70. Parohia Zăvoi

,

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – ridicată în anul 1936.
categ. II rural A; 175 familii cu 402 credincioşi



Adresa bisericii: 327435 Zăvoi, str. Haţegului nr. 134
Adresa casei parohiale: 327435 Zăvoi, str. Haţegului nr. 137

 

Paroh: Preot iconom stavrofor SILVIU COTUNA
N: 25.06.1980 – Caransebeș, jud. Caraș-Severin
Hirotonit în anul 2003.
Preot la Zăvoi din anul 2003.
Tel.: 0744190006
E-mail: cotunasilviu@yahoo.com
 

 


Satul Zăvoi – atestat documentar în 1430 – este aşezat la 22 km de municipiul Caransebeş, pe cursul stâng al râului Bistra, având în vecinătate la vest oraşul Oţelu Roşu, iar la est localitatea Valea Bistrei. Actuala aşezare, aflată la nord de râul Bistra, apare în jurul anului 1900, când începe să dispară şi fosta aşezare care se afla la sud de râul Bistra şi care mai păstrează şi astăzi urmele unei aşezări oarecum împrăştiată. Vechea aşezare era alcătuită din case (sălaşe) răsfirate, unde fiecare familie locuia în centrul ogoarelor pe care le lucra. În secolul al 19-lea  la Zăvoi existau  „85 de fumuri”. În anul 1967 au început săpăturile la situl arheologic aflat în spatele cimitirului, fiind descoperită o aşezare romană evidenţiată de istorici ca fiind castrul Acmonia. Astăzi satul Zăvoi numără aproximativ 510 de suflete, dintre care 405 profesează religia ortodoxă, ceilalţi fiind penticostali, baptişti etc.

În locul unei vechi biserici de lemn, în 1824 se ctitoreşte alta nouă. O a treia biserică s-a zidit în anul 1932, pe locul fostei Case Comunale. Construcţia a început efectiv din anul 1933 şi s-a finalizat în 1937,  cheltuielile fiind suportate în mare măsură de credincioşii din localitate şi de Fabrica de cherestea din Zăvoi. În turn se află două clopote turnate la întreprinderea siderurgică din Oţelu Roşu, unul cântărind 120 de kg, iar cel mare având 550 de kg. Târnosirea bisericii s-a făcut în 8 august 1948 de către vrednicul de pomenire Veniamin Nistor, episcopul Caransebeşului. Lucrările de restaurare a bisericii au început în anul 2003, când s-a făcut subzidirea fundaţiei pentru a elimina igrasia care ajungea în biserică şi la doi metri înălţime, apoi a fost schimbată întreaga instalaţie electrică. Mai apoi s-au înlocuit geamurile şi uşile şi s-a introdus încălzire centrală, precum şi aer condiţionat. Biserica  s-a mai  împodobit cu candelabre din aluminiu aurit, cu icoane, precum şi cu un chivot, cu o evanghelie aurită cu rubine, etc. În anul 2010 s-a făcut şi mobilier nou în întreaga biserică, din stejar sculptat. Tot în 2010 s-a procurat şi o icoană din argint a Maicii Domnului de către familia Preda Ioan şi Maria, icoană care s-a aşezat la tronul Maicii Domnului. Casa parohială s-a cumpărat în 2002. În anul 2011 s-au realizat lucrări de reabilitare a exteriorului bisericii, fiind izolată cu polistiren peste care s-a aplicat tencuială decorativă, lucrări binecuvântate de PS. Lucian, Episcopul Caransebeşului, în data de 22 octombrie 2011.

Biserica (18,25 x 7,80 m) are o fundaţie din lespezi de piatră aşezate cu var şi nisip între ele. Zidurile sunt până sub geamuri din piatră, apoi din cărămidă presată. Este construită după modelul bisericilor ardeleneşti din acea perioadă, adică dreaptă, cu abside laterale care sunt delimitate de doi stâlpi, având altarul spre răsărit. Naosul cu pronaosul formează aceeaşi încăpere, iar pridvorul este precizat de doi stâlpi masivi. Deasupra pridvorului se află cafasul ce este consolidat de doi stâlpi din cărămidă. Catapeteasma este zidită şi şi-a păstrat forma avută la construcţie. Accesul în locaş se face prin două uşi, una la vest şi alta la sud. Lumina pătrunde în biserică prin 13 geamuri mari cu arcuri ascuţite tip gotic. Biserica este acoperită cu tablă de aluminiu.

Pictura s-a efectuat de către Rita Aldea din Reşita în anii 2006-2008, în procedeul „tempera grasă”, iar iconostasul fiind zidit, s-a îmbrăcat cu forme sculptate din ghips, care s-au poleit cu foiţă de aur. Lucrările de pictură au fost sfinţite în 11 mai 2008 de către PS Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului.

Preoţii care au slujit în această parohie au fost: preot nenumit (1745), urmat de clericii din parohia maternă  Cireşa, între care Turcan Ioan – tatăl (1919-1941), Jucovschi Eugen (1911), Turcan Ioan – fiul (1934-1979), Drăgan Liviu Mihai (1979-1999), Drăghici Nicolae (1999-2003), Cotuna Silviu (2003 – şi în prezent).

Prima şcoală confesională e menţionată în 1808, având dascăl pe Moise Ienăşică. Parohia organizează ocazional pelerinaje la mănăstirile din Banat, iar în posturile mari de peste an, seri catehetice.