43. Parohia Petroşniţa

,

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – ridicată în anul 1836.
categ. I rural B; 142 familii cu 505 credincioşi


Adresa bisericii: 327062 Petroşniţa nr. 100, comuna Bucoşniţa
Adresa casei parohiale: 327062 Petroşniţa nr. 140, comuna Bucoşniţa

 

Paroh: Preot iconom stavrofor IOAN SÂRBU

N: 20.03.1958 – Feneș, jud. Caraș-Severin
Hirotonit în anul 1979.
Paroh la Petroșnița din anul 1988.

Tel.: 0255519279; 0745582412
E-mail: sarbunelutu@yahoo.com

 

 

În partea de sud-vest a țării și nord-est a județului Caraș-Severin, la 10 km de municipiul Caransebeș se găsește localitatea Petroșnița, pe malul stâng al râului Timiș. Prima atestare scrisă despre localitatea Petroșnița este din anul 1468 cu ocazia unor donații pe care le face regele Matei lui Ludovic de Armeniş și Iacob de Măcicaş. Din 1501 Petroșnița devine proprietate a familiei Fiat, la înțelegerea dintre Ioan și Ladislau Fiat, iar din anul 1779 și până în anul 1783 satul Petroșnița face parte din plasa Caransebeșului. Din 1783 este înglobată „Confiniului militar al Batalionului Grăniceresc, aparținând Companiei din Slatina (Timiș)”. Prima așezare era la aproximativ 200 m mai jos decât actuala vatră, spre râul Timiș; locul se numește și azi Sat bătrân. Satul avea atunci ca la 500 de numere de case, iar biserica era pe locul numit „Rages”, tâlcuit „Rugăciune”. Mutarea satului a avut loc în urma unei molime, pe dealurile Jidăi, Râpi, apoi Săliște, iar biserica pe locul numit azi „Cucuiu bisericii”. Un caz demn de remarcat este ridicarea Crucii eroilor Petroșniței, inaugurată la data de 16 august 1924, cu ocazia hramului bisericii. Aici pot fi găsiți înscrişi eroi din Primul Război Mondial, în număr de 45, la care s-au adăugat, mai târziu, și cei din al Doilea Război Mondial.

În Satul Bătrân a existat o biserică, pe seama căreia s-a sfinţit un antimis în anul 1756. Prin mutarea satului pe dealurile Jidăi, Râpi, apoi Săliște, iarăși locaşul de rugăciune nu a lipsit. Acest loc azi se numește „Cucuiu bisericii”, adică „Vârful bisericii”, cum s-a mai spus. Actuala biserică a fost construită în anii 1834-1836. Lucrările de construcție au început în 21 mai 1834, cu binecuvântarea episcopului Maxim Manuilovici (Mănuilă), în prezența protopopului de Caransebeș, Ioan Tomici; preot a fost Metodie Cristoi (venit din Baia de Aramă, jud. Mehedinţi). Lucrările au fost coordonate de meșterul Krivațchi. Hramul bisericii este „Adormirea Maicii Domnului” – 15 august.

Sfântul lăcaș a fost construit din piatră și cărămidă, în stil baroc. Este acoperit cu tablă, iar în turlă se găsesc cele trei clopote din bronz. Turla a fost înălțată din lemn și acoperită cu tablă de cupru, în anul 1898. Biserica are lungimea de 26 m, iar lățimea de 12 m.

Biserica a fost repictată în 1988 de pictorul Ioan Someșan, iar în anul 1990 a avut loc pictarea iconostasului bisericii adus de la mănăstirea Plumbuita-București. Prima pictură a efectuat-o Trifon Achimescu în 1835.

Preoții care au păstorit sunt cunoscuți încă din secolul al XVIII-lea: Ioan (1751), Moise Gheorghevici (1791-1804), Ioan Gheorghevici (1804-1820), Mihai Popovici și Vasile Bogoievici (= Bogoiu, 1820-1832); Metodie Cristoi (1858-1886), Ilie Popovici (1886-1932), Victor Suru (1932-1940), Rusalin Trică (două luni), Remus Suru (1940-1942), Petru Turcan (1942-1975), Petru Daminescu (1975-1988), Ioan Sârbu (1988-până în prezent). Petroșnița a avut cantori renumiți: dascălul Dumitru  Stoichescu care a instruit și alți cantori, profesorul Afilon Verca care a inițiat și un cor bărbătesc, instruit de profesorul D. Cusma (1947-1950), din care făcea parte și Ilie Isac, cantor până în 1950.

Prima şcoală s-a înfiinţat în 1776, învățător fiind Toma Pilu, cu un număr de 24 de elevi. Când satul a avut vatra în locul numit „Numere”, școala era pentru copiii din Petroșnița și Vălișoara, la aproximativ 200 m de vatra satului, învățător fiind tot Toma Pilu, având un număr de 32 de elevi. Din anul 1872, în școală se folosea ca limbă de predare maghiara și româna. După 1 decembrie 1918, Marea Unire, școala continuă cu predarea în limba română. Învățătorii cunoscuți R. Corici și D. Stoichescu. Numărul elevilor în cele 7 clase era între 60 și 80. În 1935 s-a ridicat o nouă școală, lângă cea veche, având două săli de clasă și o cancelarie, prin contribuția petroșnenilor. În urma reformei învățământului din anul 1948, școala avea doar 4 clase primare. Între anii 1949-1955, începe școala de alfabetizare, căci mulți din tineri nu terminaseră nici 4 clase primare. Din 1960 s-au reînființat clasele V-VIII. De remarcat este faptul că între anii 1957-1960, se construiește și se dă în folosință un cămin cultural impunător. Sunt și săli anexe cu dimensiunea de 4-5 m la parter și etaj. Cele de la parter au fost folosite ca săli de clasă pentru școală până în 1976. Prin râvna oamenilor din sat se începe construirea unei școli începând cu anul 1970 până în 1975. Pentru această construcție s-au mobilizat peste 150 de cetățeni la îndemnul preotului Petru Turcan, primarul Mihai Lungocea de la Vălișoara, directorul școlii Mihai Anderca și Aurel Isac. Din 1976, școala de la Petroșnița funcționează cu 10 clase primare până în anul 1990 când clasele a IX-X au ajuns în lichidare. Referitor la alte activități cultural-religioase, este de amintit corul bărbătesc pe patru voci, înființat între anii 1947-1950, cor instruit – cum s-a spus – de profesorul de muzică de la la liceul „Traian Doda“ din Caransebeș, Dimitrie Cusma. Acest cor dădea răspunsurile la Sf. Liturghie în biserică precum și la alte servicii religioase. Din anul 1999, sub bagheta domnului profesor Dumitru Jompan și prin osteneala părintelui Ioan Sârbu, un nou cor (mixt) – având un număr de 65 de persoane – făcea și peregrinări prin țară. Nu poate fi uitată nici „Oastea Domnului”, organizație religioasă veche. Petroșnenii sunt cu vocații, au talentul lor artistic ca dansatori, actori de teatru şi muzicanţi. Există, în fine, un muzeu al satului ce conține manuscrise vechi, datând din anii 1468-1935, și alte obiecte de valoare.

Sub conducerea preotului paroh, tinerii din Petroșnița interpretează cântări și prezintă piese religioase în biserică, cămin, școală, dar și în alte parohii, cu diferite prilejuri. Tinerii elevi din Petroșnița au avut o colaborare strânsă, prin părintele Ioan Sârbu și profesorul Aurel Isac și învățătoarea Irina Săsăiac, cu parohia caransebeșeană Sfântul Mare Mucenic Dimitrie-Izvorâtorul de Mir, păstorită de Dimitrie Negrei, prezentând programe religioase spre satisfacția credincioșilor din acea parohie. Credincioșii parohiei Petroșnița, răspund la toate acţiunile caritabile, organizate fie de centrul eparhial, fie de Patriarhie. Nu lipsesc nici activitățile pastoral-misionare și catehetice susținute de preotul paroh Ioan Sârbu în colaborare cu preoții din jur, luând parte la Sfânta Taină a Maslului și la seri duhovnicești, în cele două posturi mari (al Nașterii și Învierii Domnului).