Mesajul de condoleanțe al Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului la trecerea în veșnicie a părintelui Trăilă Gherga

„… învățătorul trebuie să se arate că este învățător și când grăiește și când tace și când stă la masă și când  face orice altceva; trebuie să se vadă că este învățător și din mers și din privire și din ținută, într-un cuvânt din totul.” (Sf. Ioan Gură de Aur)

Părintele Trăilă Gherga –  slujire statornică în ascultare deplină

Îndurerată familie,  

Îndoliată asistență,

​Am aflat cu durere și întristare creștinească de trecerea la Domnul a părintelui Trăilă Gherga, venerabil slujitor al Bisericii lui Hristos din Mitropolia Banatului. Născut în localitatea Forotic, din județul Caraș-Severin, la 2 decembrie 1949, și-a descoperit vocația pentru slujirea preoțească încă din copilărie, înscriindu-se la Seminarul Teologic din Caransebeș, după absolvirea școlii generale în satul natal. Timpul petrecut la reputata școală de teologie din orașul de pe Timiș și Sebeș, între anii 1964 – 1969, avea să îl marcheze pentru întreaga viață. În acest interval și-a cunoscut soția, alături de care și-a întemeiat o familie, după care a urmat cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar din Sibiu, unde a studiat între anii 1969-1973.

Misiunea preoției a primit-o din fragedă tinerețe, imediat după absolvirea cursurilor Seminarului Teologic, primind din partea Bisericii diferite slujiri pe care le-a asumat cu responsabilitate și deplină ascultare. A slujit pentru început la parohia Ferendia, suplinind un an de zile și comunitatea euharistică din Clopodia, după care a fost transferat la parohia Bocșa-Montană din județul Caraș-Severin, recunoscându-i-se în acest fel destoinicia preoțească. Remarcându-se prin rigoare, disciplină și spirit organizatoric, a fost transferat ca preot misionar la protopopiatul Reșița în anul 1978, fiind unsprijin pentru tânărul protopop de atunci, Vasile Petrica. Dinamismul și implicarea în activitatea pastoral-misionară a protopopiatului în vremuri grele, l-a determinat pe vrednicul de pomenire mitropolit Nicolae Corneanu să îl hiroteseascăiconom în anul 1979. Dăruirea și responsabilitatea cu care a răspuns întotdeauna chemării ierarhului său, dar și abilitatea diplomatică, atât de necesară pentru acea perioadă, l-au propulsat în funcția de profesor și director la Seminarul Teologic din Caransebeș între anii 1981-1990. În acest interval de timp s-a străduit să mențină prestigiul academic al școlii, dar și să convingă autoritățile comuniste că această școală unică în arealul bănățean trebuie să funcționeze în continuare în parametrii optimi. Una din realizările sale în această funcție, a fost coordonarea lucrărilor de pictură aparaclisului școlar – biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș” – în anul 1982, lucrare executată de către profesorul gorjean și pictor bisericesc Ion Sulea, în tehnicafrescă. În anul 1985 a fost hirotesit iconom stavrofor, în semn de prețuire și recunoaștere pentru toată activitatea de până atunci. 

Revoluția Română din decembrie 1989 și noul context social, l-au determinat să se retragă din funcția de director al școlii, conștient pe deplin de faptul că prin gestul său demn,școala își va continua activitatea într-o nouă conjunctură. Atitudinea sa echilibrată și conciliantă, într-un moment extrem de tensionat din viața societății și a școlii deopotrivă, a fost apreciată atât de ierarh, cât și de colectivul de profesori și elevi. De aceea, începând cu anul 1990 misiunea preoțească și-a desfășurat-o la parohia Timișoara – Cetate, cu slujire pentru început la catedrala mitropolitană, iar mai apoi la biserica parohială din cartierul timișorean Dacia. A slujit statornic la această biserică până la pensionare, în anul 2015,după care până la sfârșitul vieții a slujit îmbisericit la parohia„Sfântul Proroc Ilie” din Timișoara.

De viața și slujirea sfinției sale mă leagă personal mai multe momente și ipostaze, în care ne-am cunoscut și am colaborat. În primul rând, l-am cunoscut pe părintele Trăilă Gherga în anul 1987, când am fost admis la școala de teologie din Caransebeș, pe care dânsul o conducea. Organizarea școlii, disciplina și rigoarea acelor ani au fost gestionate de directorul școlii, care a știut să armonizeze atât programul didactic, cât și cel spiritual. Mai mult, părintele Gherga a avut capacitatea să colaboreze cu profesori destoinici și cu o pregătire consistentă, fiind mereu un factor de coagulare a colectivului didactic. În anul 1994, mitropolitul de piememorie Nicolae Corneanu, m-a numit preot slujitor la catedrala mitropolitană din Timișoara, unde mi-am reîntâlnit dascălul și directorul de școală, de această dată în ipostaza de slujitori la același altar. Mai apoi, în cei cinci ani și jumătate de slujire ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei ne-am intersectat la diferite slujiri, activități culturale sau administrative. Ne-am bucurat împreună de momentul târnosirii bisericii din cartierul Dacia, unde a slujit cel mai mult, fiind foarte atașat atât de colegii de altar, cât și de întreaga comunitate. Ne-am revăzut de mai multe ori, chiar și în ultimii ani, când adesea onora invitațiile generațiilor de absolvenți, care se reîntâlneau la Caransebeș. Cu aceste prilejuri ne-am întreținut, aducându-ne aminte de toate momentele frumoase petrecute împreună. 

Părintele Trăilă Gherga ne-a rămas în amintire cu statura unui slujitor demn, responsabil și foarte înțelept, fidel valorilor creștin-ortodoxe și cu mult respect pentru ierarhii cu care a colaborat. Distins, cu alură nobiliară, pedant și foarte chibzuit în mânuirea cuvântului, preotul Trăilă Gherga rămâne în memoria Bisericii bănățene și a acelora care l-au cunoscut,ca un vrednic slujitor al altarului, răbdător, cu atașament statornic față de familie și bunăcuviință față de rânduiala clericală. Astăzi, la ziua prohodirii sale, ne rugăm Milostivului Dumnezeu să îi ierte păcatele și să îl primească în slujirea cea cerească, alături de toți ceilalți dascăli și preoți, care au zidit multe generații de teologi, slujind deopotrivă altarul străbun al Bisericii strămoșești.

Veșnica lui pomenire din neam în neam! 

Cu părintești condoleanțe și arhierești binecuvântări pentru toţi cei îndoliați, 

† LUCIAN

Episcopul Caransebeșului