Praznicul Sfinților Doctori fără de arginți Cosma și Damian la Paraclisul Spitalului Județean de Urgență din Reșița, Staționar 1

Miercuri, 1 iulie 2026, într-o atmosfera de profundă trăire duhovnicească a acestei zile, Paraclisul Episcopal și-a sărbătorit cel de-al doilea hram, închinat Sfinților Mucenici doctori fără de arginți Cosma și Damian, cei din Roma, prăznuiți în comuniune sfântă alături de Sfântul Ierarh Iosif cel de la Partoș, ca și ocrotitori cerești ai bisericii de la Spitalul Județean de Urgență Reșița, Staționar 1. Acest eveniment reprezintă un prilej de intensificare a vieții liturgice și de manifestare concretă a operei social-filantropice a Bisericii în societatea contemporană.

 În altarul acestei biserici, Jertfa cea fără de sânge a Sfintei Liturghii a fost adusă ca o mijlocire stăruitoare pentru alinarea durerilor întregii lumi. Slujitorii altarului preot Borislav Tasici și preot Laurențiu Mateia, au înălțat rugăciuni pentru cei ce zac pe patul de suferință, care poartă în trupurile lor slăbite însuși chipul lui Hristos cel Răstignit, dar și pentru doctori și slujitorii medicali, care devin prin dăruirea lor uneltele văzute ale milostivirii divine.

 Sfinții Cosma și Damian rămân peste veacuri pilde ale curăției și ale dragostei jertfelnice. Primind de la Dumnezeu darul minunat al tămăduirii, ei l-au împărțit oamenilor fără nicio plată pământească, căutând doar un singur preț: întoarcerea sufletelor la Hristos, Adevăratul Doctor al trupurilor și al sufletelor. Săvârșindu-și alergarea prin moarte mucenicească la Roma, viața lor s-a preschimbat într-o jertfă de bună mireasmă, care luminează istoria bisericească.

 La sfârșitul slujbei, părintele Borislav Tasici, administrator al acestui Paraclis Episcopal, a pus înaintea credincioșilor și a cadrelor medicale un cuvânt de învățătură, tâlcuind taina vindecării creștine. Sfinția Sa a arătat că boala trupului nu este doar o vătămare a firii vizibile, ci o încercare grea a omului lăuntric, un timp al însingurării și al conștientizării neputinței omenești. În această fragilitate, rugăciunea Bisericii nu aduce o mângâiere omenească, ci revarsă harul Duhului Sfânt, care reface legătura dintre făptură și Creator. Sfinții doctori nu privesc de departe neputința noastră, ci coboară mistic în mijlocul durerii. Ei adună suspinele celor bolnavi, le unesc cu propria lor curăție mucenicească și le înalță înaintea Tronului Harului Dumnezeiesc. Din această unire izvorăște puterea care întărește și brațele medicilor, dăruindu-le pricepere și dragoste jertfelnică.

Fiindcă credința fără fapte este moartă, rugăciunea din biserică s-a revărsat în chip firesc în fapta milosteniei, astfel câțiva credincioși, medicii și oamenii de bine, mobilizați de părintele Tasici Borislav, s-au unit în lucrarea dragostei frățești în această zi de sărbătoare, într-un efort comun de solidaritate creștină și de cultivare a empatiei umane. Prinoasele acestei milostenii, constând în daruri materiale și cărți de rugăciune puse la dispoziție de Centrul Eparhial cu binecuvântarea Părintelui Episcop Lucian,  au fost duse prin voluntari direct la căpătâiul celor suferinzi din Secția de Medicină Internă. Prin acest prinos, cei bolnavi au fost făcuți părtași bucuriei hramului, ale praznicului, primind darurile ca pe o binecuvântare a Bisericii și o întărire în mijlocul încercărilor clinice prin care trec.

Praznicul s-a încheiat sub pecetea păcii și a binecuvântării, credincioșii plecând spre casele lor cu îndemnul de a păstra în inimi cele patru repere ale vieții creștine: suferință, rugăciune, filantropie și alinare. Ei au luat cu sine încredințarea că pe căile adesea încercate ale acestei vieți vremelnice, sfinții lui Dumnezeu sunt ajutători vii și neclintiți. (Preot de caritate Borislav Tasici)