59. Parohia Teregova

,

Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” – ridicată în anul 1784.
categ. I rural A; 783 familii cu 3610 credincioşi


Adresa bisericii: 327390 Teregova, nr. 350
Adresa casei parohiale: 327390 Teregova, nr. 359

Paroh: Preot iconom stavrofor SIMION BICA

N: 12.12.1964 – Teregova, jud. Caraș-Severin
Hirotonit în anul 1992.
Preot la Teregova din anul 1992.

Tel.:  0729116673;
E-mail: bicasimion@yahoo.com

 

 

 

Preot coslujitor: Pr. iconom stavrofor IOAN SMULTEA

N: 12.04.1973 – Teregova,

jud. Caraș-Severin
Hirotonit în anul 2000.
Preot la Teregova din anul 2000.

Tel.: 0255260295; 072995674
E-mail: ioansmultea@yahoo.com

 

Primele urme de locuire la Teregova sunt cele ale castrului roman Ad Pannonios, situat în partea nordică a actualei aşezări, la confluenţa Timişului cu Hidegul, dar prima atestare documentară a Teregovei datează din anul 1447. Este cunoscut faptul, atât din documente cât și din tradiția orală, că localitatea de astăzi a mai avut cel puţin două vetre de locuire, dintre care una a fost pe valea râului Timiș, la aproximativ 3 km distanță de cea actuală. Documentele medievale amintesc pe platformele din estul Semenicului mai multe localităţi, păstrate azi ca toponime: Strâmba de Sus, Strâmba de Jos, Grădişte, Rătcoanea, Băjina, Lazu, Măstacăn, Văracica, precum şi altele pe platformele Ţarcului: Plop, Ohaba Mare”. Aceste aşezări au fost abandonate în urma măsurilor luate de austrieci care, începând cu anul 1777, au sistematizat localităţile pentru a avea un control mai bun asupra lor.  În consecinţă,  „satul adunat” a fost aşezat pe frumoasa vale a Timişului şi Hidegului, pe ambele maluri ale pârâului Teregova. Teregova număra în anul 1910, 3.590 de locuitori, atingând un maxim demografic în 1930, când numărul locuitorilor a ajuns la cifra de 3.764, pentru ca apoi începând cu anul 1960 să înregistreze o scădere continuă a natalităţii. Dacă în anul 1960 Teregova număra 3.742, la recensământul din 1992 au fost raportate un număr de 3.463 persoane, dintre care români 3.348, ţigani 84, maghiari 13, germani 11, ucraineni 5, cehi 2. În ultimul deceniu (2002-2012) numărul locuitorilor a scăzut la 2.975. Teregova este localitatea a cărei economie rurală se bazează pe creşterea animalelor, agricultură şi pomicultură. Între acestea, ponderea cea mai mare o ocupă creşterea animalelor (ovine, bovine), demonstrată   de existenţa  întinselor  fâneţe (6.262 ha fâneţe) şi păşuni (2.079 ha), de volumul de produse lactate comercializate, comparativ cu alte categorii de produse. Deşi doar 3% din suprafaţa totală a localităţii este teren arabil, agricultura s-a dezvoltat în strânsă legătură cu creşterea animalelor. Proprietăţile funciare ale teregovenilor fiind răspândite pe dealurile din jurul vetrei satului, nu au putut fi colectivizate în anii 1949-1962, astfel că cea mai mare parte a pământului a rămas proprietate particulară. Aceasta a contribuit la conservarea tradiţionalismului, a specificului local, a unei reale industrii istorice, care încă supravieţuieşte prin: brutărie (1), distilărie ţuică (7), ateliere particulare de tăbăcărie şi pielărie, ateliere de tâmplărie (5), moară mare cu valţ (1), moară de apă –râşniţă (1). Abia după anii 1970-1980 apar schimbări mai importante în mentalitatea şi activităţile economice ale teregovenilor, ca urmare a accentuării mişcării populaţiei şi a contactelor cu oraşele. Începând din 1990, s-au înregistrat mai multe iniţiative particulare.

A existat o biserică de lemn înainte de 1756. Noua biserică parohială a fost ridicată în anii 1782-1784. Din nefericire, la nici patru ani de la construirea ei, în timpul războiului austro-turc din 1787-1790, turcii au năvălit şi în Teregova şi au transformat biserica în magazie de furaje pentru cai. Când turcii au părăsit localitatea, au incendiat sf. locaș, rămânând doar zidurile. Din cauza pagubelor provocate, a lipsei cărţilor liturgice, timp de cinci ani în parohie nu s-a săvârşit Sf. Liturghie. În această situaţie, credincioşii s-au nevoit să suporte şi cheltuielile de refacere a sfântului locaş. Astfel, se explică faptul că lăcaşul sacru actual din Teregova a fost sfinţit pentru prima dată în 15 august 1799, la praznicul Adormirii Maicii Domnului, de către Episcopul de Vârşeţ Iosif Ioanovici Șacabent, care a donat cu această ocazie icoana „Mântuitorul pe cruce”.

Arhitectura sfântului lăcaş se încadrează stilului bazilical, dar cu bolta în formă de tunel, fiind realizat după planul meşterului Petru Corb. Construcţia are o lungime de 27 m până unde începe semicercul, iar acesta are 16 m. Lărgimea ei este de 13,5 m, având o grosime a pereţilor de 1,80 m şi un iconostas din cărămidă. În exterior are un turn în formă de piramidă, acoperit cu tablă de aramă.

Pictura murală, realizată în ulei şi tempera, este opera lui Dimitrie Popovici din Oraviţa,  fapt confirmat de inscripţia cu litere chirilice datată 1841. Probabil, în jurul anului 1860, a fost pictată bolta în stil baroc, de către nişte pictori vienezi, dacă informaţiile  tradiţiei orale sunt corecte. Cea mai nouă pictură este cea din altar şi de pe iconostas, realizată de către pictorul caransebeșean, de origine italiană, Bartolomeu Delliomini în 1898. Din cauza timpului, pictura a început să sufere degradări, ceea ce a determinat  restaurarea acesteia în anii 2000-2003.

În biserica parohială din Teregova, alături de pictura murală, se găsesc icoane pe lemn, dar şi pe alte materiale. Cea mai veche icoană se află pe solee, în partea stângă a sfântului altar şi o reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus (1864). La început biserica a avut patru clopote turnate în anul 1803, dar în 1916, trei dintre acestea(cu excepţia clopotului mic) au fost rechiziţionate de armata austro-ungară. Din acest motiv, în 1926,  s-au turnat la Timişoara trei clopote de mărimi diferite (468 kg, 253 kg,144 kg). În biblioteca parohială, cele mai vechi cărţi au fost seria de mineie, tipărite la Râmnic în anii 1780, 1794 şi 1796.

Lista preoților: Ioan Popovici sau Popa (1751-1775), Mihai şi Nicolae Pop, Marcu Bumbăcilă (1774-1775), Teodor Bumbăcilă (1780-1803), Ioan Bumbăcilă (1803-1816), Mihail Grozavescu (1805-1872), Mihail Bârsescu (1816-1828), Petru Bumbăcilă (1816-1840), Ioan Bumbăcilă (1828-1866), Gheorghe Bumbăcilă (1838-1848),  Ioan Grozăvescu  (1852-1886), Gheorghe Grozavescu (1860-1868), Nicolae Bogoevici (1868-1877), Petru Grozăvescu (1875-1877). Ioan Bumbăcilă (1878-1888), Pavel Şandru  (1888-1920), Ioan Bogoeviciu  (1888-1929), Ilie Sârbu (1922-1925), Dumitru Stoichescu  (1926-1979), dr. Traian Coşeriu (1933-1944), Alexandru Nicolici (1945-1949), Moise Ciorei (1950-1992), Dumitru Ghimboaşă (1979-1985), Aron Ştaier (1985-1994), Madina Petru (1994-1996), Puiu Doinel (1998-2002), Simion Bica (1992 – prezent), Ioan Smultea (2002 – prezent). Cântăreţi: Ianăş Ianoşiga (1889-1926), Gheorghe Juca (1900-1932), Romulus Bica (1915-1935), Ioan Başulescu (1932), Petru Bica (1932), Gheorghe Bica (1943), Ioan Ianoşiga (1945), Dumitru Dumescu (1939), Dumitru Grozăvescu (1939), Ioan Stepanescu (1939), Dumitru Librimir (1959-2001), Surdu Ioan (2001- prezent). Epitropi: Iancu Bârsescu (1781-1783), Ianăş Popa (1781-1803), Gh. Bumbăcilă (1786-1801), Ianăş Burai (1801-1804), Mariţescu Romulus (1890-1900), Ilie Stoichescu (1900-1930), Gh. Berzescu (1930-1946), Teodor Roşeţ (1946-1949), Bica Petru (1949-1975), Bica Ion (1975-2015).

O primă școală confesională la Teregova funcționa din 1765. Până în anul 1891 a avut statut de şcoală comunală, cu limba de predare română şi maghiară, iar în 1899  şcoala devine instituţie de stat cu limba de predare  numai maghiara. În anul şcolar 1929-1930, şcoala avea în clasele I-VII un număr de 363 elevi. Creşterea continuă a populaţiei şcolare a determinat comunitatea teregoveană să ridice un nou corp de clădire, inaugurat în 1968, unde astăzi funcţionează Liceul Tehnologic Sf. Dimitrie Teregova. Activitatea culturală a comunităţii, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a  secolului al XX-lea,  se desfăşura în mod obişnuit în cadrul „Casinei populare”. După al Doilea Război Mondial, în timpul primarului Caciuc Teodor (1951-1953) s-a construit actualul cămin cultural. Activitatea corală a început în anul 1920, odată cu înfiinţarea unui cor bisericesc de către învăţătorul Vasile Ijac, format din ţărani şi intelectuali. Formaţia corală reunea numai voci bărbăteşti şi a activat, cu mici întreruperi, până în 1926. În 1944, preotul refugiat Dalacu, a constituit din cantorii bisericii şi intelectuali ai satului o nouă formaţie corală, dar în 1945 s-a desfiinţat odată cu plecarea preotului. Societatea religioasă „Sf. Gheorghe”, întemeiată la Teregova în vara anului 1946 sub conducerea părintelui Alexandru Nicolici, reunea studenţi şi elevi de religie ortodoxă, cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani. Din nefericire, societatea a funcţionat numai până în anul 1947, când a fost desfiinţată în baza unui ordin dat de forurile superioare. Oastea Domnului a luat fiinţă şi a funcţionat sub conducerea preoţilor Alexandru Nicolici şi Dumitru Stoichescu,  însă a fost desfiinţată în 1955.

Parohia Teregova se remarcă prin contribuţia anuală a credincioşilor la Fondul Central Misionar, prin colecte în bani, alimente, haine pentru mănăstiri, pentru  centre sociale (Centrul social Sf. Vasile cel Mare din Caransebeş, Centrul de zi pentru copii „Emanuel” tot din Caransebeş.), pentru persoane aflate în dificultate etc. În ziua de 13 decembrie 1992, s-a început formarea şi instruirea actualei corale, sub îndrumarea părintelui Bica Simion. În timpul existenţei sale, formaţia corală a fost dirijată de prof. Viorica Grozăvescu (1993-2000), căreia i-a urmat cântăreţul bisericesc Ioan Surdu (2000 până în prezent). De asemenea, corul bisericesc din Teregova a preamărit pe Dumnezeu şi în alte locaşe sfinte  din Episcopia Caransebeşului, fiind prezent şi la diferite evenimente ale obştei. La 31 martie 1993, la iniţiativa pr. paroh Bica Simion, s-a imprimat primul număr al ziarului local, cu apariţie trimestrială, intitulat sugestiv „Teregova”. Din motive obiective, apariţia ziarului a fost întreruptă în anul 1995. În cadrul Proiectului „Hristos împărtăşit copiilor“, dar şi al proiectului „Alege şcoala”, aprobate de  Patriarhia Română, s-au desfăşurat mai multe competiţii.  În 2010, trei eleve din clasele VII-VIII au participat la un concurs de retorică, iar în anul următor la Concursul naţional de creaţie intitulat „Copilul în familie“, organizat pe două secțiuni, una literară și una artistică. Din parohia Teregova, la secțiunea literară a participat eleva Stoichescu Vali Mioara cu eseul intitulat „Darul Botezului”, iar la cea artistică a participat elevul Bica Simion cu desenul „Botezul Mântuitorului”, ambii elevi în clasa a VII-a. În 2012, în cadrul concursului „Şcoala mea”, parohia Teregova a participat cu lucrări la toate cele trei secţiuni stabilite de organizatori . În fiecare an, în perioadele de pregătire sufletească întru întâmpinarea praznicelor împărăteşti, credincioşii iau parte la Sf. Taină a Maslului, dar şi la un program de catehizare, organizat sub forma unor seri duhovniceşti.