72. Parohia Zlagna

,

Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” – ridicată în anul 1907.

categ. III rural; 60 familii cu 210 credincioşi


Adresa bisericii: 327411 Zlagna nr. 88, comuna Turnu Ruieni
Adresa casei parohiale: 327411 Zlagna nr. 89, comuna Turnu Ruieni



Paroh: Preot iconom PAVEL OPREA
N: 24.08.1957 – Zlagna, jud. Caraş-Severin
Hirotonit în anul 1985.
Paroh la Zlagna din anul 1985.
Tel.: 0741118043
 

 

 


Spre sud-est de Municipiul Caransebeş, la 8 km distanţă, pe malul drept al pârâului ce poartă acelaşi nume, se află satul Zlagna, ascuns între 2 coline. În partea de nord a satului, se află colina numită „Dealul Zerveştiului”, iar în partea de sud a satului  e  colina „Dealul Romanata”, la 206 m înălţime. Satul este mic, având 108 numere de case, dintre care 80 sunt locuite de localnici. Spre nord, satul Zlagna se învecinează cu satul Zerveşti, la sud cu Valea-Timişului, spre vest şi sud-vest cu Municipiul Caransebeş, spre est cu Borlova, la nord-est cu Turnu-Ruieni, spre sud-est cu satul Bolvaşniţa. Numele satului Zlagna este de origine slavă, provenind de la  „zlato = aur”, care s-ar fi găsit în nisipul pârâului care trece prin sat; de fapt, se spune că în trecut ar fi existat aşa-zisa „moară de aur”, un jgheab cu postav prin care trecea apa cu nisip, iar aurul rămânea pe fundul  jgheabului.   Locul acesta se numeşte şi astăzi „La moara popii”. Dacă primul document despre existenţa satului datează din 1503, cu privire la numărul de locuitori nu avem date decât din anul 1757, când în statistica bisericească a Eparhiei Caransebeşului din 15 ianuarie, este menţionat şi satul „Zlakna”, cu 30 de case. Satul a evoluat, dar numărul de locuitori a scăzut.

A existat o biserică de nuiele care s-a demolat în anul 1796, când începe construirea bisericii de lemn, cum rezultă din documente. Existenţa unei biserici înainte de 1749 o demonstrează şi faptul că un loc din zona „Satul bătrân”, o grădină, fosta proprietate a locuitorului Moise Bota, are o movilă de pământ numită de locuitori „La Biserică”. Se vorbeşte şi despre existenţa unei mănăstiri, desfiinţată în perioada ocupaţiei austro-ungare. Unde a fost locul acelei mănăstiri nu se ştie, dar pe locul unde se găseşte acum cimitirul satului a existat o biserică. În acest caz, un sat de 15-20 de familii cu 2 biserici, referindu-ne la locul numit „La Biserică” şi la cea de pe deal din cimitir nu poate fi vorba, deci se poate crede că una dintre ele a fost aşezare monahală.  La  1834 se ridică o biserică de lemn în actuala vatră a satului, pe locul unde este şi astăzi. Biserica a fost construită de locuitorii satului, cu lemnul adus de la vechile biserici din Delineşti şi Borlova. Biserica a fost demolată în anul 1906. Prima sfinţire a bisericii noi, din anii 1906-1907, s-a făcut în 1948 de către Veniamin Nistor, Episcopul Caransebeşului.

În 1907 – cum s-a spus – a fost ridicată o nouă biserică de către preotul Nichifor Lazăr, din piatră şi cărămidă, care este şi astăzi şi pe al cărei turn se poate vedea anul ridicării ei, iar piatra de temelie s-a pus la 30 iulie 1906. Biserica are 18 m lungime şi 8 m lăţime, fiind acoperită cu tablă galvanizată, iar turnul cu aramă, totul pe cheltuiala credincioşilor şi a preotului paroh.   Constructorul a fost David Berneanțu din Zerveşti, ajutat de 4 meşteri din Caransebeş, iar forma bisericii este în stil neobaroc. Iconostasul din lemn sculptat, până în 1946 nu a avut pictură pe el, ci doar icoanele de la vechea biserică de lemn.

În 1946, preotul Aurel Lazăr a început lucrările de pictură pe iconostas şi zugrăvirea pereţilor prin pictorul Petrică Lazăr, fiu al satului, pictura fiind realizată în ulei, în stil neobizantin. În interiorul bisericii, se găseşte un balcon sub clopotniţă, de unde corul dă răspunsuri liturgice şi de unde se trag clopotele la sfintele slujbe. Hramul sfintei biserici este „Sf. Arh. Mihail şi Gavriil”; icoanele cu cei doi arhangheli se află pe faţada bisericii, la început pictate pe tablă, iar după lucrările de renovare din anii 1978-1980-1981 s-au confecționat din bucăţi de ceramică colorată. Din 1977, prin grija preotului paroh Dimitrie Negrei,  s-a trecut la lucrări de renovare totală a bisericii, începând cu gardul de împrejmuire, tencuiala exterioară şi interioară, pregătindu-se pereţii pentru pictura în frescă, executată în 1980 de pictorul Dan Decebal Caceu din Timişoara. Au fost schimbate ferestrele ca şi pavajul  bisericii cu plăci de ciment colorate. Lucrările au fost terminate în anul 1982, iar la 4 iulie 1982 biserica a fost sfinţită de PS Timotei Lugojanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului.

Lista preoților: Marian Popovici (1757), Martin Gheorghevici (= fiul lui Gheorghe, 1757), Ioan Pepa (1797-1810), Pavel Dobrovici (1810-1812), Gheorghe Guliman (1812-1829), Emanoil Dimovici sau Dima (1830-1839), Trifon Popovici (1830-1839), Ioan Jigorea (1830-1839), Nicolae Cristescu (1830-1839), Petru Popovici (1830-1839), Nicolae Novacovici sau Novac (1830-1839), Ioan Jurca (1839-1854), Constantin Davidovici (1854-1856), Dimitrie Petraşcu (1858), Pavel Ambruş (1858), Mihail Popovici  (1858-1862), Pavel Ambruş (1863-1864), Nicolae Bistrianu (1864-1871), Mihail Dragalina (1872), Petru Banu (1872-1876), Pavel Ambruş (1876-1878), Nicolae Uzonescu (1878), Ioan Stoianu (1879-1881), Romulus Ivănescu (1881-1884), Vasile Nicolae Viciu (1885), Romul Tinca (1885-1887), Solomon Seracin (1887-1889), Ioan Jucos (1889), Aurel Lazar (1946-1972), Pavel Negrei (1973), Dimitrie Negrei (1974-1984), Pavel Oprea (1985 – prezent).

O şcoală primară apare documentar în 1808. Parohia nu are activităţi culturale deosebite, dar, din punct de vedere filantropic, atunci când se face apel atât din partea parohului, cât şi din partea Episcopiei Caransebeşului, parohienii răspund cu promptitudine. Parohia (cu 216 parohieni) organizează ocazional pelerinaje la mănăstirile din Banat, iar în posturile mari de peste an, seri catehetice.