Page 13 - Album Catedrala Episcopala 2020
P. 13

9


                    Catedrala ePisCoPală din Caransebeş

                    Mărturia unui vis îMPlinit




                                                                                          Arhim. Casian Rușeț


                    Existența noii catedralei episcopale din Caransebeş reprezintă pentru noi, cei de astăzi,
             mărturia  unui  vis  împlinit,  care  a  devenit  realitate  în  urmă  cu  un  deceniu,  după  un  secol  de

             năzuinţe şi neîmpliniri. Martori ai unui eveniment istoric, petrecut în urmă cu 10 ani, în ziua de
             12 septembrie 2010, ne străduim ca la această primă aniversare a sfinţirii noi catedrale episcopale,
             să reliefăm importanţa acestui edificiu nu numai în istoria eparhiei, ci în contemporaneitate şi mai
             ales pentru viitor.


                    Ctitorii morali ai catedralei și zidirea ei
                    Știind episcopul Miron Elie Cristea că cele două biserici din Caransebeş se află la o margine
             a oraşului, şi nu în centrul civic, a găsit de cuviinţă să preia iniţiativa pentru zidirea unei Catedrale,

             ca simbol al ortodoxiei și mărturie a românilor majoritari în acest oraş. Inițiativa s-a concretizat
             abia în anul 1919, când la plecarea sa ca mitropolit primat, Episcopul Miron Cristea iniţiază un
             cont pentru construcţia catedralei, el însuşi fiind primul donator: Înainte de a părăsi reședința mea de
             episcop al eparhiei Caransebeșului, predau Veneratului Consistor suma de treizeci mii (30.000) [... ]Iară douăzeci
             mii (20.000) Coroane, se formeze împreună cu alte sume de peste douămii Coroane, contate la cassă, un fond pentru
             a ridica zidirea unei catedrale episopești, acolo, unde va fi centrul episcopiei. 1
                    A doua inițiativă a fost a episcopului martir Veniamin Nistor (1941-1949). După 75 de ani
             de la reactivarea episcopiei – 1865-1941 – se încerca din nou această iniţiativă, pentru construirea
             unei Catedrale episcopale în Caransebeş în loc central, spre dovedirea ortodoxiei a majorităţii
             românilor.  În  vederea  construirii  la  Caransebeş  a  unei  catedrale,  neostenitul  ierarh  Veniamin

             Nistor pune bazele Fondului de zidire a catedralei – fond ce i-a purtat numele.  Străduința construirii
                                                                                     2
             unei catedrale a fost apreciată și sprijinită de caransebeșeni. Construcţia trebuia să înceapă prin
             anii 1946-1947 (în locul Cazărmii militare), dar nu a fost să fie aşa, evenimentele precipitându-se
             din cauza venirii regimului comunist, iar catedrala nu s-a mai construit. Desfiinţarea Episcopiei
             Caransebeşului în anul 1949 şi alipirea ei Arhiepiscopiei Timişoarei a spulberat orice intenţie de
             ctitorire a unui edificiu eclezial în Caransebeş. În vremea păstoririi sale, Episcopul Veniamin Nistor
             afirma: erau vremuri de război, care au fost o piedică pentru a putea face tot ceea ce s-ar fi putut face. 3

                    Inițiativa celor doi vrednici ierarhi, episcopii Elie Miron Cristea şi Veniamin Nistor, pentru
             construirea Catedralei, nu a fost realizabilă din cauza vremurilor grele în care au păstorit, însă,
             printr-o nouă iniţiati vă, prinde contur după decembrie 1989, în deplină libertate. Un grup de
             iniţiativă din Caransebeș, solicită autorităţilor bisericeşti şi locale, construirea unei Catedrale în
             Centrul  civic  al  oraşului,  pentru  afirmarea  românității  și  a  Ortodoxiei,  și  totodată  reactivarea
             Episcopiei care a fost desfiin ţată, în anul 1949, de regimul comunist.

               1  Arhiva Episcopiei Caransebeșului, Fond Epitropesc (V), dosar 245, nr. 3835/28 decembrie 2019, fila f.n.
               2  Episcop Emilian, Calendarul Românului, Caransebeș, 1996, p. 202;
               3  I.D. Suciu Monografia Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1977, p. 235;
   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18