45. Parohia Prisaca

,

Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” – ridicată în anul 1863.
categ. II rural B; 80 familii cu 330 credincioşi
 

Adresa bisericii: 327096 Prisaca nr. 118, comuna Constantin Daicoviciu
Adresa casei parohiale: 327096 Prisaca nr. 122, comuna Constantin Daicoviciu

 

Paroh: Preot sachelar VIOREL DUMBRAVĂ

N: 09.06.1964 – Caransebeş, jud. Caraş-Severin
Hirotonit în anul 1988.
Paroh la Prisaca din anul 2000.

Tel.: 0355505271; 0730149169;
E-mail: vyo_bop@yahoo.com

 

 

În frumoasa depresiune a Caransebeșului, la 12 km de oraș, pe malul stâng al Timișului, în drum spre Timișoara, se află localitatea Prisaca, un sat mic, adunat, specific zonei de câmpie. Între așezările vechi ale Banatului, se numără acest sat Prisaca, amintit în documentele vremii începând cu anul 1412, sub denumirile: Gyepesfalu, Priszaca, Preszaka, Priszaka. În anul 1788, în timpul războiului austro-turc „Satul Bătrân”, vechea așezare a satului Prisaca, a fost incendiată de otomani, arzând odată cu el și vechea bisericuță din lemn. Prisăcanii și-au reclădit satul şi biserica pe o nouă vatră (pe cea actuală), mai aproape de apele curgătoare Timiș și afluentul  său Măcicaș. În anul 1776, Prisaca avea 142 de case și era unul dintre cele mai mari sate din această zonă.

După mutarea satului în așezarea sa de acum, întâia biserică a Parohiei ortodoxe române Prisaca a fost construită din lemn pe locul unde astăzi stă mărturie o cruce de marmură, ridicată în anul 1926 de către fostul comerciant Vizantie Babeu și soția Maria. În 1863, în centrul satului, între casele cu numerele 90 și 91, se construiește biserica de astăzi. Sfinții Apostoli Petru și Pavel constituie hramul și ocrotitorii vechi și actuali ai acestei biserici, cu toate că o perioadă de timp hramul nu se sărbătorea la 29-30 iunie, de Sf. Apostoli Petru și Pavel, ci la 26-27 octombrie, la Sfântul Dimitrie.

Biserica actuală (18 x 9 m) a fost proiectată de arhitectul Hüner din Lugoj și zidită din piatră și cărămidă. Anul zidirii: 1863. Iconostasul până în 1905, când s-a pictat, a fost un simplu zid împodobit cu icoane pe lemn, provenite de la vechea biserică; despre sfințirea prin arhiereu o însemnare (Sf. Evanghelie, Sibiu, 1907, fila primei coperte) ne spune că „la 1 iulie 1951 s-a sfințit Biserica Ortodoxă română din Prisaca, prin I.P.S. Sa Arhiepiscopul și Mitropolitul Doctor Vasile Lazarescu al Timișorii și Caransebeșului”. Atunci preot paroh era Iosif Remus Olariu, răspunsurile la Sf. Liturghie  fiind date de corul bisericesc local, sub conducerea cântărețului bisericesc Nicolae Prisăceanu. În anul 1971, în 7 mai, începe pictarea în tehnica frescă a bisericii de către pictorul Vasile Munteanu din Covasna.

Pe parcursul timpului, bisericii i s-au făcut numeroase reparații: în anii 1938 și 1939 s-a reparat tencuiala în exterior și s-a văruit, în 1945 s-a dat jos toată tencuiala de pe soclu și s-a înlocuit cu alta din mortar, ciment și nisip armat cu sârmă. Pentru impunătorul sfânt locaș pe care și-l înălțaseră credincioșii prisăcani, s-a adus de la Arad cu „cociile” trase de cai în cursul anului 1869 clopotul cel mare în greutate de 250 kg. În 29 iunie 1908 s-a suit clopotul mijlociu, iar al treilea clopot era de la biserica veche de lemn, dărâmată în 1866. Toate cele 3 clopote spre sfârșitul Primului Război Mondial au fost rechiziționate de autoritățile Imperiului austro-ungar, locuitorii fiind  siliți să le transporte până la gara Zăgujeni unde au fost îmbarcate în tren. În locul lor, biserica şi-a procurat următoarele două clopote: cel mic, cu greutate de 120 kg și cel mare, de 333 kg, sfințindu-se în anul 1936. Ziua de târnosire a sf. lăcaş, 3 iunie 1973, a rămas vie mulți ani în sufletele credincioșilor prisăcani. Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, a sfinţit această biserică și plăcut impresionat de realizările preotului Iosif Remus Olariu, îl ridică la rangul de iconom. Ultima binecuvântare a unui arhiereu a avut loc în 11 aprilie 2010, când PSS Lucian Mic Episcopul Caransebeșului a pecetluit din nou Sf. Masă după placarea ei cu marmură.

Lista preoţilor: Ioan (1745-1757), Marcu (cca 1771-1774), Alexie (1773), Zaharia Zuza (1797-1832), Constantin Popovici (1830-1857), Ioan Jurca (1838) Ioan Zuza (1857-1865), Ioan Lucaciu (1865-1871), Petru Stan (1877-1897), Ioan Lația (1899-1915), Nicolae Popoviciu (1916-1926), Ioan Daicoviciu (1927-1934), Ioan Drăghina (1934-1938), Iosif Remus Olariu (1938-1977), Pavel Curuți (1977-1989), Viorel Barbu (1989-1994), Iosif Negrei (1994-2000), Viorel Dumbravă (2000 – în prezent).

Şcoala primară s-a înfiinţat în anul 1776, iar un cor în 1910. Parohia organizează ocazional pelerinaje la mănăstirile din Banat, iar în posturile mari de peste an, seri catehetice.