Page 13 - Album Catedrala Episcopala 2020

9

Catedrala ePisCoPală din Caransebeş

Mărturia unui vis îMPlinit

Arhim. Casian Rușeț

Existența noii catedralei episcopale din Caransebeş reprezintă pentru noi, cei de astăzi,
mărturia unui vis împlinit, care a devenit realitate în urmă cu un deceniu, după un secol de

năzuinţe şi neîmpliniri. Martori ai unui eveniment istoric, petrecut în urmă cu 10 ani, în ziua de
12 septembrie 2010, ne străduim ca la această primă aniversare a sfinţirii noi catedrale episcopale,
să reliefăm importanţa acestui edificiu nu numai în istoria eparhiei, ci în contemporaneitate şi mai
ales pentru viitor.

Ctitorii morali ai catedralei și zidirea ei
Știind episcopul Miron Elie Cristea că cele două biserici din Caransebeş se află la o margine
a oraşului, şi nu în centrul civic, a găsit de cuviinţă să preia iniţiativa pentru zidirea unei Catedrale,

ca simbol al ortodoxiei și mărturie a românilor majoritari în acest oraş. Inițiativa s-a concretizat
abia în anul 1919, când la plecarea sa ca mitropolit primat, Episcopul Miron Cristea iniţiază un
cont pentru construcţia catedralei, el însuşi fiind primul donator: Înainte de a părăsi reședința mea de
episcop al eparhiei Caransebeșului, predau Veneratului Consistor suma de treizeci mii (30.000) [... ]Iară douăzeci
mii (20.000) Coroane, se formeze împreună cu alte sume de peste douămii Coroane, contate la cassă, un fond pentru
a ridica zidirea unei catedrale episopești, acolo, unde va fi centrul episcopiei. 1
A doua inițiativă a fost a episcopului martir Veniamin Nistor (1941-1949). După 75 de ani
de la reactivarea episcopiei – 1865-1941 – se încerca din nou această iniţiativă, pentru construirea
unei Catedrale episcopale în Caransebeş în loc central, spre dovedirea ortodoxiei a majorităţii
românilor. În vederea construirii la Caransebeş a unei catedrale, neostenitul ierarh Veniamin

Nistor pune bazele Fondului de zidire a catedralei – fond ce i-a purtat numele. Străduința construirii
2
unei catedrale a fost apreciată și sprijinită de caransebeșeni. Construcţia trebuia să înceapă prin
anii 1946-1947 (în locul Cazărmii militare), dar nu a fost să fie aşa, evenimentele precipitându-se
din cauza venirii regimului comunist, iar catedrala nu s-a mai construit. Desfiinţarea Episcopiei
Caransebeşului în anul 1949 şi alipirea ei Arhiepiscopiei Timişoarei a spulberat orice intenţie de
ctitorire a unui edificiu eclezial în Caransebeş. În vremea păstoririi sale, Episcopul Veniamin Nistor
afirma: erau vremuri de război, care au fost o piedică pentru a putea face tot ceea ce s-ar fi putut face. 3

Inițiativa celor doi vrednici ierarhi, episcopii Elie Miron Cristea şi Veniamin Nistor, pentru
construirea Catedralei, nu a fost realizabilă din cauza vremurilor grele în care au păstorit, însă,
printr-o nouă iniţiati vă, prinde contur după decembrie 1989, în deplină libertate. Un grup de
iniţiativă din Caransebeș, solicită autorităţilor bisericeşti şi locale, construirea unei Catedrale în
Centrul civic al oraşului, pentru afirmarea românității și a Ortodoxiei, și totodată reactivarea
Episcopiei care a fost desfiin ţată, în anul 1949, de regimul comunist.

1 Arhiva Episcopiei Caransebeșului, Fond Epitropesc (V), dosar 245, nr. 3835/28 decembrie 2019, fila f.n.
2 Episcop Emilian, Calendarul Românului, Caransebeș, 1996, p. 202;
3 I.D. Suciu Monografia Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1977, p. 235;