Page 11 - Colecția muzeală „Episcop Elie Miron Cristea” a Episcopiei Caransebeșului

ȘIRUL EPISCOPILOR DE CARANSEBEȘ ȘI VÂRȘEȚ
SPIRIDON ȘTIBIȚA 1695-1699 (1702)
GHERASIM c. 1704
MOISE STANOIEVICI 1722-1724
NICOLAE DIMITRIEVICI 1725-1726
MAXIM NESTOROVICI 1726-1738
EFTIMIE DAMIANOVICI 1738-1740
ISAIA ANTONOVICI 1741-1748
IOAN GEORGEVICI 1749-1769 (ajuns apoi mitropolit de Carloviț)

În 1751, eparhia avea cinci protopopiate: Caransebeș (62 comune), Vârșeț (56 comune), Palanca (43
comune), Mehadia (41 comune), Lugoj (33 comune); iar în anul 1777 avea șase protopopiate, acum apare
și protopopiatul Vărădia, în total 239 parohii și 29 filii.

ȘIRUL EPISCOPILOR DE VÂRȘEȚ ȘI CARANSEBEȘ:
VICHENTIE POPOVICI 1775-1785
IOSIF IOVANOVICI ȘACABENT 1786-1805
PETRU IOANOVICI VIDAC (VIDAK) 1806-1818 (1819)
IOSIF PUTNIC 1819-1828
MAXIM MANUILOVICI (român de origine) 1829-1833
IOSIF RAIACICI 1834-1842 (ajuns apoi mitropolit de Carloviț)
ȘTEFAN POPOVICI (român de origine din Ciacova) 1843-1848 (1849)

În anul 1846, Eparhia Caransebeșului avea 301 parohii și 27 filii, cu 498 de preoți și 299.800 de
credincioși.
Ultimul episcop ortodox sârb al Vârșețului și Caransebeșului a fost Emilian Kenghelaț (1853-1885),
până în 1865 având jurisdicția și asupra românilor ortodocși din această eparhie.
Până la 25 octombrie 1775, reședința acestei episcopii se afla în orașul Caransebeș, dată la care
episcopul Vichentie Popovici a mutat-o la Vârșeț, într-o clădire nouă și într-un contact bine articulat cu
ierarhia sârbească.
Insistențele reprezentanților românilor ardeleni și bănățeni din perioada 1841-1864 concretizate
în memorii către Curtea din Viena, audiențele la împărat, dar mai ales demna atitudine din timpul
Congresului (Sinodului) de la Carloviț, au dus în mod inevitabil la acceptarea de către împărat la

11