradării picturii interioare, pr. paroh Rădoi Martin, primarul și toți parohienii hotărăsc o lucrare amplă privind pictura. Se adresează directorului Muzeului Banatului din Timișoara, Ioachim Miloia, spre a le trimite un pictor expert. Lucrarea o va executa pictorul Ioan Băleanu. Acesta, după părerea prof. Virginia Videa din București, care a făcut proiectul-deviz de restaurare a picturii în anul 1994, a acoperit toți pereții cu fond negativ și a făcut o nouă pictură în ulei. În 1995, avându-se în vedere degradarea picturii, se demarează o serioasă lucrare de recondiționare. Planurile pentru aprobare, biserica fiind monument istoric, sunt întocmite de Prof. Virginia Videa din București. Se lucrează un an de zile de către pictorul restaurator Damian Mihuț, la o suprafață de peste 600 m2.. Tot acum s-au schimbat mobilierul din biserică, scaunele, stranele și masa epitropilor. Acestea au fost executate din lemn masiv de stejar după modelul celor vechi. Binecuvântarea și sfințirea au fost făcute de PS Laurențiu Streza, Episcopul Caransebeșului. Pr. paroh Petru Itineanțu a primit distincția de Iconom stavrofor.
Lista preoţilor: Mihail (1717-1745), Stanciul (1751), Ieremia Popovici (1751-1757), Ioan Ilici sau Iliescu (1791-1802), Matei Avramovici (alias: Avram, 1806-1811), Ioan Avramovici/Avram (1804-1824), Ioan Grozovici (recte: Groza, 1809-1824), Gheorghe Grozovici/Groza 1811-1835), Nicolae Berarovici (de fapt: Beraru, 1804), Toma Seracin (1830-1850), Nicolae Ionescu (1850-1872), Romul Ianoşel (1873-1893), Pantelimon Domil (1893-1906), Patrichie Rădoi (1906-1932), Martin Rădoi (1932-1967), Toma Petru (1967-1974), Trandafir Dumitrescu (1975-1978), Lazăr Voin (1978-1982), Petru Itineanţu (1982-1918), Ovidiu Tinca (2018 – prezent) . Ca epitrop la anul 1802 este amintit Petru Ciulei, urmând Puiulescu Ioan, Ţiţoni Petru, Boariu Moisă, Ciulei Toma, Turcin Ioan, Vasile Simion, Țițoni Petru și Țâru Gheorghe. Între cantorii parohiei amintim pe: Trăilă Corode, Nicolae Tanda, Pavel Iova, Ion Grozăvici, pe la anii 1900. Urmează Muntean Nicolae care a avut la casa sa o școală de cantorat. Aici au învățat tinerii din parohie cântarea bănățeană de strană. Acesta cu fiul și nepotul său au asigurat aproape o sută de ani cântarea la strană. Vizite arhiereşti împlinite de: Veniamin Nistor, Vasile Lăzărescu, Nicolae Corneanu, Timotei Seviciu, Emilian Birdaș, Antonie Plămădeală, Calinic al Argeșului, Laurențiu Streza, Visarion al Tulcei și Lucian Mic.
Un cor s-a înfiinţat în 1901, iar şcoala în 1776. În anul 1910 şcoala dispunea de două localuri cu doi învățători. În 1920 la şcoală se înfiinţează al treilea post de învățător. Mărindu-se efectivul de elevi, în 1926 se creează cel de-al patrulea post de învăţător și se construiește o școală mare. Şcolarizând copiii din clasele V-VIII din cele patru sate ale comunei, localul devine neîncăpător, fapt pentru care în anul 1958 se măreşte prin adăugarea a încă trei săli de clasă şi o cancelarie . În 1979 se dă în folosinţă un nou local de învăţământ cu 8 săli de clasă – 4 pentru şcoală şi 4 pentru grădiniţă –, o cancelarie şi 3 săli pentru păstrarea materialului didactic. Profesorii au fost de specialitate și cu rezultate remarcabile. La școala din Obreja a predat ore de religie după 1990, timp de 19 ani, și pr. paroh Petru Itineanțu. La Obreja grădiniţa ia fiinţă în 1948, dar neavând local propriu a funcţionat în majoritatea timpului într-o sală de clasă şi la Căminul cultural. Problema localului de grădiniţă la Obreja se rezolvă doar în anul 1979 când se va da în folosinţă un local nou.
Ocazional, parohia organizează pelerinaje la mănăstiri cu copiii, deplasări la muzee etc. Cu prilejul vizitelor arhierești s-a mobilizat toată obștea, iar tineretul a îmbrăcat portul popular. În anul 2002, pr. paroh a inițiat, coordonat și editat în două rânduri Monografia comunei Obreja, care a cuprins și satele aparținătoare. Au fost publicate mai multe articole și materiale la revistele: Foaia Diecezană (Caransebeş), Învierea de la Timișoara, Lumina de la București etc. Parohia dispune de o bibliotecă cercetată de parohieni. Avem la biserică și un cor de copii. La parohie se derulează și parteneriate cu școala și grădinița. Copiii au fost trimiși în tabere, bunăoară. Parohia are în vedere și activități filantropice, precum colectele ce vizează Fondul Central Misionar, zidirea Catedralei Mântuiri Neamului , dar și altele privind pe cei nevoiași din parohie și din alte părți.