51. Parohia Tirol

,

Biserica „Sfânta Treime” Tirol – ridicată în anul 1999

categ. misionară; 49 familii cu 153 credincioşi;

 

Adresa bisericii: 327177 Tirol nr. 96, comuna Doclin
Adresa casei parohiale: –

 

Paroh(îmbisericit): Pr. pensionar iconom stavrofor GHEORGHE DOBRE
N: 28.07.1950 – Globurău, jud. Caraş-Severin
Hirotonit în anul 1973.
Preot la Tirol din anul 2015
Tel.: 0745126218
Istoricul Parohiei

Localitatea Tirol este așezată la vest de orașul Bocșa, în județul Caraș-Severin. Localitatea Tirol a luat fiinţă în 1810-1811 prin colonişti veniţi din Tirolul austriac, care sunt împroprietăriţi în hotarul comunei Fizeş. Primul grup a sosit în vara anului 1810, venind cu vaporul pe Dunăre, Tisa şi Bega; au fost în număr de 25 de familii tiroleze ajunse atunci în Banat; au refuzat iniţial două oferte de a se aşeza în câmpie, preferând un teren mai înalt, aşa cum fuseseră obişnuiți să trăiască înainte. Din acest motiv au ales o fâşie de teren situată între localităţile Fizeş şi Doclin, obţinând şi aprobarea de a se stabili acolo. Noii veniţi au fost instalaţi la început în localitatea Fizeş, iar din august 1810 au pornit construirea primelor case pe locul destinat familiile lor. În septembrie 1810 a sosit în Banat şi un al doilea grup de tirolezi, compus din 16 persoane, sub conducerea lui Jeremias Eisenstecken.  În aceeaşi lună ei se aflau la Timişoara, unde au fost ajutaţi cu câte 30 de creiţari şi o măsură de pâine sau cu jumătate de măsură de grâu zilnic şi cu câte 70-75 de florini pentru a-şi putea cumpăra haine şi ustensile casnice. Iar în primăvara lui 1811 a ajuns şi cel de-al treilea grup, sub conducerea preotului Johann Mathias Stuefer. Componenţii grupului au fost adăpostiţi în Măureni până la terminarea caselor de care aveau nevoie. Noua localitate care se ridica, a fost numită la început Tiroler Dorf (Satul Tirol), apoi Tiroler Treue (Credinţa Tirolului), Neu-Tirol (Tirolul Nou) şi Tyrol. Printr-o decizie a autorităţilor din 16 septembrie 1812, numele coloniei a fost stabilit Königsgnade (Bunăvoinţa Regelui), iar inaugurarea noii localităţi, care număra pe atunci 30 de case, a avut loc la 29 septembrie 1812. Printr-o patentă oficială, noii veniţi au fost împroprietăriţi, primind şi alimente, porumb şi orz pentru semănat şi lemne de foc la preţuri avantajoase. Pentru prima dată ei au arat pământul în 1811, cea dintâi recoltă fiindu-le lăsată în întregime. Iar până în anul 1814 au fost ridicate 56 de case, cu anexele gospodăreşti necesare, precum şi şcoală, farmacie, brutărie, fierărie, atelier pentru reparat căruţe, depozit de mărfuri etc. Localitatea astfel întemeiată a început să facă primii ei paşi. În 1812 fuseseră 87 de familii în noul sat, fiind în pericol acum să dispară. Prin urmare, printr-o decizie a Curţii de la Viena din 16 iulie 1818, s-a admis ca în locul lor să se poată aşeza şi alţi locuitori. În consecinţă, la Königsgnade au venit în 1823 colonişti din Boemia şi Bavaria, în 1828 craşoveni din satele Rafnic şi Iabalcea, iar în 1848 slovaci din Ungaria de Sus. Viaţa localităţii a putut continua datorită acestor nou veniţi. Satul, care a fost redenumit Királykegye în 1888 şi Tirol în 1927, a dispus încă din 1810 de un notariat. Mai târziu, în timpul U.D.R.-ului (anii 1930-1940), a fost construită cunoscuta cramă din Tirol, existentă şi astăzi, începând plantarea diferitelor soiuri de vița de vie. Confiscată de stat în timpul colectivizării, podgoria din Tirol avea în perioada comunistă o suprafaţă totală de 437 ha. Tirolul a continuat să rămână una dintre cele mai cunoscute mărci de vinuri din Banat. Abia în 1945 se face amintire de câteva familii de români veniţi aici ca și funcţionari. Odată cu plantaţiile viticole din anul 1947 se stabilesc aici mai multe familii de români.

Sub raport bisericesc creştinii ortodocşi din Tirol au aparţinut de parohia Fizeş, iar în anul 1990 a devenit filie la parohia Fizeş. Din dorinţa ca localitatea sa aibă o biserică ortodoxă proprie, sub conducerea preotului Gheorghe Dobre s-a întocmit în anul 1993 documentaţia necesară şi s-au demarat lucrările. În anul 1999 s-a făcut recepţia şi a avut loc şi târnosirea bisericii de către PS Episcop Laurenţiu al Caransebeşului la acea vreme.

Biserica este în  formă de cruce, cu lungimea de 12 m, lăţimea de 7 m și este construită din cărămidă, pe temelie de beton și acoperită cu țiglă. Iconostasul şi mobilierul au fost donate de Mănăstirea Vasiova, iconostasul fiind sculptat de către Tata Oancea iar icoanele pictate de către protosinghelul Vichentie Mălău (1887-1945).

Pictura din biserică a fost executată de Silviu Apostol, student la Arte Plastice în Timişoara şi de pictorii Ştefan Gurmand şi Viorel Coțoiu din Bocşa. Binecuvântarea lucrărilor de pictură a avut loc în octombrie 2007 de către P.S. Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului.