Page 15 - Album Catedrala Episcopala 2020

11

episcopul Miron Cristea în mărime naturală. Statuia a fost amplasată în faţa lăcașului, episcopul
fiind orientat binecuvântând spre edificiul pe care l-a dorit realizat în urmă cu un secol. Având în
vedere că evoluţia lucrărilor era încurajatoare, s-a propus ca, în acest an comemorativ, să se sfinţească
noua catedrală, chiar şi fără veşmântul pictural. Argumentul Preasfinţitului Părinte Lucian pentru
inaugurare în anul 2010 consemna: Prima dorinţă de a ridica la Caransebeş o catedrală episcopală a aparţinut
patriarhului Miron Cristea, care, în vremea păstoririi sale la Caransebeş (1910-1919), a vorbit de nenumărate ori
de necesitatea ridicării unei noi catedrale. Din cauza condiţiilor politice de dinaintea datei de 1 Decembrie 1918, acest
lucru nu s-a putut realiza. După numirea ca mitropolit primat la Bucureşti, Miron Cristea a revenit la Caransebeş
şi, rostind o cuvântare, a mulţumit bănăţenilor pentru colaborarea avută. Acum a iniţiat şi un fond pentru zidirea

unei noi catedrale în Caransebeş, fond pentru care a donat 20.000 de coroane. După ce a condus Biserica Ortodoxă
7
Română Autocefală ca mitropolit primat, Miron Cristea a devenit, în anul 1925, primul patriarh al României. În
această calitate a sfinţit în Bucureşti, la 11 mai 1929, troiţa şi locul unei noi catedrale a „Mântuirii Neamului”. Pe
8
plan politic a condus regența României în perioada 1927-1930 și a avut calitatea de prim-ministru (1938-1939).
Prin întreaga sa activitate, Miron Cristea a devenit un simbol al românilor de pretutindeni.
În anul 2010, Episcopia Caransebeșului comemorează Centenarul instalării episcopului Miron Cristea
în scaunul vlădicesc al Caransebeşului. Cel de-al treilea episcop al Caransebeşului, Miron Cristea, a fost ales la 4
decembrie 1909 în urma sinodului ce s-a convocat cu acest scop. Ceremonia hirotoniei a avut loc la Sibiu, marți, a
9
10
treia zi de Paşti, la 3 mai 1910, iar instalarea în scaunul episcopal a avut loc în Duminica Tomii, 8 mai 1910.
Dorinţa episcopului Miron Cristea de a construi o nouă catedrală este împlinită acum, la 100 de ani de la începutul
păstoririi sale la Caransebeş.
Având în vedere acest moment aniversar important pentru Episcopia Caransebeşului, considerăm oportună
sfinţirea Catedralei Învierea Domnului în anul jubiliar 2010. 11
Conjunctura respectivă crea premisele organizării unui eveniment istoric şi unic pentru
eparhia Caransebeşului. În mod providenţial, data sfinţirii a fost stabilită de Preafericitul Părinte
Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române în ziua de 12 septembrie 2010. Ultima vizită a unui
patriarh la Caransebeş s-a petrecut la aceeaşi dată, 12 septembrie 1948, însă atunci aceasta a fost
12
prilejuită de o veste tristă, şi anume iminenta desfiinţare a Episcopiei Caransebeşului. 13
Odată anunțată vizita canonică a Preafericitului Părinte Daniel, cu prilejul târnosirii noii

catedrale episcopale, întreaga eparhie a început pregătirile pentru momentul istoric ce avea să
se petreacă. O scrisoare pastorală anunţa tot clerul şi cinul monahal despre acest eveniment.
Autorităţi civile centrale, judeţene şi locale, intelectuali ai oraşului, alături de întreaga comunitate,
se pregăteau să întâmpine un eveniment unic din viaţa unei eparhii.
Primirea oficială a Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române a avut loc în data de 11
septembrie 2010, la Catedrala istorică Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Caransebeş, unde s-a oficiat

7 Arhiva Episcopiei Caransebeșului, Protocoalele ședințelor consistoriale ale senatului bisericesc din anul 1919,
Protocol Nr. 6, filă f.n.
8 Ion Rusu Abrudeanu, Patriarhul României Dr. Miron Cristea Înalt Regent, Ediție nouă, Editura Napoca Star,
Cluj, 2009, p. 535-540.
9 Nicolae Cornean, Monografia Eparhiei Caransebeş, 1940, p. 44-47.
10 Pe larg în Foaia Diecezană. nr. 17 / 25 aprilie 1910, p.1-6.
11 Arhiva Episcopiei Caransebeșului, Fond prezidial (I), dosar nenumerotat, filă f.n./ 30 martie 2010;
12 Foaia Diecezană, Caransebeș, Anul LXIII, nr. 38-39 din 19 septembrie 1948, pp. 1-4;
13 Pr. Dimitrie Băloni, O întrebare și un răspuns, în „Altarul Banatului”, anul VII, nr. 4-6, aprilie-iunie 1996,
p. 171.