50. Parohia Tîrnova cu filia Bratova

Protopopiatul Reșița, Șematisme

Comuna Târnova se află la 9 km nord de municipiul Reșița, reședință a județului Caraș-Severin, de care este legată printr-o șosea asfaltată. Este așezată într-o zonă de deal, pe Valea Tîrnovei (Valea Satului), afluent al râului Ezeriș, și se întinde pe o suprafață de 4.966 ha, din care 51 ha reprezintă construcții. Denumirea satului este de origine slavă; derivă din cuvântul trunu, care tradus în limba română înseamnă mărăcine, spin sau arbust spinos. Este amintit în documente pentru prima oară în 1428. Cu trei veacuri și ceva în urmă se afla pe locul numit azi Tîlva Orașului (Satul Bătrân). Aici se mai păstrează urmele unor ziduri despre care se presupune că ar fi rămășițele fostei biserici din vechea așezare. Comunei îi este subordonat satul Bratova, situat la cca 4,5 km de comună, pe Dealul Bratova. Satul este format din sălașe care au devenit reședința acestor tîrnoveni. În sat a existat o școală primară. Comuna se prezintă sub forma unei așezări nucleare, în jurul căreia gravitează sălașele în număr foarte mare, ceea ce dă impresia unei așezări de tipul satului risipit. Un mare număr de sălașe au fost construite pe Valea Bârzavei, de-a lungul râului Bârzava, aici existând și o școală primară. În anul 1963, odată cu începerea construcției lacului de acumulare Secu, acestea dispar, zona fiind inundată.

În anul 1757 comuna Tîrnova avea 190 de case și o biserică de lemn cu hramul Învierea Domnului, înălțată în 1749. Cea de zid datează de la finele veacului al XVIII-lea. În anul 1857 Constantin, fiul lui Nicolae Văran, împreună cu frații Nicolae și Drăgoi Văran încheie un act al uniației în Reșița, sub preotul greco-catolic Iosif Teodoroviciu și protopopul Iosif Berceanu. În anul 1876, în urma unui cutremur biserica Adormirea Maicii Domnului a crăpat, iar serviciile divine se făceau în școală. Datorită acestui fapt, o parte din credincioși, în frunte cu primarul Petru Țibru, trec la greco-catolici. În anul 1887 trec la uniați 131 de familii cu 768 de suflete. Consistoriul din Caransebeș suspendă pentru un an pe preoții Miclea și Cioloca și încredințează administrarea parohiei preotului Ion Stoica din Ezeriș. Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului a fost refăcută, apoi pictată de Lazăr Zbăgan. În 15 mai 1888, după celebrarea serviciului divin îndătinat, în prezența întregului popor s-a înălțat crucea pe turnul bisericii. În anul 1937 în comună erau 2907 ortodocși și uniați 1178. La 23 iunie 1935 în comună are loc un eveniment deosebit de important: vizitarea parohiei pentru prima dată de către un episcop român ortodox, în persoana chiriarhului Vasile Lăzărescu. Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului între anii 1964-1969 se acoperă cu tablă și se reface tencuiala exterioară. În 1970 se reface tencuiala interioară, fiind și pictată în frescă de către Andrei și Elena Răileanu, iar în 20 sepembrie este sfințită de către mitropolitul Nicolae Corneanu. În anul 2006 se fac lucrări de izolație exterioară, iar în 25 martie 2007 este târnosită de PS  Lucian al Caransebeșului.

Biserica cu hramul Pogorârea Sfântului Duh a fost construită între anii 1938-1942 din piatră și cărămidă pe locul fostei capele din 1887. Din punct de vedere arhitectural aparține stilului baroc, având trei turle după modelul ,,Trei Ierarhilor” din Iași. Iconostasul a fost executat din stejar sculptat și decupat de împletituri de către preotul sculptor Liviu Tulcan din Cuptoare-Secu.

Pictura a fost executată de pictorul Andrei Răileanu. Biserica a fost sfințită de Dr Nicolae Corneanu în 27 august 1972. Întrucât la biserica actuală s-au făcut unele lucrări de renovare, în anul 2012, în lunea Rusaliilor, aceasta a fost resfințită de PS Lucian Mic.