categ. II rural A; 150 familii cu 490 credincioşi;
Adresa bisericii: 327196 Soceni nr. 91, comuna Ezeriş
Adresa casei parohiale: 327196 Soceni nr. 70, comuna Ezeriş
Paroh: Pr. iconom CONSTANTIN ŞODÂNCĂN: 24.03.1956 – Bocşa, jud. Caraş-Severin
Hirotonit în anul 1980.
Preot la Soceni din anul 1981.
Istoricul Parohiei
Localitatea este așezată între două rânduri de dealuri și este menționată documentar în 1452, ca proprietatea lui Ioan Bizerea. Se pare că numele de Soceni derivă de la soc, soci (Sambucusnigra), plantă care crește din abundență în hotarul comunei. Prima atestare documentară în care apare localitatea este cu numele de Zachel, fiind în districtul Caransebeș. În anul 1492 este amintită din nou cu denumirea de Szocel, tot în proprietatea familiei Bizerea. La scurtă vreme după izgonirea turcilor din Banat de către austrieci, apare în documente comuna Soceni. Astfel este menționată localitatea Soschen (Sosen). Din punct de vedere geografic, localitatea Soceni se află aproape de paralela 45, care trece de altfel prin centrul județului Caraș-Severin. Din decembrie 1918, Soceniul face parte din România Mare, iar din 1927 este inclus în județul Caraș-Severin. Din anul 1950, localitatea Soceni face parte din raionul Reșița și aparține administrativ de comuna Ezeriș, unde este primăria. În 1967 reapar județele în România și localitatea Soceni face parte din județul Caraș-Severin, dar aparține administrativ tot de primăria Ezeriș.
Biserica a fost zidită înainte de anul 1700 însă fără turn, pentru că turcii nu permiteau nici clopotniță, nici folosirea clopotelor pentru ca locuitorii să nu poată fi alarmați în caz de pericol. Turnul a fost adăugat în 1812; după alţi autori, anul ctitoririi sf. locaş ar fi 1750. În 1867 turnul a fost acoperit cu alamă și până în 1897 se vedea scris pe turn anul 1867. În anul 1897 a fost renovată biserica și tot atunci a fost înlăturat gardul de nuiele care înconjura biserica și s-a construit altul din piatră și fier forjat. Biserica a fost sfințită în primăvara anului 1816 de episcopul Petru Vidac. Din registrele botezaților rezultă că hramul bisericii este Adormirea Maicii Domnului. Bătrânii din sat spuneau că ocrotitorii satului ar fi Sfinții Apostoli Petru și Pavel, de aceea ruga satului se și ține la 29 iunie, diferit de hramul bisericii. În 1972 a fost sfințită de mitropolitul Nicolae Corneanu. În 1991 se renovează exteriorul bisericii, în 1993 se binecuvintează lucrările de renovare. În anul 2008 se recondiționează Sfânta Masă, fiind resfințită de către PS Lucian Mic al Caransebeșului.
În anul 1960-1964 s-a reconstruit biserica (22 x 8 m) din temelii, din cărămidă arsă.
Pictura bisericii a fost realizată de către Angela Voiticeanu Cărămidă.