Apariții editoriale

Cu ceva timp în urmă, la Editura „Sfântul Ierarh Nicolae” din Brăila a apărut cartea  părintelui Muntean Alin „Neajunsurile firii sau viziunea dogmatico-morală asupra păcatului”. Lucrarea își propune să ilustreze în versuri o realitate atât de evidentă, cu care lumea se confruntă încă din începuturile ei, și anume, realitatea păcatului. Pornind de la neascultarea primilor oameni sau de la păcatul originar, vom ajunge să înțelegem că manifestarea acestuia ca și neajuns al firii este una cât se poate de „palpabilă” sau de organică, înțelegere dublată, de altfel, și de realitatea trăită de către neamul omenesc, din cele mai vechi timpuri și până în prezent.

Faptul organicității păcatului îl dă instinctul care, prin cădere, se denaturează, transformându-se dintr-un spațiu optim de împlinire a menirii umane într-un câmp de manifestare a lucrării celui rău, înțeles ca nesfârșit neajuns, prin intermediul căruia, omul va ajunge subjugat. Bine cunoscută, în acest sens, este setea de avere, putere, plăcere și reconfortare pe care acesta o resimte înlăuntrul său, cât și nevoia permanentă în a și-o ostoi.

Demersul poetic este unul logic, poeziile determinându-se între ele sau situându-se într-un raport de antinomie, fără ca acesta din urmă să obstrucționeze continuitatea ideii, ci, dimpotrivă, confirmându-o într-un mod cât se poate de întemeiat, așa după cum bine avea să afirme, poate, cel mai mare filosof și om de cultură român, Constantin Noica, conform căruia, ideea care nu se lasă dezmințită, nu poate ajunge la deplinătate.

Referindu-ne nu doar la caracterul logic al demersului, ci și la natura sa dogmatico-morală, se poate afirma faptul că întregul ansamblu al lucrării își propune se ofere o viziune și o explicație integrală a condiției umane marcată de păcat și a felului în care acesta își are implicațiile sale asupra principalelor coordonate ale vieții și moralei, precum libertatea, demnitatea, persoana, conștiința, responsabilitatea, etc. Și deși se cuvine, la general vorbind, a scrie despre frumos, o realitate atât de evidentă ca cea a păcatului poate constitui cu îndreptățire o temă veritabilă chiar și pentru creația poetică, ce de astă dată este nu una lirică, ci epică.

Gândindu-ne, acum, la întrebarea „cum e cu putință ceva nou?” enunțată cândva de către Constantin Noica, credem că ea își poate afla un răspuns și aici, în această creație inedită în domeniul teologiei sistematice (dogmatice și morale), care se propune a fi citită de către toți cei interesați în a o parcurge și a se convinge de faptul că lucrurile stau întocmai.