42. Parohia Ocna de Fier

Protopopiatul Reșița, Șematisme

Localitatea Ocna de Fier  se află la 45° 19′ 60” latitudine nordică, la 21° 46′ 60” longitudine estică şi la o altitudine de 414 m deasupra nivelului mării. Comuna este situată în partea de nord a judeţului Caraș-Severin. Este  situată între oraşul Bocşa, la 7 km, comuna Dognecea, satul Biniş, comuna Lupac şi Moniom. Cel mai înalt punct al zonei este dealul Dănila, al cărui vârf la schelă are altitudinea de 597 m şi străjuieşte platoul de marmură cunoscut sub denumirea de Poiana Dănilii. Prima atestare documentară cu denumirea de Ocna de Fier apare în anul 1760, când se desparte de Bocșa și devine comună de sine stătătoare cu jurisdicție proprie.În anul 1803 apare atestat faptul că Comuna Ocna de Fier așa cum apare astăzi este rezultatul contopirii locuitorilor din Valea Moraviței cu locuitorii cu cei veniți de pe dealul Dănila unde era o colonie numită Simon-Iuda și cu cei care se aflau în jurul minei Therezia. Colonia Simon-Iuda , până la anul 1803 a aparținut ca filie de comuna bisericească Dognecea, iar după acest an în urma contopirii lor cu locuitorii de pe valea Moraviței au format o nouă comunitate bisericească care a fost filie la comuna bisericească Vasiova până la anul 1817 când devine parohie de sine stătătoare iar primul preot este  Ioan Gheorghevici zis ,,popa Iancu” (român). Principala ocupaţie a locuitorilor comunei Ocna de Fier din cele mai vechi timpuri a fost exploatarea minereului de fier, a cuprului şi chiar a aurului. Astăzi în urma închiderii minelor locuitorii acestei comune se ocupă cu exploatarea marmurei și a pădurii.

Biserica din Ocna de Fier, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, s-a zidit în anii 1815-1816, în formă de capelă, fără turn, zidurile fiind de piatră, iar plafonul  drept, fără boltă. În 1837 încep lucrările pregătitoare pentru zidirea turnului bisericii, lucrări terminate în 1840. În anul 1888 a fost reconstruită vechea biserică, mai toată capela a fost dărâmată, afară de turn şi de cele două ziduri laterale. Acum s-au mai înălţat zidurile laterale, s-a lungit biserica şi s-a construit absida altarului, iar plafonul a fost boltit, aşa cum este în ziua de azi. Reconstruirea bisericii s-a făcut de către inginerul Aurel Diaconovici din Bocşa Montană. În anul 1898 s-a făcut îngrădirea bisericii cu gard de fier. În 1902 s-a făcut pardosirea cu plăci de ciment de către zidarul Ion Munteanu. Biserica s-a sfinţit la 23 iulie 1903 de către ,,mandatarul episcopesc Înalt Prea Cuvioşia Sa Domnul Arhimandrit şi vicariu episcopesc Filaret Musta”. În 1938 a fost vizitată canonic de către Episcopul dr. Vasile Lăzărescu, iar în sept. 1943 de către Episcopul Veniamin Nistor care, în ziua de 24 octombrie a aceluiaşi an, o sfinţeşte. Reparații la exteriorul bisericii s-au efectuat în anii 1956, 1964; alte lucrări: în 1974 – reparații  la turnul bisericii, 1976 – schimbare burlane, vopsire acoperiș tablă; 1989 – reparații tencuieli în exteriorul bisericii etc., iar în 2008  s-a îmbrăcat sfânta masă în marmură și s-au turnat alei în jurul bisericii.

Biserica e construită în formă de navă, în stil baroc, din piatră și cărămidă, fiind acoperită cu tablă galvanizată; turnul, din piatră și cărămidă, este acoperit cu tablă de cupru, pardoseala din plăci de piatră, iar bolta e din lemn. Biserica are lungimea de 23 m, lățimea de 7 m și înălțimea de 7 m. În anul 1895 s-a sculptat partea de sus a iconostasului de către sculptorul Pavel Muntean din comuna Berlişte; iar în anul 1903 s-a sculptat şi partea de jos a iconostasului de către Ioan Cotârlă din Oraviţa. Tot Pavel Muntean în anul 1896 a făcut cele două strane pentru cantori.

În anii 1902-1903 s-a pictat iconostasul şi pereţii bisericii; pictura în ulei este  realizată de către pictorul Filip Matei. În 1928-1929, la 25 de ani de la pictarea interiorului bisericii, datorită întrebuinţărilor lumânărilor în incinta lăcaşului, pictura a fost spălată de pictorul Gheorghe Marişescu din Bocşa Montană.  Pictura a mai fost restaurată în1999-2000 de pictorul Petru Reghiș.