Pastorala Preasfinţitului Părinte Episcop Lucian la Praznicul Naşterii Domnului 2022

† LUCIAN,

DIN MILA LUI DUMNEZEU

EPISCOP AL CARANSEBEŞULUI

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler

şi preaiubiților credincioși din cuprinsul Eparhiei Caransebeșului,

Har, pace și bucurie de la Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, iar de la noi părintești binecuvântări!

„Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui și se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie. Și mare va fi stăpânirea Lui și pacea Lui nu va avea hotar” (Isaia 9, 5-6).

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,

Iubiți credincioși și credincioase,

Prăznuim astăzi Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos – Domnul și Dumnezeul păcii, Cel care ne-a adus „lumina cunoștinței”, El Însuși fiind „Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume” (Ioan 1, 9). Iisus Hristos ne dă pacea Sa și ne încurajează prin cuvintele: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoșeze” (Ioan 14, 27).

Nașterea Mântuitorului a adus pacea pe pământ și mulțime de oaste cerească lăuda pe Dumnezeu, iar păstorii de la Betleem au înțeles mesajul îngerilor și împreună cu aceștia au intonat doxologia: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Într-adevăr Praznicul Crăciunului este dătător de pace, de liniște, de odihnă și echilibru sufletesc. Avem atâta nevoie mai ales astăzi, de pace lăuntrică, de pace în familiile noastre, de pace pe pământ, între neamuri, între popoare, căci Hristos Domnul este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, izvorul vieții și al nemuririi, izvor nesecat de pace și bunăvoire între oameni. Din 21 noiembrie, de la Praznicul „Intrării în Biserică a Maicii Domnului”, răsună în inimile noastre și la sfintele slujbe, Catavasiile Nașterii Domnului. Cântarea a V-a ne vorbește foarte frumos despre Dumnezeul păcii care ne dăruiește nouă pacea și lumina prin Fiul Său pe Care L-a trimis în lume: „Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, ai trimis nouă pe Îngerul sfatului Tău cel mare, dăruindu-ne pace; deci povățuiți fiind la lumina cunoștinței de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni”.

Iubiți frați și surori în Hristos Domnul,

Sfântul Apostol Pavel le spunea galatenilor că: „roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția” (Galateni 5, 22-23) și iarăși: „Dacă trăim în Duhul, în Duhul să și umblăm” (Galateni 5, 25). Prin urmare, pacea este o roadă a Duhului Sfânt care se află întru noi de la primirea Tainelor Botezului și Mirungerii și trebuie să trăim și să umblăm în Duhul, căutând tot timpul pacea lăuntrică, pacea cu Dumnezeu și cu aproapele. Psalmistul David ne atenționează pe toți prin cuvintele: „Ferește-te de rău și fă bine, caută pacea și o urmează pe ea” (Psalmul 33, 13). În ziua de astăzi oare, căutăm noi pacea cu adevărat? Cultivăm pacea în inimile noastre și între noi? Suntem oare făcători de pace? La sărbătoarea Nașterii Domnului – la sărbătoarea Păcii – să ne dăm fiecare răspunsul potrivit cu onestitate și sinceritate.

Pacea fiind roada Duhului Sfânt, trebuie cultivată de la început, din copilărie, de fiecare creștin în parte. Ca să ajungem la pace pe pământ, înțelegere și bunăvoire între oameni, între neamuri, între popoare, suntem datori mai întâi să ne consolidăm pacea sufletească și pacea în propria familie. Iar pentru a dobândi pacea și liniștea duhovnicească, trebuie, prin rugăciune curată și intensă, să-L chemăm în inima noastră pe Domnul și Dumnezeul păcii, care ne-a promis fericirea veșnică și demnitatea de a deveni „fii ai lui Dumnezeu” prin cuvintele: „Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9). Așadar, nu e suficient să avem pace în inima noastră, ci trebuie să iradiem în jurul nostru pacea și lumina Duhului Sfânt și toți laolaltă să căutăm pacea și pe Domnul păcii și Mântuitorul sufletelor noastre. Să fim cu toții făcători de pace ca să devenim fii ai lui Dumnezeu după har (cf. Ioan 1, 12).

Într-o lume dezbinată, plină de neînțelegeri, într-o lume în care se vorbește foarte mult despre pace, dar nimeni nu o caută și nu o urmează, avem nevoie de pacea lui Hristos care ne poate inspira și ne poate echilibra din punct de vedere spiritual. Astăzi auzim tot mai mult „de războaie și de zvonuri de războaie” (Matei 24, 6), astăzi vedem că se ridică „neam peste neam și împărăție peste împărăție” (Matei 24, 7) și simțim tot mai mult că începutul durerilor a sosit și pe alocuri avem cutremure, ciumă – adică boli molipsitoare – și foamete (cf. Matei 24, 7-8). De asemenea observăm cum mulți se smintesc, se vând și se urăsc unii pe alții; iar toate acestea sunt posibile din pricina înmulțirii fărădelegii și din cauza faptului că iubirea multora s-a răcit (cf. Matei 24, 10 și 12). Cu toate acestea Domnul păcii și al iubirii veșnice ne spune: „Cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui” (Matei 24, 13).

În aceste vremuri de instabilitate morală și spirituală, dar și de frământări geopolitice și socio-economice, tainic parcă Îl auzim pe Dumnezeu care ne spune și nouă, așa cum le-a spus celor de demult, celor care trăiau pe pământ înainte de potop: „Domnul Dumnezeu a zis: Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceștia, pentru că sunt numai trup […]. Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ și că toate cugetele și dorințele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele, I-a părut rău și s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ. Și a zis Domnul: Pierde-voi de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc și de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut. Pământul însă se stricase înaintea feței lui Dumnezeu și se umpluse pământul de silnicii. Și a căutat Domnul Dumnezeu spre pământ și iată era stricat, căci tot trupul se abătuse de la calea sa pe pământ” (Facere 6, 3, 5-7 și 11-12). Coroborând acest text scripturistic din prima carte a Bibliei cu alt verset din ultima carte a Sfintei Scripturi, care zice: „Și a ieșit alt cal, roșu ca focul; și celui ce ședea pe el i s-a dat să ia pacea de pe pământ, ca oamenii să se junghie între ei; și o sabie mare i s-a dat” (Apocalipsa 6, 4), ne dăm seama urmărind cu atenție, cu smerenie și răbdare textul sacru, că numai o pocăință autentică și permanentă ne mai poate salva din această stare de degradare morală și fățărnicie generală.

Observăm că până și sărbătorile creștine sunt denaturate și amestecate cu obiceiuri păgâne și pseudo tradiții comerciale și culinare, care desacralizează și mutilează mesajul autentic pe care praznicul de astăzi ni-l transmite, și anume iubirea supremă a Tatălui ceresc pentru neamul omenesc: „Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16). Și ce este viața veșnică? „Aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan 17, 3) și iarăși: „Cel ce crede în Fiul are viață veșnică, iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3, 36).

Iubirea supremă a Părintelui Ceresc vine spre noi și ne recreează spiritual prin înomenirea Fiului Său iubit, ridicându-ne din robia păcatului și a morții și oferindu-ne pacea eternă și autentică. Dacă nu vom pune început bun vieții noastre și nu-L vom iubi la modul absolut pe Dumnezeu și nu vom cultiva pacea și dragostea cu semenii noștri, ne vom adânci în această criză mondială, iar corupția, pe toate planurile și la toate nivelurile, va pune stăpânire și mai mult pe neamul omenesc.

Am avut o criză sanitară mondială, acum avem un război în răsăritul Europei, la orizont se conturează multe probleme și provocări – criza socială, criza energetică, criza alimentară – toate acestea sunt urmările neascultării noastre față de Dumnezeu și efectele mândriei, aroganței și lăcomiei în care ne-am adâncit prea mult, uitând că viața noastră este darul cel mai de preț pe care l-am primit de la Dumnezeu – Tatăl și Creatorul nostru. La acest praznic sfânt și binecuvântat – Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii ne grăiește și ne atenționează pe noi, pe toți, prin cuvintele Sale pline de har și de adevăr: „Voi sunteți sarea pământului […] Voi sunteți lumina lumii […] de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în împărăția cerurilor” (Matei 5, 13-14 și 20).

Iubiți mărturisitori ai Nașterii lui Hristos,

Trăim vremuri de confuzie generală și noi cei botezați în numele Sfintei Treimi suntem chemați să ne reîntoarcem la credința statornică a moșilor și strămoșilor noștri, la credința simplă, curată și lucrătoare, gândindu-ne la păstorii de la Betleem și la Sfinții Apostoli – pescari galileeni, oameni cu inimă curată și bună care L-au primit pe Domnul Iisus Hristos în viața lor. În timp ce mulți se îndepărtează de credință sau se împuținează în credință, relativizând Adevărul Absolut, noi să-L ascultăm pe Mântuitorul care ne spune: „Fii credincios până la moarte și îți voi da cununa vieții” (Apocalipsa 2, 10).

Având în suflet pacea Mântuitorului Hristos, să nu se tulbure inima noastră, nici să se înfricoșeze (cf. Ioan 14, 27), ci dimpotrivă să ne rugăm mai mult, mai stăruitor și dacă se poate neîncetat „pentru pacea a toată lumea, pentru buna stare a sfintelor lui Dumnezeu Biserici și pentru unirea tuturor”. Să căutăm fiecare cu perseverență pacea și bunăvoirea cu toți oamenii și atunci Domnul și Dumnezeul păcii va revărsa pacea de sus peste sufletele noastre, iar neînțelegerile dintre popoare se vor stinge.

În încheierea acestui cuvânt pastoral, la finalul anului 2022, Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului, vă îndemnăm la mai multă rugăciune pentru pace, înțelegere și bună viețuire în familiile noastre, în mănăstirile și parohiile noastre, în țara noastră și în toată lumea. Să rostim cu luare aminte și astăzi la Praznicul Nașterii Domnului și în continuare, ecteniile atât de cuprinzătoare din cadrul sfintelor slujbe: „Cele bune și de folos sufletelor noastre și pace lumii, de la Domnul să cerem; Cealaltă vreme a vieții noastre, în pace și întru pocăință a o săvârși, de la Domnul să cerem. Încă ne rugăm pentru ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta și toate orașele și satele: de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de năvălirea altor neamuri și de războiul cel dintre noi”.

Să aveți cu toții un Crăciun binecuvântat, multă sănătate și bucurie în Duhul Sfânt, Nașterea lui Hristos să vă fie tuturor de folos, iar Anul Nou 2023 să devină un „an plăcut Domnului” (Luca 4, 19), să vă aducă pace în suflet, pace cu semenii, pace pe pământ și „Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească pe voi desăvârșit, și întreg duhul vostru și sufletul, și trupul să se păzească fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos” (I Tesaloniceni 5, 23). Amin.

Hristos se naște, slăviți-L!

Al Vostru, de tot binele doritor

și pururea rugător către Mântuitorul,

† LUCIAN,

Episcopul Caransebeșului