Adresa casei parohiale: 327327 Tincova nr. 138, comuna Sacu
Paroh: Pr. NICOLAE-CRISTIAN IOVA
Satul Tincova este așezat în nord-vestul județului Caraș-severin, pe malul drept al Timișului, pe drumul județean Obreja-Lugoj. În vechime a aparținut când districtului Caransebeș, când al Lugojului. Veacuri de-a rândul a fost proprietatea familiei Măcicaș, nobili de Tincova. La cererea acestei familii, regele ungar Sigismund dispune în anul 1411 reglementarea hotarului satului. La 1699 se găsea în proprietatea lui Petru Măcicaș, prefectul Severinului. Numele se trage probabil de la pârâul ce trece prin mijlocul localității, numit „Tincovița“. În hotarul satului s-au făcut săpături arheologice și s-a descoperit o așezare paleolitică. De adăugat că, în punctul Râpa mare, s-au aflat urmele unei așezări din veacurile VIII-IX.În timpurile vechi, în hotarul satului au existat mine din care se extrăgeau minereuri de fier, cupru și argint.
Anul înființării parohiei nu se cunoaște cu exactitate. Primul preot cunoscut se numește Nicolae Popovici (1741-1791) și a servit într-o biserică făcută din nuiele, incendiată de turci în 1788. Actuala biserică (21 x 7 m) s-a construit în anii 1796-1802, în timpul păstoririi preotului Moise Popovici (1791-1804). Biserica a fost înzestrată cu trei clopote ce au fost luate cu forța de stăpânirea habsburgică. În anii 1919 și 1925 s-au procurat alte clopote de la firma Novotny din Timișoara. Datorită stării de degradare avansată, în 1979, în timpul păstoririi preotului Ioan Dumitrașcu, întreaga clădire a fost supusă unui proces amplu de reparații. Astfel acoperișul a fost înlocuit, efectuându-se tencuieli interioare și exterioare, balcon de cor, centuri de rezistență, pardoseală, mobilier din stejar sculptat, uși, geamuri, instalație electrică și în final pictură. Deoarece biserica nu a fost târnosită de arhiereu, aceasta a avut loc în anul 1992 când Dr. Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, a așezat sfintele moaște în Sf. Masă nou construită, slujind Sfânta Liturghie înconjurat de un impresionant sobor de preoți și diaconi. Din sobor au făcut parte și preoți din America, veniți într-o delegație condusă de arhimandritul Roman Braga. Casa parohială s-a construit în anul 1917, în timpul păstoririi preotului Petru Adam, și s-a reparat radical în 2000.
Sf. locaș este în formă de corabie, în stil baroc, obișnuit în Banat.Turnul clopotniței s-a construit în anul 1840 . Întreaga clădire este din piatră. În turn există și cărămidă. Inițial a fost acoperită cu șindrilă. Mai târziu în urma unor reparații, s-a acoperit cu tablă. Dimensiunile bisericii: lungime 23 m, lățime 8 m.
Pictura pe pânză s-a făcut în 1852 de către Lazăr Zbăgan din Lugoj, costând 350 forinți valută austriacă. În anii 1982-1983, după o reparație capitală s-a făcut și pictură în tehnica „frescă“, executată de către pictorița Maria Tudur. Pictura în tehnica ulei, făcută pe cheltuiala credinciosului Iova Dănilă în 1852, nu se păstrează.
Lista preoților: Nicolae Popovici (1741-1791), Moise Popovici (1791-1805), Simion Avramovici (1805), Constantin Popovici (1805-1818), Petru Tablă (1818-1821); Simion Ștefănigă (1822-1825); Ion Ianoșel (1825-1838); Nicolae Ianoșel (1838-1839), Ion Popovici (1840-1847), Nicolae Popovici (1847-1862), Dionisie Popovici (1862-1911), Aurel Spătan (1911-1916), Petru Adam (1916-1950), Alexandru Voștinariu (1950-1975), Ion Dumitrașcu (1975 – 2021), Nicolae-Cristian Iova (2021 – prezent). Cântăreți de seamă: Petru Biriescu, Gheorghe Drăghina, Mircea Stoichescu, Ioniță Roșu, Dumitru Danciu, Petru Mezinca, Ilie Popovici, Ion Stănescu, Gheorghe Gălan, Petru Gălan, toți răposați. Epitropi: Nicolae Todorescu, Nicolae Dumitrașcu, Silviu Zgriba, Nicolae Jeberean, Traian Jeberean, toți decedați .
Din 1776 elevii tincoveni mergeau la școala din Jdioara, în sat având școală abia din 1791. În localitate există Cămin cultural ce poartă numele compozitorului Timotei Popovici (1870-1950), fiul satului. Tatăl său era preotul Dionisie Popovici. Există o bibliotecă parohială, pusă la punct. Înainte de 1934 ființa un cor de copii, iar anterior anului 1956 – un cor de adulți.
Legătura cu școala și grădinița este permanentă. Ființează și un parteneriat școală – biserică – grădiniță. Împreună cu grădinița și școala , cu cadrele didactice și profesorul de religie, se întreprind activități ce urmăresc o bună educație moral-religioasă și civică a copiilor.