38. Parohia Goruia cu filia Giurgiova

Protopopiatul Reșița, Șematisme

Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” (filie – 1775)

categ. II rural B; 78 familii cu 226 credincioşi; 43 familii cu 132 credincioşi (filie);

Localitatea Goruia este aşezată în Depresiunea Oraviţa, pe cursul inferior al râului Caraș (pe ambele maluri); e situată aproximativ la jumatatea distanței dintre Reșița (20 km) și Oravița (25 km), pe DJ 581. Prima atestare documentară datează din 1418.  În 1767 apare sub denumirea de  Goruija (sau Goruja), iar după 1800 este folosită denumirea de astăzi – Goruia. Geografic satul Goruia se află la nord de Oravița, fiind străjuită de Munții Aninei (la sud) și de Munții Dognecei (la nord). Vecinii: la sud are ca limită teritoriul orașului Anina, la nord comuna Dognecea, spre nord-vest comuna Ticvaniu Mare, la vest comuna Ciudanovița, iar la est comunele Carașova și Lupac. Forma dominantă a reliefului este reprezentată de dealuri de origine piemontană, cu înălțimi cuprinse între 200-450 m. Clima zonei este integrată climatului continental cu nuanțe submediteraneene. Înainte de biserica de azi, gornienii au avut o biserică de lemn, care a primit un antimis în 1756 de la episcopul locului.

Lucrări de renovare la actuala biserică au avut loc în anul 2011, fiind retencuită biserica la exterior, apoi zugăvită și pregătită pentru finisare; la care se adaugă placarea Sfintei Mese cu marmură, instalarea centralei termice (în 2013), montarea ușilor și a geamurilor de termopan în 2014. La casa parohială s-au schimbat geamurile și ușile de termopan (2011), s-au renovat fațada și interiorul casei parohiale (2011).

Biserica a fost construită în stil baroc în anii 1795-1802. Biserica este din piatră și cărămidă, acoperită cu tablă, turnul din cărămidă acoperit cu tablă galvanizată, iconostasul de zid, pardoseala din gresie. Biserica are dimensiunile: 21 x 8 x 8,50 m; sfințirea s-a săvârșit la 23 octombrie 1802.

Pictura murală și de pe iconostas a fost realizată în 1818 de Axențiu  Iancovici din Vârșeț. Ștefan Popovici a pictat icoanele împărătești pentru iconostasul de zid. Pictura veche nu se mai păstreză, fiind repictată în anul 1912 de Nicolae Haşca. Biserica a fost sfințită şi de ierarhii Ioan Popasu, Vasile Lăzărescu, Nicolae Corneanu. Pictura actuală a fost realizată în 2005-2007 de pictorul Mihai Bufan din Oravița, fiind sfințită de PS Lucian Mic, Episcopul Caransebeșului, în 21 octombrie 2011.

Filia Giurgiova

Localitatea Giurgiova este așezată în valea Carașului, între Reșița și Oravița. Ea apare atestată documentar întâi în 1285 ca Gyreug, apoi la anul 1404 ca Gyurgyew, iar în 1738 a fost consemnată ca Zsurzova. Sunetul ,,z” a fost confundat cu sunetul ,,j” și astfel localitatea s-a pronunțat dialectal Jurjova. În însemnările lui Marsigli din 1690-1700 e Gyurgyevatz  în districtul Vârșeț. Conscripția din 1717 dă Gyurger cu 72 case tot în districtul Vârșeț. Harta lui Mercy din 1723 are Schursova. Cea oficială din 1761 la fel  Schursova. Harta lui Griselini din 1776: Schursava. Vatra satului medieval Giurgiova s-a aflat pe malul stâng al Carașului în zona numită Săliște, unde a fost identificată ceramică medievală (sec. XIV-XV). Marginea estică a luncii de la Săliște este închisă de panta unui deal, numit Calea Bisericii, unde se află ruinele unei bisericuțe. Valea Giurgiului delimitează spre nord acest spațiu de locuire medievală. Microtoponomia zonei, Ogașul Giurgiului, Cracul Giurgiului, pledează pentru identificarea vetrei satului medieval Giurgiova în această zonă de pe malul stâng al Carașului. Parohia ortodoxă Giurgiova a fost încă din timpul preotului Măruța Teodor filie a parohiei Goruia, fiind reînființată ca parohie abia în anul 2009. În interiorul localității se află 4 cruci, 2 din marmură datate din 1903 și alte două din ciment. În curtea bisericii este un monument al eroilor din Primul Război Mondial, ridicat în 1936.

Biserica parohială, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a fost construită între anii 1770-1775, iar turnul în  1841. A fost reconstruită în anul 1880 (dimensiuni: 22 x 7,70 m), arhitect fiind Franz Szittner din Oravița. .Ușile împărătești și cele diaconești au fost sculptate de Nistor Bosioc din Berliște, în anul 1886, iar chivotul a fost realizat în 1892. În decursul anilor s-au efectuat mai multe lucrări, reparații și restaurări. Astfel, între 1929-1944, biserica a fost acoperită cu tablă, iar turnul în 1953. În anul 2010 s-a vopsit acoperișul bisericii și s-au înlocuit burlanele și scurgerile. În anul 2012, cu sprijinul Primăriei Goruia, a fost restaurat exteriorul bisericii, s-au schimbat ușile exterioare și s-a introdus încălzirea centrală în biserică. Aceste lucrări au fost executate la inițiativa preotului paroh Traian Ghiurfălean.

Materialele folosite la construirea bisericii au fost piatră, nisip, var, cărămidă crudă și lemn, acoperișul fiind din șindrilă. Pictura a fost realizată in tehnica ulei de către pictorii Gheorghe Putnic din Biserica Albă și Filip Matei din Bocșa, în anul 1882. Spațiile dintre scenele pictate au fost realizate în tempera slabă. În anul 2001, la inițiativa preotului paroh Alexandru Bodea, s-a restaurat pictura din altar și naos, iar pronaosul a fost repictat; icoanele de pe iconostas au fost dezlipite de pe zid, apoi fixate pe placaj și restaurate. Tot acum  s-au pictat în nișele de pe fațada bisericii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. Atât restaurarea cât și pictura au fost realizate de pictorii Ștefan Gurmai și Viorica Bodea din Dognecea.