Preoții Cercului Pastoral-misionar Reșița-Nord, în rugăciune la Parohia Apadia

Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, luni 22 august, a avut loc în Parohia Apadia din Protopopiatul Reșița, întâlnirea lunară a Cercului pastoral-misionar Reșița-Nord, al cărui coordonator este părintele Sorin Bușoi de la Parohia „Schimbarea la Față” din Reșița.

Întâlnirea a debutat în biserica parohială cu săvârșirea slujbei de seară a Vecerniei în cadrul căreia au slujit părintele Samuel-Cornel Șendroni de la Parohia „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Reșița, părintele Alin-Moisă Șendroni de la Parohia Câlnic și părintele ieromonah Ciprian Miclea în calitate de gazdă a acestei întâlniri. O parte din preoții prezenți au dat răspunsurile la strană. La rugăciunea de seară a Bisericii au participat și s-au rugat împreună cu preoții prezenți un număr mare de credincioși care au apreciat prezența unui număr atât de mare de slujitori ai Sfintelor Altare în mica lor comunitate.

Partea a doua a întâlnirii cercului pastoral s-a desfășurat în incinta sfintei biserici unde părintele Trandafir-Cosmin Brebu de la parohia „Schimbarea la Față”din Reșița a prezentat referatul intitulat ,, Sf Grigore Palama (1359) – tinerețe și asceză; încă de tânăr și-a asumat o rânduială de viață aspră cu post, rugăciune și priveghere”, temă cuprinsă în programul-cadru al Patriarhiei Române intitulat: „Anul omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinului”.

 Preoții prezenți au apreciat conținutul consistent al referatului în care s-au menționat printre altele că: „Arhiepiscopul Tesalonicului este cel mai de seamă reprezentant al isihasmului în secolul al XIV-lea. Această trăire duhovnicească se identifică cu istoria bimilenară a Bisericii. Chiar şi în timpurile noastre există trăitori isihaşti care se roagă pentru neamul omenesc. Această mişcare duhovnicească a salvat Ortodoxia din sud-estul Europei în faţa islamizării otomane. În acest context, Sfântul Grigorie Palama a fost personalitatea duhovnicească ce a formulat teologia care a stat la baza înţelegerii trăirii isihaste. Acest lucru a dus la răspândirea acestei trăiri duhovniceşti în lumea ortodoxă asigurând păstrarea dreptei credinţe în faţa pericolului islamizării promovate de Imperiul Otoman, care timp de cinci veacuri va domina sud-estul Europei.

Despre rolul său de apărător al isihasmului, Tomas Spidlik scrie că el, pe când era monah la Athos, a luat apărarea isihaştilor şi a integrat această rugăciune (a lui Iisus) în sinteza sa teologică. Toată lupta lui de apărare a dreptei credinţe în faţa scolasticii occidentale se întemeiază pe trăirea isihastă şi mai ales pe centrul acesteia, Rugăciunea inimii: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Pentru Sfântul Grigorie Palama, isihasmul nu este doar un tip de rugăciune între altele, ci singurul scop al viețuirii creștine.

Sfântul Grigorie Palama arată că asceza unită cu rugăciunea şi practicarea virtuţilor sunt calea pentru a ajunge la vederea luminii taborice şi la cunoaşterea lui Dumnezeu. El învaţă că sfinţii, când Dumnezeu voieşte, pentru credinţa lor puternică şi pentru rugăciunea lor neîncetată, pot pregusta încă din viaţa aceasta slava sau lumina Împărăţiei cerurilor, care este lumină necreată şi netrecătoare în care s-a arătat Apostolilor la Schimbarea la Faţă, Hristos Domnul pe Muntele Tabor.”

 La final a fost comunicată de preotul coordonator următoarea întâlnire a cercului pastoral cu preoții desemnați la slujire și susținerea referatului precum și a temei tratate de către unul din preoții cercului pastoral.